New Living Translation

Genesis 32

1[a]As Jacob started on his way again, angels of God came to meet him. When Jacob saw them, he exclaimed, “This is God’s camp!” So he named the place Mahanaim.[b]

Jacob Sends Gifts to Esau

Then Jacob sent messengers ahead to his brother, Esau, who was living in the region of Seir in the land of Edom. He told them, “Give this message to my master Esau: ‘Humble greetings from your servant Jacob. Until now I have been living with Uncle Laban, and now I own cattle, donkeys, flocks of sheep and goats, and many servants, both men and women. I have sent these messengers to inform my lord of my coming, hoping that you will be friendly to me.’”

After delivering the message, the messengers returned to Jacob and reported, “We met your brother, Esau, and he is already on his way to meet you—with an army of 400 men!” Jacob was terrified at the news. He divided his household, along with the flocks and herds and camels, into two groups. He thought, “If Esau meets one group and attacks it, perhaps the other group can escape.”

Then Jacob prayed, “O God of my grandfather Abraham, and God of my father, Isaac—O Lord, you told me, ‘Return to your own land and to your relatives.’ And you promised me, ‘I will treat you kindly.’ 10 I am not worthy of all the unfailing love and faithfulness you have shown to me, your servant. When I left home and crossed the Jordan River, I owned nothing except a walking stick. Now my household fills two large camps! 11 O Lord, please rescue me from the hand of my brother, Esau. I am afraid that he is coming to attack me, along with my wives and children. 12 But you promised me, ‘I will surely treat you kindly, and I will multiply your descendants until they become as numerous as the sands along the seashore—too many to count.’”

13 Jacob stayed where he was for the night. Then he selected these gifts from his possessions to present to his brother, Esau: 14 200 female goats, 20 male goats, 200 ewes, 20 rams, 15 30 female camels with their young, 40 cows, 10 bulls, 20 female donkeys, and 10 male donkeys. 16 He divided these animals into herds and assigned each to different servants. Then he told his servants, “Go ahead of me with the animals, but keep some distance between the herds.”

17 He gave these instructions to the men leading the first group: “When my brother, Esau, meets you, he will ask, ‘Whose servants are you? Where are you going? Who owns these animals?’ 18 You must reply, ‘They belong to your servant Jacob, but they are a gift for his master Esau. Look, he is coming right behind us.’”

19 Jacob gave the same instructions to the second and third herdsmen and to all who followed behind the herds: “You must say the same thing to Esau when you meet him. 20 And be sure to say, ‘Look, your servant Jacob is right behind us.’”

Jacob thought, “I will try to appease him by sending gifts ahead of me. When I see him in person, perhaps he will be friendly to me.” 21 So the gifts were sent on ahead, while Jacob himself spent that night in the camp.

Jacob Wrestles with God

22 During the night Jacob got up and took his two wives, his two servant wives, and his eleven sons and crossed the Jabbok River with them. 23 After taking them to the other side, he sent over all his possessions.

24 This left Jacob all alone in the camp, and a man came and wrestled with him until the dawn began to break. 25 When the man saw that he would not win the match, he touched Jacob’s hip and wrenched it out of its socket. 26 Then the man said, “Let me go, for the dawn is breaking!”

But Jacob said, “I will not let you go unless you bless me.”

27 “What is your name?” the man asked.

He replied, “Jacob.”

28 “Your name will no longer be Jacob,” the man told him. “From now on you will be called Israel,[c] because you have fought with God and with men and have won.”

29 “Please tell me your name,” Jacob said.

“Why do you want to know my name?” the man replied. Then he blessed Jacob there.

30 Jacob named the place Peniel (which means “face of God”), for he said, “I have seen God face to face, yet my life has been spared.” 31 The sun was rising as Jacob left Peniel,[d] and he was limping because of the injury to his hip. 32 (Even today the people of Israel don’t eat the tendon near the hip socket because of what happened that night when the man strained the tendon of Jacob’s hip.)

Notas al pie

  1. 32:1 Verses 32:1-32 are numbered 32:2-33 in Hebrew text.
  2. 32:2 Mahanaim means “two camps.”
  3. 32:28 Jacob sounds like the Hebrew words for “heel” and “deceiver.” Israel means “God fights.”
  4. 32:31 Hebrew Penuel, a variant spelling of Peniel.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 32

1Iacov şi-a continuat drumul şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ Şi a numit acel loc Mahanayim[a].

Iacov se pregăteşte să-l întâlnească pe Esau

Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ţinutul lui Edom, poruncindu-le să-i spună stăpânului său, Esau, următoarele: „Aşa vorbeşte slujitorul tău, Iacov: «Până acum am locuit la Laban; am viţei, măgari, oi, sclavi şi sclave şi am trimis acest mesaj stăpânului meu, pentru ca să găsesc bunăvoinţă la tine.»“

Mesagerii s-au întors la Iacov, spunând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbaţi.“ Iacov s-a înspăimântat foarte tare şi era frământat; a împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele şi cămilele, gândindu-se că, dacă Esau va ataca una dintre tabere şi o va nimici, cealaltă va putea scăpa.

Apoi Iacov s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, şi Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în ţara ta, la rudele tale, pentru ca să te fac să prosperi», 10 nu sunt vrednic de toată îndurarea şi credincioşia pe care le-ai arătat faţă de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11 Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, Esau, deoarece mă tem că va veni şi ne va omorî pe mine, pe mame şi pe copii. 12 Totuşi Tu ai promis: «Te voi face să prosperi şi-ţi voi face urmaşii[b] la fel de numeroşi precum nisipul mării care nu poate fi numărat.»“

13 El a rămas acolo peste noapte şi a pregătit din averea sa un dar pentru fratele său, Esau: 14 două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, precum şi douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. 16 El le-a dat sclavilor săi câte o turmă la fiecare, şi le-a spus: „Mergeţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între fiecare turmă.“ 17 El i-a poruncit celui dintâi: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18 tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău, Iacov; sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau, iar el însuşi vine în urma noastră.»“ 19 Iacov le-a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor care mânau turmele, astfel: „Să-i spuneţi acelaşi lucru lui Esau, când îl veţi întâlni. 20 Spuneţi-i, de asemenea: «Slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastr㻓, pentru că îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care este înaintea mea, iar când îl voi vedea faţă în faţă, poate mă va accepta.“ 21 Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

22 În aceeaşi noapte, Iacov s-a sculat, şi-a luat cele două soţii, cele două sclave şi cei unsprezece copii şi a trecut vadul Iabok. 23 I-a luat, i-a trecut vadul, apoi şi-a trecut şi toată averea.

24 Iacov a fost lăsat singur şi un bărbat s-a luptat[c] cu el până în revărsatul zorilor. 25 Când bărbatul acela a văzut că

nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit de la loc, în timp ce se lupta cu El. 26 Apoi a zis:

– Lasă-Mă să plec pentru că se ivesc zorile.

Dar Iacov I-a răspuns:

– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

27 Şi El l-a întrebat:

– Cum te cheamă?

– Iacov, a răspuns el.

28 Atunci bărbatul acela i-a zis:

– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel[d], pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins.

29 – Te rog, spune-mi care este Numele Tău? L-a întrebat Iacov.

El i-a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele?

Şi l-a binecuvântat acolo. 30 Iacov a numit acel loc Peniel[e], zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi viaţa mi-a fost cruţată.“ 31 Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel[f] şchiopătând din coapsă. 32 Până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

Notas al pie

  1. Geneza 32:2 Mahanayim înseamnă Două Tabere
  2. Geneza 32:12 Vezi nota de la 12:7
  3. Geneza 32:24 Autorul face un joc de cuvinte: Dumnezeu se luptă (ebr.: ye’abeq) cu Iacov (ebr.: ya‘aqob) pe malul Iabokului (ebr.: yabboq)
  4. Geneza 32:28 Israel înseamnă El se luptă cu Dumnezeu
  5. Geneza 32:30 Peniel înseamnă Faţa lui Dumnezeu
  6. Geneza 32:31 Ebr.: Penuel, o variantă a lui Peniel