New Living Translation

Exodus 1

The Israelites in Egypt

1These are the names of the sons of Israel (that is, Jacob) who moved to Egypt with their father, each with his family: Reuben, Simeon, Levi, Judah, Issachar, Zebulun, Benjamin, Dan, Naphtali, Gad, and Asher. In all, Jacob had seventy[a] descendants in Egypt, including Joseph, who was already there.

In time, Joseph and all of his brothers died, ending that entire generation. But their descendants, the Israelites, had many children and grandchildren. In fact, they multiplied so greatly that they became extremely powerful and filled the land.

Eventually, a new king came to power in Egypt who knew nothing about Joseph or what he had done. He said to his people, “Look, the people of Israel now outnumber us and are stronger than we are. 10 We must make a plan to keep them from growing even more. If we don’t, and if war breaks out, they will join our enemies and fight against us. Then they will escape from the country.[b]

11 So the Egyptians made the Israelites their slaves. They appointed brutal slave drivers over them, hoping to wear them down with crushing labor. They forced them to build the cities of Pithom and Rameses as supply centers for the king. 12 But the more the Egyptians oppressed them, the more the Israelites multiplied and spread, and the more alarmed the Egyptians became. 13 So the Egyptians worked the people of Israel without mercy. 14 They made their lives bitter, forcing them to mix mortar and make bricks and do all the work in the fields. They were ruthless in all their demands.

15 Then Pharaoh, the king of Egypt, gave this order to the Hebrew midwives, Shiphrah and Puah: 16 “When you help the Hebrew women as they give birth, watch as they deliver.[c] If the baby is a boy, kill him; if it is a girl, let her live.” 17 But because the midwives feared God, they refused to obey the king’s orders. They allowed the boys to live, too.

18 So the king of Egypt called for the midwives. “Why have you done this?” he demanded. “Why have you allowed the boys to live?”

19 “The Hebrew women are not like the Egyptian women,” the midwives replied. “They are more vigorous and have their babies so quickly that we cannot get there in time.”

20 So God was good to the midwives, and the Israelites continued to multiply, growing more and more powerful. 21 And because the midwives feared God, he gave them families of their own.

22 Then Pharaoh gave this order to all his people: “Throw every newborn Hebrew boy into the Nile River. But you may let the girls live.”

Notas al pie

  1. 1:5 Dead Sea Scrolls and Greek version read seventy-five; see notes on Gen 46:27.
  2. 1:10 Or will take the country.
  3. 1:16 Hebrew look upon the two stones; perhaps the reference is to a birthstool.

Nouă Traducere În Limba Română

Exodul 1

Asuprirea israeliţilor în Egipt

1Acestea sunt numele israeliţilor care au venit în Egipt împreună cu Iacov şi împreună cu familiile lor: Ruben, Simeon, Levi şi Iuda, Isahar, Zabulon şi Beniamin, Dan şi Neftali, Gad şi Aşer. Toţi urmaşii lui Iacov erau în număr de şaptezeci[a]. Iosif se afla deja în Egipt. După o vreme, Iosif a murit; apoi au murit toţi fraţii săi şi toată generaţia de atunci. Israeliţii s-au înmulţit foarte mult; ei au devenit numeroşi şi au ajuns puternici, astfel încât ţara s-a umplut de ei.

Peste Egipt s-a ridicat un nou monarh, care nu-l cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: „Iată că poporul israeliţilor este prea mare şi prea puternic pentru noi. 10 Haideţi să ne purtăm cu dibăcie faţă de ei, căci altfel se vor înmulţi şi, dacă se va întâmpla să fim în război, s-ar putea să li se alăture duşmanilor noştri, să lupte împotriva noastră şi să fugă din ţară.“ 11 Astfel, au pus peste ei supraveghetori de sclavi, ca să-i asuprească prin poveri grele; în acest fel au zidit Pitomul şi Ramsesul ca cetăţi cu hambare pentru Faraon[b]. 12 Însă cu cât erau ei mai asupriţi, cu atât se înmulţeau şi se răspândeau mai mult; egiptenii au ajuns să se teamă de israeliţi 13 şi i-au supus la o muncă foarte grea; 14 le-au făcut vieţile amare, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor şi la tot felul de lucrări pe câmp. În toate sarcinile pe care le dădeau israeliţilor, egiptenii erau foarte aspri.

15 Monarhul Egiptului le-a zis moaşelor evreilor (pe una o chema Şifra, iar pe cealaltă Pua): 16 „Când vă veţi împlini slujba de moaşe la femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă cel care se va naşte va fi băiat, omorâţi-l, dar dacă va fi fată, lăsaţi-o să trăiască.“ 17 Însă moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le-a poruncit monarhul Egiptului, ci au lăsat şi băieţii să trăiască. 18 Monarhul Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a întrebat:

– De ce aţi făcut acest lucru şi i-aţi lăsat şi pe băieţi să trăiască?

19 Moaşele i-au răspuns lui Faraon:

– Deoarece femeile evreilor nu sunt ca şi femeile egiptene; ele sunt vânjoase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele.

20 Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor, iar poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte puternic. 21 Pentru că moaşele s-au temut de Dumnezeu, El le-a întemeiat familii. 22 Apoi Faraon a poruncit întregului său popor: „Aruncaţi în Nil orice băiat care li se va naşte[c] evreilor! Doar pe fete să le lăsaţi să trăiască!“

Notas al pie

  1. Exodul 1:5 TM (vezi şi Gen. 46:27); Q, LXX (vezi şi nota la Gen. 46:27): şaptezeci şi cinci
  2. Exodul 1:11 Denumire a suveranului Egiptului; lit.: Marea (sau cea mai mare) Casă, indicând iniţial palatul regal iar apoi instituţia şi persoana suveranului (vezi, de ex., Înalta Poartă otomană, Casa Albă)
  3. Exodul 1:22 LXX, PentSam şi Tg; TM: fiecare băiat născut