New Living Translation

2 Samuel 1

David Learns of Saul’s Death

1After the death of Saul, David returned from his victory over the Amalekites and spent two days in Ziklag. On the third day a man arrived from Saul’s army camp. He had torn his clothes and put dirt on his head to show that he was in mourning. He fell to the ground before David in deep respect.

“Where have you come from?” David asked.

“I escaped from the Israelite camp,” the man replied.

“What happened?” David demanded. “Tell me how the battle went.”

The man replied, “Our entire army fled from the battle. Many of the men are dead, and Saul and his son Jonathan are also dead.”

“How do you know Saul and Jonathan are dead?” David demanded of the young man.

The man answered, “I happened to be on Mount Gilboa, and there was Saul leaning on his spear with the enemy chariots and charioteers closing in on him. When he turned and saw me, he cried out for me to come to him. ‘How can I help?’ I asked him.

“He responded, ‘Who are you?’

“‘I am an Amalekite,’ I told him.

“Then he begged me, ‘Come over here and put me out of my misery, for I am in terrible pain and want to die.’

10 “So I killed him,” the Amalekite told David, “for I knew he couldn’t live. Then I took his crown and his armband, and I have brought them here to you, my lord.”

11 David and his men tore their clothes in sorrow when they heard the news. 12 They mourned and wept and fasted all day for Saul and his son Jonathan, and for the Lord’s army and the nation of Israel, because they had died by the sword that day.

13 Then David said to the young man who had brought the news, “Where are you from?”

And he replied, “I am a foreigner, an Amalekite, who lives in your land.”

14 “Why were you not afraid to kill the Lord’s anointed one?” David asked.

15 Then David said to one of his men, “Kill him!” So the man thrust his sword into the Amalekite and killed him. 16 “You have condemned yourself,” David said, “for you yourself confessed that you killed the Lord’s anointed one.”

David’s Song for Saul and Jonathan

17 Then David composed a funeral song for Saul and Jonathan, 18 and he commanded that it be taught to the people of Judah. It is known as the Song of the Bow, and it is recorded in The Book of Jashar.[a]

19 Your pride and joy, O Israel, lies dead on the hills!
    Oh, how the mighty heroes have fallen!
20 Don’t announce the news in Gath,
    don’t proclaim it in the streets of Ashkelon,
or the daughters of the Philistines will rejoice
    and the pagans will laugh in triumph.

21 O mountains of Gilboa,
    let there be no dew or rain upon you,
    nor fruitful fields producing offerings of grain.[b]
For there the shield of the mighty heroes was defiled;
    the shield of Saul will no longer be anointed with oil.
22 The bow of Jonathan was powerful,
    and the sword of Saul did its mighty work.
They shed the blood of their enemies
    and pierced the bodies of mighty heroes.

23 How beloved and gracious were Saul and Jonathan!
    They were together in life and in death.
They were swifter than eagles,
    stronger than lions.
24 O women of Israel, weep for Saul,
for he dressed you in luxurious scarlet clothing,
    in garments decorated with gold.

25 Oh, how the mighty heroes have fallen in battle!
    Jonathan lies dead on the hills.
26 How I weep for you, my brother Jonathan!
    Oh, how much I loved you!
And your love for me was deep,
    deeper than the love of women!

27 Oh, how the mighty heroes have fallen!
    Stripped of their weapons, they lie dead.

Notas al pie

  1. 1:18 Or The Book of the Upright.
  2. 1:21 The meaning of the Hebrew is uncertain.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Samuel 1

Vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan

1După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiţilor şi se afla în Ţiklag de două zile. A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâşiate şi cu pământ pe cap. Când a ajuns înaintea lui David, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat.

– De unde vii? l-a întrebat David.

– Am scăpat din tabăra israelită, i-a răspuns el.

– Spune-mi ce s-a întâmplat! i-a cerut David.

– Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă şi mulţi dintre ei au murit, a răspuns el. Saul şi fiul său Ionatan au murit şi ei.

– De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit? l-a mai întrebat David pe tânărul care i-a adus veştile.

– S-a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, a răspuns tânărul, unde l-am văzut pe Saul, sprijinit pe suliţa sa, iar carele şi călăreţii îl ajungeau din urmă. Când Saul s-a uitat în urmă şi m-a văzut, m-a chemat, iar eu i-am răspuns:

– Iată-mă!

– Cine eşti? m-a întrebat el.

– Sunt amalekit, i-am răspuns eu.

Atunci el mi-a zis:

– Apropie-te de mine şi ucide-mă pentru că sunt în agonia morţii, cu toate că sunt încă în viaţă.

10 Aşadar, m-am apropiat de el şi l-am ucis deoarece ştiam că, odată rănit, nu va mai trăi. I-am luat apoi coroana de pe cap şi brăţara de la braţ şi le-am adus aici, stăpânului meu.

11 Atunci David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat, iar toţi bărbaţii care erau cu el au făcut acelaşi lucru. 12 Au bocit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru oştirea Domnului şi pentru Casa lui Israel, căci au murit de sabie. 13 Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veştile:

– De unde eşti?

– Sunt fiul unui străin, un amalekit, i-a răspuns el.

14 Atunci David i-a zis:

– Cum de nu ţi-a fost frică să-ţi ridici mâna şi să ucizi pe unsul Domnului?

15 Apoi David l-a chemat pe unul dintre oamenii lui şi i-a zis:

– Apropie-te şi doboară-l!

El l-a lovit şi acesta a murit. 16 David i-a zis:

– Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L-am ucis pe unsul Domnului.“

Cântarea de jale a lui David

17 David a cântat această cântare de jale despre Saul şi despre fiul acestuia Ionatan 18 şi a poruncit ca cei din Iuda să înveţe această Cântare a Arcului (ea se află scrisă în Cartea lui Iaşar[a]):

19 Gloria ta, Israele, zace ucisă pe înălţimile tale.
    Cum au căzut vitejii!
20 Nu faceţi cunoscut acest lucru în Gat
    şi nu-l vestiţi pe străzile Aşchelonului,
ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor
    şi să tresalte de bucurie fiicele celor necircumcişi.
21 O, munţi ai Ghilboei!
Nici roua şi nici ploaia să nu mai cadă peste voi!
    Nici câmpii să nu mai aveţi care să dea roade pentru darurile de mâncare![b]
Căci acolo au fost pângărite scuturile vitejilor,
    scutul lui Saul care nu va mai fi uns cu untdelemn.
22 De la sângele celor ucişi,
    de la grăsimea vitejilor,
săgeata[c] lui Ionatan nu venea înapoi,
    iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.
23 Saul şi Ionatan,
    care în viaţă s-au iubit şi s-au plăcut,
        nici măcar în moarte n-au fost despărţiţi.
Erau mai iuţi decât vulturii
    şi mai puternici decât leii.
24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeţi-l pe Saul!
    Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu şi cu mult fast,
        pe cel care vă împodobea veşmintele cu ornamente de aur.
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
    Ionatan zace ucis pe înălţimile tale.
26 Sunt mâhnit din pricina ta, frate Ionatane!
    Mi-ai fost atât de drag!
Dragostea ta pentru mine a fost minunată,
    mai minunată chiar decât dragostea femeilor.
27 Cum au căzut vitejii
    şi cum au pierit armele!

Notas al pie

  1. 2 Samuel 1:18 Sau: Cartea celui Drept, o veche culegere de texte epice, astăzi pierdută
  2. 2 Samuel 1:21 Sensul versului în ebraică este nesigur; sau: peste voi / şi peste dealurile voastre înalte!
  3. 2 Samuel 1:22 Ebr.: arcul