1 Samuel 9 – NVI & NTLR

Nueva Versión Internacional

1 Samuel 9:1-27

Samuel unge a Saúl

1Había un hombre de la tribu de Benjamín, muy respetado, cuyo nombre era Quis, hijo de Abiel, hijo de Zeror, hijo de Becorat, hijo de Afía, también benjamita. 2Quis tenía un hijo llamado Saúl, que era buen mozo y apuesto como ningún otro israelita, tan alto que los demás apenas le llegaban al hombro.

3En cierta ocasión se perdieron las burras de su padre Quis, y este dijo a Saúl: «Toma a uno de los criados y ve a buscar las burras». 4Saúl y el criado se fueron y cruzaron la región montañosa de Efraín, hasta pasar por la región de Salisá, pero no las encontraron. Pasaron también por la región de Salín, y después por el territorio de Benjamín, pero tampoco allí las encontraron. 5Cuando llegaron al territorio de Zuf, Saúl dijo al criado que lo acompañaba:

—Vámonos. Debemos regresar, no sea que mi padre comience a preocuparse más por nosotros que por las burras.

6El criado contestó:

—En este pueblo vive un hombre de Dios que es muy respetado. Todo lo que dice se cumple sin falta. ¿Por qué no vamos allá? A lo mejor nos indica el camino que debemos seguir.

7—Pero si vamos, ¿qué le podemos llevar? —preguntó Saúl—. En las alforjas no nos queda nada de comer ni tenemos ningún regalo que ofrecerle al hombre de Dios. ¡Qué tenemos!

8—Aquí tengo un cuarto de siclo9:8 Es decir, aprox. 3 g. de plata —respondió el criado—. Se los puedo dar al hombre de Dios para que nos indique el camino.

9(Antiguamente, cuando alguien en Israel iba a consultar a Dios, solía decir: «Vamos a ver al vidente», porque así se llamaba entonces al que ahora se le llama profeta).

10—Muy bien —dijo Saúl—, vamos.

Dicho esto, se dirigieron al pueblo donde vivía el hombre de Dios. 11Subían por la cuesta de la ciudad cuando se encontraron con unas jóvenes que iban a sacar agua. Les preguntaron:

—¿Se encuentra por aquí el vidente?

12—Sí, está más adelante —contestaron ellas—. Dense prisa, que acaba de llegar a la ciudad y el pueblo va a ofrecer un sacrificio en el lugar alto. 13Cuando entren en la ciudad lo encontrarán, si llegan antes de que suba al altar que estaba en el lugar alto para comer. La gente no empezará a comer hasta que él llegue, pues primero tiene que bendecir el sacrificio, y luego los invitados comerán. Así que vayan de inmediato, que hoy mismo lo van a encontrar.

14Saúl y su criado se dirigieron entonces a la ciudad. Iban entrando cuando Samuel se encontró con ellos, camino al altar que estaba en el lugar alto.

15Un día antes de que Saúl llegara, el Señor había hecho esta revelación a Samuel: 16«Mañana, a esta hora, te voy a enviar un hombre de la tierra de Benjamín. Lo ungirás como gobernante de mi pueblo Israel, para que lo libre del poder de los filisteos. Me he compadecido de mi pueblo, pues sus gritos de angustia han llegado hasta mí».

17Cuando Samuel vio a Saúl, el Señor dijo: «Ahí tienes al hombre de quien te hablé; él gobernará a mi pueblo».

18Al llegar a la puerta de la ciudad, Saúl se acercó a Samuel y preguntó:

—¿Podría usted indicarme dónde está la casa del vidente?

19—Yo soy el vidente —respondió Samuel—. Acompáñame al santuario, que hoy comerán ustedes conmigo. Ya mañana, cuando te deje partir, responderé a todas tus inquietudes. 20En cuanto a las burras que se te perdieron hace tres días, ni te preocupes, que ya las encontraron.

Y agregó:

—Lo que Israel más desea, ¿no tiene que ver contigo y con toda la familia de tu padre?

21—¿Por qué me dices eso? —respondió Saúl—. ¿No soy yo de la tribu de Benjamín, que es la más pequeña de Israel? ¿Y no es mi familia la más insignificante de la tribu de Benjamín?

22No obstante, Samuel tomó a Saúl y a su criado, los llevó al salón y les dio un lugar especial entre los invitados, que eran unos treinta. 23Luego Samuel dijo al cocinero:

—Trae la ración de carne que te pedí que apartaras y que yo mismo te entregué.

24El cocinero sacó la ración entera y la sirvió a Saúl. Entonces Samuel dijo:

—Ahí tienes lo que estaba reservado para ti. Come, pues antes de invitar a los otros, tu ración ya había sido apartada para esta ocasión.

Así fue como Saúl comió aquel día con Samuel.

25Luego bajaron del altar que estaba en el lugar alto a la ciudad, y Samuel conversó con Saúl en la azotea de su casa. 26Al amanecer, a la hora de levantarse, Samuel habló con Saúl en ese mismo lugar:

—¡Levántate! —dijo—; ya debes partir.

Saúl se levantó, y salieron de la casa juntos. 27Mientras se dirigían a las afueras de la ciudad, Samuel dijo a Saúl:

—Dile al criado que se adelante, pero tú quédate un momento, que te voy a dar un mensaje de parte de Dios.

El criado se adelantó.

Nouă Traducere În Limba Română

1 Samuel 9:1-27

Saul, uns drept rege al lui Israel

1Era un om cu renume din Beniamin, al cărui nume era Chiș. El era fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, un beniamit. 2Omul acesta avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr chipeș și fără egal printre fiii lui Israel. Era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți din popor.

3Într‑o zi, măgărițele lui Chiș, tatăl lui Saul, s‑au pierdut. Atunci Chiș i‑a zis fiului său, Saul: „Ia cu tine, te rog, pe unul dintre slujitori și duceți‑vă să căutați măgărițele!“ 4Au traversat muntele lui Efraim și regiunea Șalișa fără să le găsească. După aceea, au traversat și regiunea Șaalim, însă tot nu le‑au găsit. Apoi au traversat și teritoriul lui Beniamin fără a le găsi.

5Când au ajuns în regiunea Țuf, Saul i‑a zis slujitorului său, care era cu el:

– Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fie îngrijorat mai degrabă pentru noi, decât pentru măgărițe!

6Dar acesta i‑a zis:

– Iată! În cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat; tot ceea ce spune el, sigur se împlinește. Să mergem acolo acum și poate ne va spune pe ce drum să o luăm.

7Saul i‑a răspuns slujitorului său:

– Dar dacă mergem, ce să‑i ducem acelui om? Pâinea din sacii noștri s‑a terminat și nu avem niciun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci ce avem?

8Slujitorul i‑a zis din nou lui Saul:

– Iată, am găsit la mine un sfert de șechel8 Vezi nota de la 2:36. Aproximativ 3 gr. de argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună pe ce drum să mergem.

9Pe vremuri, în Israel, omul care mergea să‑L întrebe pe Dumnezeu zicea că merge la văzător. Căci cel care se numește astăzi profet, atunci se numea văzător.

10Saul i‑a răspuns slujitorului său:

– Bine ai spus! Hai să mergem!

Astfel au intrat în cetatea în care se afla omul lui Dumnezeu. 11În timp ce urcau dealul spre cetate, au întâlnit niște fete care ieșeau să scoată apă.

Ei le‑au întrebat:

– Este aici văzătorul?

12Ele le‑au răspuns și au zis:

– Iată, este în fața voastră! Acum deci grăbiți‑vă, căci a sosit în cetate chiar astăzi, deoarece poporul aduce o jertfă pe înălțime. 13De îndată ce veți intra în cetate, îl veți găsi chiar înainte să se urce pe înălțime ca să mănânce. Căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa, și doar după aceea cei poftiți mănâncă. Suiți‑vă chiar acum și‑l veți găsi.

14Ei s‑au suit în cetate. Cum au intrat în cetate, iată că Samuel venea înspre ei, urcând către locul înalt.

15Domnul Se descoperise lui Samuel cu o zi înainte ca Saul să vină și‑i spusese: 16„Mâine, cam pe timpul acesta, am să trimit la tine un bărbat din teritoriul lui Beniamin. Să‑l ungi drept conducător peste poporul Meu, Israel. El va izbăvi poporul Meu din mâna filistenilor. Voi face aceasta fiindcă am privit spre poporul Meu, căci strigătul lui a ajuns până la Mine.“

17Când Samuel l‑a văzut pe Saul, Domnul i‑a zis: „Iată bărbatul despre care ți‑am vorbit! El va domni peste poporul Meu!“

18Saul s‑a apropiat de Samuel în dreptul porții și i‑a zis:

– Spune‑mi, te rog, unde se află casa văzătorului?

19Samuel i‑a răspuns:

– Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea pe înălțime, căci astăzi vei mânca împreună cu mine. Dimineață te voi lăsa să pleci și‑ți voi spune tot ceea ce se află în inima ta. 20În ceea ce privește măgărițele pe care le‑ai pierdut cu trei zile în urmă, nu pune la inimă pierderea lor, căci au fost găsite. Însă către cine este îndreptată toată dorința lui Israel, dacă nu către tine și către întreaga ta familie?

21Dar Saul i‑a răspuns:

– Nu sunt eu oare un beniamit, din cea mai mică seminție din Israel? Și clanul meu nu este cel mai neînsemnat dintre toate clanurile seminției lui Beniamin? De ce îmi vorbești în felul acesta?

22Atunci Samuel l‑a luat pe Saul și pe slujitorul său, i‑a dus în sală22 Încăpere legată de un sanctuar, unde se mânca din carnea jertfită. și i‑a așezat în fruntea celor poftiți, vreo treizeci de oameni.

23Samuel i‑a zis bucătarului:

– Adu bucata de carne pe care ți‑am dat‑o și despre care ți‑am spus s‑o pui deoparte!

24Bucătarul a luat coapsa cu ce era pe ea și a așezat‑o înaintea lui Saul.

Samuel a zis:

– Iată, aceasta a fost păstrată pentru tine. Mănâncă, pentru că am pus‑o deoparte pentru tine de când am chemat poporul.

În ziua aceea, Saul a mâncat împreună cu Samuel. 25După aceea au coborât de pe înălțime în cetate, iar Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperiș.

26S‑au sculat dis‑de‑dimineață, o dată cu ivirea zorilor, iar Samuel l‑a chemat pe Saul pe acoperiș, zicând:

– Ridică‑te, căci urmează să te trimit acasă.

Saul s‑a ridicat și au ieșit afară amândoi, el și Samuel.

27În timp ce coborau spre marginea cetății, Samuel i‑a zis lui Saul:

– Spune‑i slujitorului să treacă înaintea noastră.

Și acesta a trecut înainte.

Apoi Samuel a zis:

– Oprește‑te acum, ca să auzi de la mine Cuvântul lui Dumnezeu.