David derrota a los amalecitas
1Al tercer día David y sus hombres llegaron a Siclag, pero se encontraron con que los amalecitas habían invadido la región del Néguev y que, luego de atacar e incendiar a Siclag, 2habían tomado cautivos a las mujeres y a todos los que estaban allí, desde el más grande hasta el más pequeño. Sin embargo, no habían matado a nadie.
3Cuando David y sus hombres llegaron, encontraron que la ciudad había sido quemada y que sus esposas, hijos e hijas habían sido llevados cautivos. 4David y los que estaban con él se pusieron a llorar y a gritar hasta quedarse sin fuerzas. 5También habían caído prisioneras dos esposas de David, la jezrelita Ajinoán y Abigaíl, la viuda de Nabal de Carmel.
6David se angustió, pues la tropa hablaba de apedrearlo; y es que todos se sentían amargados por la pérdida de sus hijos e hijas. Pero cobró ánimo y puso su confianza en el Señor su Dios. 7Entonces dijo al sacerdote Abiatar, hijo de Ajimélec:
—Tráeme el efod.
Tan pronto como Abiatar se lo trajo, 8David consultó al Señor:
—¿Debo perseguir a esa banda de saqueadores? ¿Los voy a alcanzar?
—Persíguelos —respondió el Señor—. Vas a alcanzarlos y rescatarás a los cautivos.
9David partió con sus seiscientos hombres hasta llegar al arroyo de Besor. Allí se quedaron rezagados 10doscientos hombres que estaban demasiado cansados para cruzar el arroyo. Así que David continuó la persecución con los cuatrocientos hombres restantes.
11Los hombres de David se encontraron en el campo con un egipcio, y se lo llevaron a David. Le dieron de comer y de beber, 12y le ofrecieron una torta de higo y dos tortas de uvas pasas, pues hacía tres días y tres noches que no había comido ni bebido nada. En cuanto el egipcio comió, recobró las fuerzas.
13—¿A quién perteneces? —preguntó David—. ¿De dónde vienes?
—Soy egipcio —respondió—, esclavo de un amalecita. Hace tres días caí enfermo, y mi amo me abandonó. 14Habíamos invadido la región sur de los quereteos, de Judá y de Caleb; también incendiamos Siclag.
15—Guíanos adonde está esa banda de saqueadores —dijo David.
—Júreme usted por Dios —suplicó el egipcio—, que no me matará ni me entregará a mi amo. Con esa condición, lo llevo adonde está la banda.
16El egipcio los guio hasta los amalecitas, los cuales estaban dispersos por todo el campo, comiendo, bebiendo y festejando el gran botín que habían conseguido en el territorio filisteo y en el de Judá. 17David los atacó al amanecer y los combatió hasta la tarde del día siguiente. Los únicos que lograron escapar fueron cuatrocientos muchachos que huyeron en sus camellos. 18David pudo recobrar todo lo que los amalecitas se habían robado, y también rescató a sus dos esposas. 19Nada les faltó del botín, ni grande ni pequeño, ni hijos ni hijas, ni ninguna otra cosa de lo que les habían quitado. 20David también se apoderó de todas las ovejas y vacas. La gente llevaba todo al frente y pregonaba: «¡Este es el botín de David!».
21Luego David regresó al arroyo de Besor, donde se habían quedado los doscientos hombres que estaban demasiado cansados para seguirlo. Ellos salieron al encuentro de David y su gente, y David, por su parte, se acercó para saludarlos. 22Pero entre los que acompañaban a David había gente mala y perversa que reclamó:
—Estos no vinieron con nosotros, así que no vamos a darles nada del botín que recobramos. Que tome cada uno a su esposa y a sus hijos y que se vaya.
23—No hagan eso, mis hermanos —respondió David—. Fue el Señor quien nos lo dio todo, quien nos protegió y puso en nuestras manos a esa banda de saqueadores que nos había atacado. 24¿Quién va a estar de acuerdo con ustedes? Del botín participan tanto los que se quedan cuidando el bagaje como los que van a la batalla.
25Aquel día David estableció ese estatuto como ley en Israel, la cual sigue vigente hasta el día de hoy.
26Después de llegar a Siclag, David envió parte del botín a sus amigos que eran jefes de Judá, con este mensaje: «Aquí tienen un regalo del botín que rescatamos de los enemigos del Señor».
27Recibieron ese regalo los ancianos de Betel, Ramot del Néguev, Jatir, 28Aroer, Sifmot, Estemoa, 29Racal, las ciudades de Jeramel, las ciudades quenitas 30de Jormá, Borasán, Atac, 31y Hebrón, y los ancianos de todos los lugares donde David y sus hombres habían vivido.
David îi învinge pe amalekiți
1Când David și oamenii săi au sosit a treia zi la Țiklag, amalekiții invadaseră Neghevul1 Vezi nota de la 27:10. și Țiklagul. Ei atacaseră Țiklagul și îi dăduseră foc. 2Au luat captive femeile și pe toți aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N‑au omorât pe nimeni, ci doar i‑au luat cu ei și au plecat. 3Când David și oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit‑o arsă, iar pe soțiile, pe fiii și pe fiicele lor – luați captivi. 4David și oamenii care erau cu el au plâns până ce n‑au mai avut putere să plângă. 5Au fost luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail, fosta soție a lui Nabal, din Carmel. 6David era într‑o mare strâmtorare, deoarece poporul vorbea să‑l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s‑a întărit în Domnul, Dumnezeul lui.
7David i‑a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek:
– Adu‑mi, te rog, efodul!
Abiatar a adus efodul la David.
8David L‑a întrebat pe Domnul, zicând:
– Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?
El i‑a răspuns:
– Urmărește‑o, căci sigur o vei ajunge și sigur vei salva totul.
9David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau cu el. Ei au ajuns la uedul9-10, 21 Vezi nota de la 17:40. Besor, unde s‑au oprit cei ce rămâneau în urmă. 10David a continuat să‑i urmărească cu patru sute de bărbați. Dar două sute de bărbați, care erau prea obosiți să traverseze uedul Besor, s‑au oprit. 11Au găsit un egiptean pe câmp și l‑au adus la David. I‑au dat pâine și el a mâncat; apoi i‑au dat apă. 12I‑au dat o bucată dintr‑o turtă de smochine și două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i‑au revenit puterile căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.
13David l‑a întrebat:
– Al cui ești și de unde vii?
Tânărul a răspuns:
– Sunt egiptean și sunt robul unui amalekit. Stăpânul meu m‑a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m‑am îmbolnăvit. 14Am invadat Neghevul14 Vezi nota de la 27:10. cheretiților, pe cel al lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am dat foc Țiklagului.
15Atunci David l‑a întrebat:
– Poți să mă duci până la această ceată?
El a răspuns:
– Jură‑mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu, și atunci te voi duce la ceata aceasta.
16L‑a dus acolo și iată că aceștia erau răspândiți pe toată fața pământului, mâncând, bând și chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. 17David i‑a atacat din amurg până în seara zilei următoare. N‑a scăpat niciun bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. 18David a salvat tot ceea ce luaseră amalekiții și le‑a eliberat și pe cele două soții ale lui. 19Nu le lipsea nimic, nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul. 20David a luat toate oile și vitele. Oamenii lui mergeau în fruntea acestei turme și spuneau: „Aceasta este prada lui David.“ 21David a ajuns la cei două sute de bărbați care fuseseră prea obosiți pentru a‑l urma și care fuseseră lăsați la uedul Besor. Aceștia au ieșit în întâmpinarea lui David și a poporului care era cu el. David s‑a apropiat de ei și i‑a salutat.
22Toți oamenii răi și de nimic dintre cei care merseseră cu David au zis:
– Pentru că n‑au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat‑o. Fiecare însă poate să‑și ia soția și copiii și să plece.
23Dar David le‑a zis:
– Să nu faceți așa, fraților, cu ceea ce ne‑a dat Domnul, căci El ne‑a păzit și a dat în mâinile noastre ceata de jefuitori care venise împotriva noastră. 24Oricum, cine are să vă asculte în privința aceasta? Aceeași parte o vor avea și cei care au coborât la luptă și cei care au rămas la bagaje. Toți vor împărți la fel. 25Așa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o hotărâre și o lege în Israel până în ziua aceasta.
26David a sosit la Țiklag și a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, zicând: „Iată pentru voi o binecuvântare din prada luată de la dușmanii Domnului.“
27A trimis apoi și celor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir, 28celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa, 29celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților și celor din cetățile cheniților, 30celor din Horma, celor din Bor‑Așan și celor din Atac, 31celor din Hebron și celor din toate locurile pe care le‑a cutreierat David și oamenii săi.
