1Open your doors, Lebanon,
so that fire may devour your cedars!
2Wail, you juniper, for the cedar has fallen;
the stately trees are ruined!
Wail, oaks of Bashan;
the dense forest has been cut down!
3Listen to the wail of the shepherds:
their rich pastures are destroyed!
Listen to the roar of the lions;
the lush thicket of the Jordan is ruined!
Two shepherds
4This is what the Lord my God says: ‘Shepherd the flock marked for slaughter. 5Their buyers slaughter them and go unpunished. Those who sell them say, “Praise the Lord, I am rich!” Their own shepherds do not spare them. 6For I will no longer have pity on the people of the land,’ declares the Lord. ‘I will give everyone into the hands of their neighbours and their king. They will devastate the land, and I will not rescue anyone from their hands.’
7So I shepherded the flock marked for slaughter, particularly the oppressed of the flock. Then I took two staffs and called one Favour and the other Union, and I shepherded the flock. 8In one month I got rid of the three shepherds.
The flock detested me, and I grew weary of them 9and said, ‘I will not be your shepherd. Let the dying die, and the perishing perish. Let those who are left eat one another’s flesh.’
10Then I took my staff called Favour and broke it, revoking the covenant I had made with all the nations. 11It was revoked on that day, and so the oppressed of the flock who were watching me knew it was the word of the Lord.
12I told them, ‘If you think it best, give me my pay; but if not, keep it.’ So they paid me thirty pieces of silver.
13And the Lord said to me, ‘Throw it to the potter’ – the handsome price at which they valued me! So I took the thirty pieces of silver and threw them to the potter at the house of the Lord.
14Then I broke my second staff called Union, breaking the family bond between Judah and Israel.
15Then the Lord said to me, ‘Take again the equipment of a foolish shepherd. 16For I am going to raise up a shepherd over the land who will not care for the lost, or seek the young, or heal the injured, or feed the healthy, but will eat the meat of the choice sheep, tearing off their hooves.
17‘Woe to the worthless shepherd,
who deserts the flock!
May the sword strike his arm and his right eye!
May his arm be completely withered,
his right eye totally blinded!’
1Deschide‑ți porțile, Libanule,
ca să‑ți mistuie focul cedrii!
2Gemi, chiparosule, căci cedrul a căzut,
cei măreți au fost distruși!
Gemeți, stejari din Bașan,
căci pădurea cea deasă a fost doborâtă!
3Se aude geamătul păstorilor,
căci le‑a fost distrusă gloria3 Cu referire la pășunile întinse.!
Se aude urletul puilor de lei,
căci a fost distrusă mândria3 Cu referire la desișurile de pe malul Iordanului. Iordanului.
Doi păstori
4Așa vorbește Domnul Dumnezeul meu: „Păstorește turma care este pentru tăiere! 5Cei ce le cumpără, le taie și nu se simt vinovați, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul căci ne‑am îmbogățit!» Nici chiar păstorii lor nu le cruță! 6Căci nu‑i voi mai cruța pe locuitorii țării, zice Domnul, ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său și pe mâna regelui său! Ei vor devasta țara, iar Eu n‑o voi elibera din mâna lor.“
7Atunci am păstorit turma care era pentru tăiere, și anume, pe cele asuprite din turmă. Am luat două toiege – pe unul l‑am numit „Bunăvoință7, 10 Sau: Plăcere.“, iar pe celălalt l‑am numit „Unire“ – și am păstorit turma. 8Într‑o lună m‑am descotorosit de cei trei păstori.
Sufletul meu nu i‑a8 Cel mai probabil cu referire la turmă, la popor. mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise și el de mine! 9Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Cea care este pe moarte să moară, cea care‑i de pierit să piară, iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“
10Apoi mi‑am luat toiagul numit „Bunăvoință“ și l‑am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l‑am încheiat cu toate popoarele. 11A fost rupt în ziua aceea, iar cele asuprite din turmă, care au luat seama la mine, au știut că acesta era Cuvântul Domnului.
12Atunci le‑am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați‑mi plata, dacă nu, nu mi‑o dați!“ Mi‑au cântărit ca plată treizeci de arginți12 Prețul unui sclav, printre israeliți (vezi Ex. 21:32); un preț derizoriu..
13Dar Domnul mi‑a zis: „Aruncă olarului prețul aceasta «onorabil»13 Domnul este ironic aici., la care am fost prețuit de către ei!“ Am luat cei treizeci de arginți și i‑am aruncat olarului, în Casa Domnului.
14Apoi am rupt și cel de‑al doilea toiag, numit „Unire“, ca să rup astfel frăția dintre Iuda și Israel. 15Domnul mi‑a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun! 16Căci iată, voi ridica în țară un păstor căruia nu‑i va păsa de oile care pier. Pe cea tânără n‑o va căuta, pe cea rănită n‑o va vindeca, iar de cea sănătoasă nu se va îngriji, ci va mânca din carnea celor grase și le va smulge copitele.
17Vai de păstorul de nimic,
care își părăsește turma!
Să cadă sabia peste brațul lui
și pe ochiul lui cel drept!
Să i se usuce brațul în întregime
și să‑i orbească de tot ochiul drept!“
