The purity of the camp
1The Lord said to Moses, 2‘Command the Israelites to send away from the camp anyone who has a defiling skin disease5:2 The Hebrew word for defiling skin disease, traditionally translated ‘leprosy’, was used for various diseases affecting the skin. or a discharge of any kind, or who is ceremonially unclean because of a dead body. 3Send away male and female alike; send them outside the camp so that they will not defile their camp, where I dwell among them.’ 4The Israelites did so; they sent them outside the camp. They did just as the Lord had instructed Moses.
Restitution for wrongs
5The Lord said to Moses, 6‘Say to the Israelites: “Any man or woman who wrongs another in any way5:6 Or woman who commits any wrong common to mankind and so is unfaithful to the Lord is guilty 7and must confess the sin they have committed. They must make full restitution for the wrong they have done, add a fifth of the value to it and give it all to the person they have wronged. 8But if that person has no close relative to whom restitution can be made for the wrong, the restitution belongs to the Lord and must be given to the priest, along with the ram with which atonement is made for the wrongdoer. 9All the sacred contributions the Israelites bring to a priest will belong to him. 10Sacred things belong to their owners, but what they give to the priest will belong to the priest.” ’
The test for an unfaithful wife
11Then the Lord said to Moses, 12‘Speak to the Israelites and say to them: “If a man’s wife goes astray and is unfaithful to him 13so that another man has sexual relations with her, and this is hidden from her husband and her impurity is undetected (since there is no witness against her and she has not been caught in the act), 14and if feelings of jealousy come over her husband and he suspects his wife and she is impure – or if he is jealous and suspects her even though she is not impure – 15then he is to take his wife to the priest. He must also take an offering of a tenth of an ephah5:15 That is, probably about 1.6 kilograms of barley flour on her behalf. He must not pour olive oil on it or put incense on it, because it is a grain offering for jealousy, a reminder-offering to draw attention to wrongdoing.
16‘ “The priest shall bring her and make her stand before the Lord. 17Then he shall take some holy water in a clay jar and put some dust from the tabernacle floor into the water. 18After the priest has made the woman stand before the Lord, he shall loosen her hair and place in her hands the reminder-offering, the grain offering for jealousy, while he himself holds the bitter water that brings a curse. 19Then the priest shall put the woman under oath and say to her, ‘If no other man has had sexual relations with you and you have not gone astray and become impure while married to your husband, may this bitter water that brings a curse not harm you. 20But if you have gone astray while married to your husband and you have made yourself impure by having sexual relations with a man other than your husband’ – 21here the priest is to put the woman under this curse – ‘may the Lord cause you to become a curse5:21 That is, may he cause your name to be used in cursing (see Jer. 29:22); or, may others see that you are cursed; similarly in verse 27. among your people when he makes your womb miscarry and your abdomen swell. 22May this water that brings a curse enter your body so that your abdomen swells or your womb miscarries.’
‘ “Then the woman is to say, ‘Amen. So be it.’
23‘ “The priest is to write these curses on a scroll and then wash them off into the bitter water. 24He shall make the woman drink the bitter water that brings a curse, and this water that brings a curse and causes bitter suffering will enter her. 25The priest is to take from her hands the grain offering for jealousy, wave it before the Lord and bring it to the altar. 26The priest is then to take a handful of the grain offering as a memorial5:26 Or representative offering and burn it on the altar; after that, he is to make the woman drink the water. 27If she has made herself impure and been unfaithful to her husband, this will be the result: when she is made to drink the water that brings a curse and causes bitter suffering, it will enter her, her abdomen will swell and her womb will miscarry, and she will become a curse. 28If, however, the woman has not made herself impure, but is clean, she will be cleared of guilt and will be able to have children.
29‘ “This, then, is the law of jealousy when a woman goes astray and makes herself impure while married to her husband, 30or when feelings of jealousy come over a man because he suspects his wife. The priest is to make her stand before the Lord and is to apply this entire law to her. 31The husband will be innocent of any wrongdoing, but the woman will bear the consequences of her sin.” ’
Curățirea taberei
1Apoi Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Poruncește‑le fiilor lui Israel să‑i scoată afară din tabără pe toți cei care au o rană infecțioasă2 Ebr.: tsara’, un verb la participiu din care derivă substantivul tsara’at (termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră). Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, contagioase sau nu, care pot să includă Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele). De asemenea, cele mai multe dintre simptomele și caracteristicile descrise în Lev. 13 nu se potrivesc maladiei lui Hansen., pe toți aceia care au vreo scurgere și pe oricine este necurat din cauză că a atins un mort. 3Să‑i scoateți afară atât pe bărbați, cât și pe femei; să‑i scoateți afară din tabără ca nu cumva să pângărească tabăra, căci Eu locuiesc în mijlocul lor.“ 4Fiii lui Israel au făcut întocmai; ei i‑au scos afară din tabără. Fiii lui Israel au făcut așa cum Domnul îi spusese lui Moise.
5Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 6„Spune‑le fiilor lui Israel: «Când un bărbat sau o femeie cade într-unul din păcatele pe care le fac oamenii, arătând astfel necredincioșie față de6 Sau: greșește față de semenul său în orice fel, fiindu‑i astfel necredincios Domnului. Domnul, acel om este vinovat 7și trebuie să‑și mărturisească păcatul pe care l‑a făcut. De asemenea, el trebuie să dea înapoi în întregime prețul pentru paguba făcută, să adauge încă o cincime la acest preț și să îl dea celui pe care l‑a păgubit. 8Dar dacă omul nu are nicio rudenie față de care să se facă restituirea pentru paguba făcută, atunci restituirea pentru paguba făcută să se întoarcă la Domnul și să fie a preotului, împreună cu berbecul pentru ispășire, cu care el trebuie să facă ispășire pentru acel om. 9De asemenea, orice contribuție din toate darurile sfinte pe care fiii lui Israel le aduc la preot, să fie a preotului. 10Darurile sfinte aduse de vreun om îi vor rămâne lui, iar ceea ce‑i va da preotului să fie a preotului.»“
Testul pentru femeia bănuită de adulter
11Apoi Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 12„Spune‑le fiilor lui Israel: «Dacă soția unui bărbat se abate și îi este necredincioasă, 13dacă un alt bărbat se culcă cu ea, dar lucrul aceasta este ascuns de ochii soțului ei și astfel ea rămâne nedescoperită, cu toate că s‑a pângărit, dacă nu există nicio mărturie împotriva ei și n‑a fost prinsă în fapt, 14dacă un duh de gelozie vine peste soțul ei și el începe să fie gelos pe soția lui care s‑a pângărit, sau dacă un duh de gelozie vine peste el și el începe să fie gelos pe soția lui, deși ea nu s‑a pângărit, 15atunci bărbatul să‑și aducă soția la preot și să aducă jertfa cerută pentru ea: a zecea parte dintr‑o efă15 O efă măsura aproximativ 22 l; aproximativ 2,2 l. de făină de orz. Să nu toarne untdelemn pe ea și să nu pună tămâie, pentru că este un dar de mâncare pentru gelozie, un dar de mâncare pentru aducere-aminte, care amintește o nelegiuire.
16Apoi preotul s‑o apropie și s‑o pună să stea înaintea Domnului. 17Preotul să ia apă sfântă într‑un vas de pământ. Apoi să ia niște praf de pe podeaua Tabernaculului și să‑l pună în apă. 18Preotul să pună femeia să stea înaintea Domnului, să descopere capul femeii și să‑i pună în mâini darul de mâncare pentru aducerea-aminte, care este darul de mâncare pentru gelozie. Preotul să aibă în mână apa amară care aduce blestem. 19Preotul s‑o pună pe femeie să jure și să‑i zică: ‘Dacă niciun bărbat nu s‑a culcat cu tine și dacă nu te‑ai abătut spre necurăție, în timp ce erai sub autoritatea soțului, atunci să nu‑ți facă niciun rău aceste ape amare care aduc blestem. 20Dar dacă te‑ai abătut, în timp ce erai sub autoritatea soțului, și dacă te‑ai pângărit, iar un bărbat, altul decât soțul tău, s‑a culcat cu tine’, 21– preotul s‑o pună pe femeie să jure cu un jurământ al blestemului și preotul să‑i spună femeii aceste cuvinte – ‘Domnul să te facă să fii de blestem și de jurământ în mijlocul poporului tău, făcând să ți se lase coapsa și să ți se umfle pântecul21 Un limbaj figurativ care descrie sterilitatea sau avortul (vezi v. 28).. 22Fie ca această apă care aduce blestem să‑ți intre în măruntaie și să facă să ți se umfle pântecul și să ți se lase coapsa!’ Și femeia să zică: ‘Amin! Amin!’
23Preotul să scrie aceste blesteme pe un sul și să le șteargă apoi cu apă amară. 24După aceea, să‑i dea femeii să bea apa amară care aduce blestem. Apa care aduce blestem va intra în ea și‑i va provoca amărăciune. 25Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să‑l legene înaintea Domnului și să‑l aducă la altar. 26Preotul să ia un pumn din darul de mâncare, ca aducere-aminte, și să‑l ardă pe altar. Apoi să dea femeii să bea apa. 27După ce îi va da să bea apa, dacă ea s‑a pângărit și i‑a fost necredincioasă soțului ei, apa care aduce blestem va intra în ea și îi va provoca amărăciune: pântecul i se va umfla, coapsa i se va lăsa și femeia va fi de blestem în mijlocul poporului ei. 28Dar dacă femeia nu s‑a pângărit și este curată, atunci ea va fi nevinovată și va putea avea copii.
29Aceasta este legea geloziei, când o femeie, în timp ce este sub autoritatea soțului, se abate și se pângărește, 30sau când duhul de gelozie vine peste un bărbat, și el începe să fie gelos pe soția lui. Preotul s‑o pună să stea în picioare înaintea Domnului și să‑i facă întocmai după legea aceasta. 31Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea va purta pedeapsa pentru nelegiuirea ei.»“
