The angel of the Lord at Bokim
1The angel of the Lord went up from Gilgal to Bokim and said, ‘I brought you up out of Egypt and led you into the land that I swore to give to your ancestors. I said, “I will never break my covenant with you, 2and you shall not make a covenant with the people of this land, but you shall break down their altars.” Yet you have disobeyed me. Why have you done this? 3And I have also said, “I will not drive them out before you; they will become traps for you, and their gods will become snares to you.” ’
4When the angel of the Lord had spoken these things to all the Israelites, the people wept aloud, 5and they called that place Bokim.2:5 Bokim means weepers. There they offered sacrifices to the Lord.
Disobedience and defeat
6After Joshua had dismissed the Israelites, they went to take possession of the land, each to their own inheritance. 7The people served the Lord throughout the lifetime of Joshua and of the elders who outlived him and who had seen all the great things the Lord had done for Israel.
8Joshua son of Nun, the servant of the Lord, died at the age of a hundred and ten. 9And they buried him in the land of his inheritance, at Timnath Heres2:9 Also known as Timnath Serah (see Joshua 19:50 and 24:30) in the hill country of Ephraim, north of Mount Gaash.
10After that whole generation had been gathered to their ancestors, another generation grew up who knew neither the Lord nor what he had done for Israel. 11Then the Israelites did evil in the eyes of the Lord and served the Baals. 12They forsook the Lord, the God of their ancestors, who had brought them out of Egypt. They followed and worshipped various gods of the peoples around them. They aroused the Lord’s anger 13because they forsook him and served Baal and the Ashtoreths. 14In his anger against Israel the Lord gave them into the hands of raiders who plundered them. He sold them into the hands of their enemies all around, whom they were no longer able to resist. 15Whenever Israel went out to fight, the hand of the Lord was against them to defeat them, just as he had sworn to them. They were in great distress.
16Then the Lord raised up judges,2:16 Or leaders; similarly in verses 17-19 who saved them out of the hands of these raiders. 17Yet they would not listen to their judges but prostituted themselves to other gods and worshipped them. They quickly turned from the ways of their ancestors, who had been obedient to the Lord’s commands. 18Whenever the Lord raised up a judge for them, he was with the judge and saved them out of the hands of their enemies as long as the judge lived; for the Lord relented because of their groaning under those who oppressed and afflicted them. 19But when the judge died, the people returned to ways even more corrupt than those of their ancestors, following other gods and serving and worshipping them. They refused to give up their evil practices and stubborn ways.
20Therefore the Lord was very angry with Israel and said, ‘Because this nation has violated the covenant I ordained for their ancestors and has not listened to me, 21I will no longer drive out before them any of the nations Joshua left when he died. 22I will use them to test Israel and see whether they will keep the way of the Lord and walk in it as their ancestors did.’ 23The Lord had allowed those nations to remain; he did not drive them out at once by giving them into the hands of Joshua.
Sentința dată de Îngerul Domnului
1Îngerul Domnului S‑a suit de la Ghilgal la Bochim și a zis: „Eu v‑am scos din Egipt și v‑am adus în țara pe care le‑am promis‑o părinților voștri. Am zis: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi. 2Iar voi să nu încheiați legământ cu locuitorii acestei țări, ci să le dărâmați altarele.» Voi însă nu ați ascultat de glasul Meu. Ce‑ați făcut? 3Acum vă spun din nou: «Nu‑i voi alunga dinaintea voastră, ci vă vor fi ca niște spini în coaste, iar dumnezeii lor vă vor fi o cursă.»“
4După ce Îngerul Domnului le‑a zis aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel, poporul și‑a ridicat glasul și a plâns. 5Au pus acelui loc numele Bochim5 Bochim înseamnă Plânsete. și au adus acolo jertfe Domnului.
Starea poporului în timpul vieții lui Iosua și după moartea acestuia
6După ce Iosua a dat drumul poporului, fiii lui Israel au plecat fiecare la moștenirea lui, ca să ia în stăpânire țara. 7Poporul a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua și bătrânii de după Iosua, care văzuseră toată lucrarea cea măreață pe care o făcuse Domnul pentru Israel.
8Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit la vârsta de o sută zece ani. 9L‑au înmormântat în teritoriul moștenirii sale, la Timnat-Heres9 Cunoscută și ca Timnat Serah (vezi Ios. 19:50; 24:30)., în muntele lui Efraim, la nord de muntele Gaaș. 10Apoi toată generația aceea a fost adăugată la părinții săi, iar după ea s‑a ridicat o altă generație care nu‑L cunoștea pe Domnul, și nici lucrarea făcută de El pentru Israel. 11Atunci fiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii Domnului și au slujit baalilor11 Diferite forme locale ale zeului canaanit Baal, zeul fertilității (și în 3:7; 8:33; 10:6, 10).. 12L‑au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinților lor, Care‑i scosese din țara Egiptului, și s‑au dus după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care‑i înconjurau. S‑au închinat înaintea lor și L‑au mâniat pe Domnul. 13Astfel, L‑au părăsit pe Domnul și au slujit lui Baal13 Zeul canaanit al fertilității. și aștoretelor13 Ebr.: aștarot, simboluri din lemn ale zeiței canaanite Aștoret (numită în greacă Astarte) sau ale zeiței Așera, împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar; stâlpi sacri, crânguri sacre [peste tot în carte].. 14Domnul S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și i‑a dat pe israeliți pe mâna unor jefuitori care i‑au prădat. El i‑a vândut în mâinile dușmanilor din vecinătate, cărora n‑au mai fost în stare să li se împotrivească. 15Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, așa cum le spusese și le jurase El mai demult. Au ajuns astfel într‑un mare necaz.
16Domnul le‑a ridicat judecători16-19 Cu sensul de conducători. ca să‑i izbăvească din mâna jefuitorilor lor. 17Dar nici de judecătorii lor n‑au ascultat, ci s‑au prostituat, ducându‑se după alți dumnezei și închinându‑se lor. S‑au abătut repede de la calea pe care umblaseră părinții lor, cei care ascultaseră de poruncile Domnului, și nu au făcut ca ei. 18Când Domnul le ridica judecători, Domnul era cu fiecare judecător și El Însuși îi izbăvea din mâna dușmanilor lor în toate zilele judecătorului. Căci Domnului Îi părea rău când le vedea suspinul înaintea celor ce‑i prigoneau și‑i asupreau. 19Dar după ce murea judecătorul, ei se întorceau iarăși la căile lor și se perverteau mai mult decât înaintașii lor, ducându‑se după alți dumnezei, slujindu‑le și închinându‑se înaintea lor. Și nu renunțau la faptele și la căile lor rele.
20Atunci Domnul S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și a zis: „Fiindcă neamul acesta a încălcat legământul Meu pe care‑l poruncisem părinților lor și n‑au ascultat de glasul Meu, 21nu voi mai continua să alung dinaintea lor pe niciunul din neamurile lăsate de Iosua când a murit, 22pentru ca, prin ele, să‑l pun la încercare pe Israel și să văd dacă vor păzi sau nu Calea Domnului, umblând pe ea așa cum au făcut părinții lor.“ 23Prin urmare, Domnul a lăsat în pace acele neamuri. El nu S‑a grăbit să le alunge și nu le‑a dat în mâna lui Iosua.
