The Danites settle in Laish
1In those days Israel had no king.
And in those days the tribe of the Danites was seeking a place of their own where they might settle, because they had not yet come into an inheritance among the tribes of Israel. 2So the Danites sent five of their leading men from Zorah and Eshtaol to spy out the land and explore it. These men represented all the Danites. They told them, ‘Go, explore the land.’
So they entered the hill country of Ephraim and came to the house of Micah, where they spent the night. 3When they were near Micah’s house, they recognised the voice of the young Levite; so they turned in there and asked him, ‘Who brought you here? What are you doing in this place? Why are you here?’
4He told them what Micah had done for him, and said, ‘He has hired me and I am his priest.’
5Then they said to him, ‘Please enquire of God to learn whether our journey will be successful.’
6The priest answered them, ‘Go in peace. Your journey has the Lord’s approval.’
7So the five men left and came to Laish, where they saw that the people were living in safety, like the Sidonians, at peace and secure. And since their land lacked nothing, they were prosperous.18:7 The meaning of the Hebrew for this clause is uncertain. Also, they lived a long way from the Sidonians and had no relationship with anyone else.18:7 Hebrew; some Septuagint manuscripts with the Arameans
8When they returned to Zorah and Eshtaol, their fellow Danites asked them, ‘How did you find things?’
9They answered, ‘Come on, let’s attack them! We have seen the land, and it is very good. Aren’t you going to do something? Don’t hesitate to go there and take it over. 10When you get there, you will find an unsuspecting people and a spacious land that God has put into your hands, a land that lacks nothing whatever.’
11Then six hundred men of the Danites, armed for battle, set out from Zorah and Eshtaol. 12On their way they set up camp near Kiriath Jearim in Judah. This is why the place west of Kiriath Jearim is called Mahaneh Dan18:12 Mahaneh Dan means Dan’s camp. to this day. 13From there they went on to the hill country of Ephraim and came to Micah’s house.
14Then the five men who had spied out the land of Laish said to their fellow Danites, ‘Do you know that one of these houses has an ephod, some household gods and an image overlaid with silver? Now you know what to do.’ 15So they turned in there and went to the house of the young Levite at Micah’s place and greeted him. 16The six hundred Danites, armed for battle, stood at the entrance of the gate. 17The five men who had spied out the land went inside and took the idol, the ephod and the household gods while the priest and the six hundred armed men stood at the entrance of the gate.
18When the five men went into Micah’s house and took the idol, the ephod and the household gods, the priest said to them, ‘What are you doing?’
19They answered him, ‘Be quiet! Don’t say a word. Come with us, and be our father and priest. Isn’t it better that you serve a tribe and clan in Israel as priest rather than just one man’s household?’ 20The priest was very pleased. He took the ephod, the household gods and the idol and went along with the people. 21Putting their little children, their livestock and their possessions in front of them, they turned away and left.
22When they had gone some distance from Micah’s house, the men who lived near Micah were called together and overtook the Danites. 23As they shouted after them, the Danites turned and said to Micah, ‘What’s the matter with you that you called out your men to fight?’
24He replied, ‘You took the gods I made, and my priest, and went away. What else do I have? How can you ask, “What’s the matter with you?” ’
25The Danites answered, ‘Don’t argue with us, or some of the men may get angry and attack you, and you and your family will lose your lives.’ 26So the Danites went their way, and Micah, seeing that they were too strong for him, turned round and went back home.
27Then they took what Micah had made, and his priest, and went on to Laish, against a people at peace and secure. They attacked them with the sword and burned down their city. 28There was no-one to rescue them because they lived a long way from Sidon and had no relationship with anyone else. The city was in a valley near Beth Rehob.
The Danites rebuilt the city and settled there. 29They named it Dan after their ancestor Dan, who was born to Israel – though the city used to be called Laish. 30There the Danites set up for themselves the idol, and Jonathan son of Gershom, the son of Moses,18:30 An ancient Hebrew scribal tradition, some Septuagint manuscripts and Vulgate; Masoretic Text Manasseh and his sons were priests for the tribe of Dan until the time of the captivity of the land. 31They continued to use the idol Micah had made, all the time the house of God was in Shiloh.
Conflictul dintre Mica și daniți
1În zilele acelea nu era rege în Israel. Seminția daniților își căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu‑și însușiseră moștenirea primită în mijlocul semințiilor lui Israel. 2Fiii lui Dan au trimis dintre ei toți, din clanurile lor, cinci bărbați viteji din Țora și din Eștaol, ca să umble prin țară și s‑o cerceteze. Ei le‑au zis: „Duceți‑vă și cercetați țara!“
Aceștia au ajuns la muntele lui Efraim, aproape de casa lui Mica și au înnoptat acolo. 3Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul3 Au recunoscut probabil dialectul sau accentul. Sau l‑au recunoscut ca levit, auzindu‑l oficiindu‑și slujba. tânărului levit și s‑au dus într-acolo.
Ei i‑au zis:
– Cine te‑a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce ești aici?
4El le‑a răspuns:
– Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, el mă plătește și eu îi sunt preot!
5Ei i‑au zis:
– Te rugăm, întreabă‑L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să știm dacă vom reuși în călătoria pe care o avem de făcut.
6Preotul le‑a răspuns:
– Mergeți în pace deoarece călătoria pe care o faceți este sub privirea Domnului.
7Cei cinci bărbați au plecat și au ajuns în Laiș. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranță, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniștit și încrezător. Ei locuiau nestânjeniți în țară și nu erau vasalii nimănui.7 Sau: Nu le lipsea nimic din ce este pe pământ, fiind bogați. Sensul frazei este nesigur. Erau departe de sidonieni și nu țineau legătura cu alți oameni.
8Când s‑au întors la frații lor din Țora și Eștaol, aceștia i‑au întrebat:
– Ce veste ne aduceți?
9Ei le‑au răspuns:
– Haideți să ne suim împotriva lor, fiindcă le‑am văzut țara și este foarte bună. Nu fiți așa de nepăsători și de leneși, ci duceți‑vă și luați în stăpânire țara! 10Când veți ajunge acolo, veți găsi un popor încrezător. Ținutul este întins și încăpător, și Dumnezeu l‑a dat în mâinile noastre. Este un loc în care nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ!
11Șase sute de bărbați din clanul daniților, încinși cu arme de luptă, au pornit din Țora și din Eștaol. 12Ei s‑au suit și și‑au așezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea au numit locul acela Mahane‑Dan12 Mahane‑Dan înseamnă Tabăra lui Dan. până în ziua aceasta. Iată că el se află dincolo de12 Sau: la vest de. Chiriat-Iearim. 13De acolo au trecut în muntele lui Efraim și au ajuns aproape de casa lui Mica.
14Cei cinci bărbați care cercetaseră ținutul Laiș, au luat cuvântul și le‑au zis fraților lor: „Știți că într‑una din aceste case există un efod14, 17, 20 Vezi nota de la 17:5., terafimi14, 17, 20 Vezi nota de la 17:5., un chip cioplit și un idol turnat? Cred că știți acum ce aveți de făcut!“ 15S‑au dus într-acolo, au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica, și l‑au întrebat de sănătate. 16Cei șase sute de bărbați dintre fiii lui Dan, încinși cu armele lor de luptă, stăteau la intrarea porții. 17Atunci cei cinci bărbați care se duseseră să cerceteze țara s‑au suit și au intrat acolo ca să ia chipul cioplit, efodul, terafimii și idolul turnat. Preotul stătea la intrarea porții cu cei șase sute de bărbați încinși cu arme de luptă.
18În timp ce aceștia intrau în casa lui Mica să ia chipul cioplit, efodul, terafimii și idolul turnat, preotul le‑a zis:
– Ce faceți?
19Ei i‑au răspuns:
– Taci, pune‑ți mâna la gură și vino cu noi, pentru că dorim să ne fii părinte și preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om sau să fii preotul unei seminții și al unui clan din Israel?
20Preotul s‑a bucurat în inima lui. El a luat efodul, terafimii și chipul cioplit și s‑a alăturat20 Lit.: a venit în mijlocul. poporului. 21Apoi au plecat mai departe, punând în fața lor copiii, vitele și bunurile. 22După ce s‑au depărtat de casa lui Mica, oamenii care își aveau casele lângă casa lui Mica au fost chemați și i‑au urmărit pe fiii lui Dan.
23Când au strigat după fiii lui Dan, aceștia s‑au întors și i‑au zis lui Mica:
– Ce ai de ți‑ai chemat oamenii?
24El le‑a răspuns:
– Mi‑ați luat dumnezeii pe care mi‑i făcusem, mi‑ați luat și preotul și ați plecat! Eu cu ce mai rămân? Deci cum puteți să‑mi spuneți ce am?
25Fiii lui Dan i‑au zis:
– Să nu te mai auzim, căci altfel niște oameni înverșunați se vor năpusti asupra ta și îți vei pierde viața atât tu, cât și familia ta!
26Apoi fiii lui Dan au mers în drumul lor. Mica a văzut că erau mai puternici decât el și s‑a întors acasă.
Daniții cuceresc cetatea Laiș
27Astfel, după ce au luat preotul și ceea ce făcuse Mica, aceștia și‑au continuat drumul până când au ajuns în Laiș, la un popor liniștit și încrezător. I‑au trecut pe locuitori prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății. 28Nimeni nu i‑a eliberat, pentru că erau departe de Sidon și nu țineau legătura cu alți oameni. Cetatea era în valea care duce la Bet‑Rehob.
Daniții au rezidit‑o și au locuit în ea. 29Au pus cetății numele Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care i se născuse lui Israel; dar la început numele cetății era Laiș. 30Fiii lui Dan și‑au înălțat pentru ei chipul cioplit. Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției daniților până în ziua când țara a ajuns în captivitate. 31Ei au folosit chipul cioplit, care aparținuse lui Mica, în toate zilele cât a fost Casa lui Dumnezeu la Șilo.
