The Gibeonite deception
1Now when all the kings west of the Jordan heard about these things – the kings in the hill country, in the western foothills, and along the entire coast of the Mediterranean Sea as far as Lebanon (the kings of the Hittites, Amorites, Canaanites, Perizzites, Hivites and Jebusites) – 2they came together to wage war against Joshua and Israel.
3However, when the people of Gibeon heard what Joshua had done to Jericho and Ai, 4they resorted to a ruse: they went as a delegation whose donkeys were loaded9:4 Most Hebrew manuscripts; some Hebrew manuscripts, Vulgate and Syriac (see also Septuagint) They prepared provisions and loaded their donkeys with worn-out sacks and old wineskins, cracked and mended. 5They put worn and patched sandals on their feet and wore old clothes. All the bread of their food supply was dry and mouldy. 6Then they went to Joshua in the camp at Gilgal and said to him and the Israelites, ‘We have come from a distant country; make a treaty with us.’
7The Israelites said to the Hivites, ‘But perhaps you live near us, so how can we make a treaty with you?’
8‘We are your servants,’ they said to Joshua.
But Joshua asked, ‘Who are you and where do you come from?’
9They answered: ‘Your servants have come from a very distant country because of the fame of the Lord your God. For we have heard reports of him: all that he did in Egypt, 10and all that he did to the two kings of the Amorites east of the Jordan – Sihon king of Heshbon, and Og king of Bashan, who reigned in Ashtaroth. 11And our elders and all those living in our country said to us, “Take provisions for your journey; go and meet them and say to them, ‘We are your servants; make a treaty with us.’ ” 12This bread of ours was warm when we packed it at home on the day we left to come to you. But now see how dry and mouldy it is. 13And these wineskins that we filled were new, but see how cracked they are. And our clothes and sandals are worn out by the very long journey.’
14The Israelites sampled their provisions but did not enquire of the Lord. 15Then Joshua made a treaty of peace with them to let them live, and the leaders of the assembly ratified it by oath.
16Three days after they made the treaty with the Gibeonites, the Israelites heard that they were neighbours, living near them. 17So the Israelites set out and on the third day came to their cities: Gibeon, Kephirah, Beeroth and Kiriath Jearim. 18But the Israelites did not attack them, because the leaders of the assembly had sworn an oath to them by the Lord, the God of Israel.
The whole assembly grumbled against the leaders, 19but all the leaders answered, ‘We have given them our oath by the Lord, the God of Israel, and we cannot touch them now. 20This is what we will do to them: we will let them live, so that God’s wrath will not fall on us for breaking the oath we swore to them.’ 21They continued, ‘Let them live, but let them be woodcutters and water-carriers in the service of the whole assembly.’ So the leaders’ promise to them was kept.
22Then Joshua summoned the Gibeonites and said, ‘Why did you deceive us by saying, “We live a long way from you,” while actually you live near us? 23You are now under a curse: you will never be released from service as woodcutters and water-carriers for the house of my God.’
24They answered Joshua, ‘Your servants were clearly told how the Lord your God had commanded his servant Moses to give you the whole land and to wipe out all its inhabitants from before you. So we feared for our lives because of you, and that is why we did this. 25We are now in your hands. Do to us whatever seems good and right to you.’
26So Joshua saved them from the Israelites, and they did not kill them. 27That day he made the Gibeonites woodcutters and water-carriers for the assembly, to provide for the needs of the altar of the Lord at the place the Lord would choose. And that is what they are to this day.
Înșelătoria ghivoniților
1Auzind despre aceste lucruri, toți regii care erau în regiunea de apus a Iordanului, la munte, în zona deluroasă1 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei., pe întreaga coastă a Mării cea Mare1 Marea Mediterană. până în dreptul Libanului, și anume regii hitiți, amoriți, canaaniți, periziți, hiviți și iebusiți, 2s‑au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua și a lui Israel.
3Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăților Ierihon și Ai, 4s‑au folosit de vicleșug și au plecat spre israeliți, dându‑se drept mesageri. Ei purtau pe măgarii lor saci învechiți și burdufuri vechi de vin, crăpate și peticite. 5Erau încălțați cu sandale vechi și peticite și purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată și fărâmițată.
6Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal și i‑au vorbit astfel lui și bărbaților lui Israel:
– Noi am venit dintr‑o țară îndepărtată. Încheiați acum un legământ cu noi!
7Bărbații lui Israel le‑au răspuns însă hiviților:
– Poate că voi locuiți în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?
8Ei i‑au zis lui Iosua:
– Suntem robii tăi!
Iosua i‑a întrebat:
– Cine sunteți și de unde veniți?
9Ei i‑au răspuns:
– Robii tăi au venit dintr‑o țară foarte îndepărtată, datorită Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, 10precum și ce a făcut celor doi regi amoriți de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heșbonului și lui Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot. 11Bătrânii noștri împreună cu toți locuitorii țării noastre ne‑au zis: „Luați cu voi provizii pentru călătorie și duceți‑vă să vă întâlniți cu ei și să le spuneți: «Suntem robii voștri. Prin urmare, încheiați legământ cu noi!»“ 12Pâinea aceasta era caldă când am luat‑o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată și fărâmițată. 13Aceste burdufuri de vin au fost odată pline și noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea și sandalele ni s‑au învechit mult din cauza călătoriei lungi.
14Bărbații israeliți au luat din proviziile lor și nu L‑au mai întrebat pe Domnul. 15Iosua a făcut pace cu ei și a încheiat cu ei un legământ că‑i va lăsa în viață. Conducătorii comunității le‑au jurat lucrul acesta.
16La trei zile după încheierea legământului, au aflat că aceștia sunt vecini cu ei și că locuiesc în mijlocul lor. 17Astfel, fiii lui Israel au plecat și în a treia zi au ajuns la cetățile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim. 18Fiii lui Israel nu i‑au putut ataca deoarece conducătorii comunității le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Și întreaga comunitate a cârtit împotriva conducătorilor. 19Toți conducătorii au zis înaintea întregii comunități: „Pentru că le‑am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei. 20Iată ce vom face cu ei: îi vom lăsa în viață ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza jurământului pe care l‑am încheiat cu ei.“ 21Conducătorii le‑au zis: „Lăsați‑i în viață.“ Au fost însă întrebuințați la tăiat lemne și la scos apă pentru întreaga comunitate, așa cum le spuseseră conducătorii.21 Sau: comunitate. Astfel le‑au vorbit conducătorii.
22Iosua i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a zis:
– De ce ne‑ați înșelat, zicând: „Suntem foarte departe de voi“, când de fapt locuiți în mijlocul nostru? 23Acum sunteți blestemați și niciunul dintre voi nu va înceta să fie rob. Veți fi tăietori de lemne și veți scoate apă pentru Casa Dumnezeului meu.
24Ei i‑au răspuns lui Iosua, zicând:
– Robilor tăi li s‑a spus deslușit despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i‑a poruncit robului Său Moise, și anume să vă dea toată țara și să‑i nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Atunci ne‑am temut pentru viețile noastre din cauza voastră și de aceea am făcut lucrul acesta. 25Și acum, iată‑ne în mâinile tale. Fă‑ne potrivit cu ceea ce consideri că este bine și drept să faci.25 Lit.: potrivit cu ceea ce este bine și drept în ochii tăi să faci.
26Iosua le‑a făcut așa cum hotărâse. El i‑a eliberat din mâna fiilor lui Israel și astfel aceștia nu i‑au ucis. 27Dar din acea zi, Iosua i‑a pus să taie lemne și să scoată apă pentru comunitate și pentru altarul Domnului; și așa au făcut până în ziua aceasta, în locul ales de El.
