Rahab and the spies
1Then Joshua son of Nun secretly sent two spies from Shittim. ‘Go, look over the land,’ he said, ‘especially Jericho.’ So they went and entered the house of a prostitute named Rahab and stayed there.
2The king of Jericho was told, ‘Look, some of the Israelites have come here tonight to spy out the land.’ 3So the king of Jericho sent this message to Rahab: ‘Bring out the men who came to you and entered your house, because they have come to spy out the whole land.’
4But the woman had taken the two men and hidden them. She said, ‘Yes, the men came to me, but I did not know where they had come from. 5At dusk, when it was time to close the city gate, they left. I don’t know which way they went. Go after them quickly. You may catch up with them.’ 6(But she had taken them up to the roof and hidden them under the stalks of flax she had laid out on the roof.) 7So the men set out in pursuit of the spies on the road that leads to the fords of the Jordan, and as soon as the pursuers had gone out, the gate was shut.
8Before the spies lay down for the night, she went up on the roof 9and said to them, ‘I know that the Lord has given this land to you and that a great fear of you has fallen on us, so that all who live in this country are melting in fear because of you. 10We have heard how the Lord dried up the water of the Red Sea2:10 Or the Sea of Reeds for you when you came out of Egypt, and what you did to Sihon and Og, the two kings of the Amorites east of the Jordan, whom you completely destroyed.2:10 The Hebrew term refers to the irrevocable giving over of things or persons to the Lord, often by totally destroying them. 11When we heard of it, our hearts sank and everyone’s courage failed because of you, for the Lord your God is God in heaven above and on the earth below.
12‘Now then, please swear to me by the Lord that you will show kindness to my family, because I have shown kindness to you. Give me a sure sign 13that you will spare the lives of my father and mother, my brothers and sisters, and all who belong to them – and that you will save us from death.’
14‘Our lives for your lives!’ the men assured her. ‘If you don’t tell what we are doing, we will treat you kindly and faithfully when the Lord gives us the land.’
15So she let them down by a rope through the window, for the house she lived in was part of the city wall. 16She said to them, ‘Go to the hills so that the pursuers will not find you. Hide yourselves there for three days until they return, and then go on your way.’
17Now the men had said to her, ‘This oath you made us swear will not be binding on us 18unless, when we enter the land, you have tied this scarlet cord in the window through which you let us down, and unless you have brought your father and mother, your brothers and all your family into your house. 19If any of them go outside your house into the street, their blood will be on their own heads; we will not be responsible. As for those who are in the house with you, their blood will be on our head if a hand is laid on them. 20But if you tell what we are doing, we will be released from the oath you made us swear.’
21‘Agreed,’ she replied. ‘Let it be as you say.’
So she sent them away, and they departed. And she tied the scarlet cord in the window.
22When they left, they went into the hills and stayed there three days, until the pursuers had searched all along the road and returned without finding them. 23Then the two men started back. They went down out of the hills, forded the river and came to Joshua son of Nun and told him everything that had happened to them. 24They said to Joshua, ‘The Lord has surely given the whole land into our hands; all the people are melting in fear because of us.’
Trimiterea cercetașilor la Ierihon, în casa lui Rahab
1După aceea, Iosua, fiul lui Nun, a trimis în secret, din Șitim, doi cercetași, zicând: „Duceți‑vă să cercetați țara și mai ales Ierihonul!“
Ei au plecat și au intrat în casa unei prostituate numită Rahab, culcându‑se acolo.
2Regelui Ierihonului i s‑a zis: „Iată că niște bărbați dintre fiii lui Israel au venit aici, în timpul nopții, ca să cerceteze țara.“
3Atunci regele Ierihonului a trimis să i se spună prostituatei Rahab:
– Scoate‑i afară pe bărbații care au venit la tine și au intrat în casa ta, fiindcă au venit să cerceteze întreaga țară!
4Femeia însă îi luase pe cei doi bărbați și‑i ascunsese.
Ea a răspuns:
– Este adevărat că acei bărbați au venit la mine, dar nu știam de unde sunt. 5Când s‑a făcut noapte și poarta urma să fie închisă, bărbații au ieșit și nu știu unde s‑au dus. Urmăriți‑i repede și îi veți ajunge!
6Ea îi urcase pe acoperiș și îi ascunsese printre snopii de in pe care‑i avea întinși pe acoperiș.
7Ei i‑au urmărit pe drumul care duce la vadurile Iordanului. După ce au ieșit urmăritorii, poarta s‑a închis în urma lor.
8Înainte să se culce cercetașii, Rahab s‑a urcat la ei pe acoperiș.
9Ea le‑a zis bărbaților:
– Știu că Domnul v‑a dat țara aceasta. Din cauza voastră a căzut groaza peste noi, iar locuitorii țării sunt topiți de frică. 10Am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roșii10 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26. și am aflat ce le‑ați făcut lui Sihon și lui Og, cei doi regi amoriți de la răsărit de Iordan, pe care i‑ați dat spre nimicire10 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan.. 11Când am auzit lucrurile acestea, ni s‑au înmuiat inimile și fiecare om și‑a pierdut curajul din cauza voastră, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ!
12Acum deci, vă rog, jurați‑mi pe Domnul că veți arăta față de familia tatălui meu, aceeași bunătate pe care și eu am avut‑o față de voi. Dați‑mi un semn demn de încredere 13că‑i veți lăsa în viață pe tatăl meu, mama mea, frații mei și surorile mele împreună cu tot ce au și că ne veți scăpa sufletele de la moarte.
14Bărbații i‑au răspuns:
– Suntem gata să ne dăm viața pentru voi, dacă nu ne vei trăda. Iar atunci când Domnul ne va da țara, ne vom purta cu tine cu îndurare și credincioșie.
15Ea i‑a coborât atunci prin fereastră cu o frânghie, căci casa ei era parte din zid, ea locuind chiar în zid.
16Apoi le‑a zis:
– Mergeți spre munte, ca să nu vă întâlniți cu cei care vă urmăresc, și ascundeți‑vă acolo timp de trei zile, până se vor întoarce. După aceea veți putea să vă continuați drumul.
17Bărbații i‑au spus:
– Noi vom fi dezlegați de jurământul acesta, pe care ne‑ai pus să‑l facem, 18dacă atunci când vom intra în țară nu vei lega această frânghie din fir cărămiziu de fereastra prin care ne‑ai coborât și dacă nu vei aduce în casa ta pe tatăl tău, pe mama ta și pe frații tăi, toată familia ta. 19Dacă cineva va ieși afară, dincolo de porțile casei tale, sângele lui va cădea asupra capului său, iar noi vom fi nevinovați. Dar dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi în casă cu tine, sângele lui va cădea asupra capului nostru. 20Dacă ne vei trăda, atunci vom fi dezlegați de jurământul acesta, pe care ne‑ai pus să‑l facem.
21Ea le‑a răspuns:
– Să fie precum ați spus!
Apoi i‑a trimis, și ei au plecat, iar ea a legat frânghia cărămizie de fereastră. 22Ei s‑au dus și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s‑au întors cei care îi urmăreau și care îi căutaseră de‑a lungul întregului drum fără să‑i găsească. 23Apoi cei doi bărbați s‑au întors, au coborât muntele și au traversat Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i‑au istorisit tot ce li s‑a întâmplat. 24Ei i‑au spus lui Iosua: „Într-adevăr, Domnul a dat în mâinile noastre întreaga țară și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră!“
