New International Version - UK

Job 6:1-30

Job

1Then Job replied:

2‘If only my anguish could be weighed

and all my misery be placed on the scales!

3It would surely outweigh the sand of the seas –

no wonder my words have been impetuous.

4The arrows of the Almighty are in me,

my spirit drinks in their poison;

God’s terrors are marshalled against me.

5Does a wild donkey bray when it has grass,

or an ox bellow when it has fodder?

6Is tasteless food eaten without salt,

or is there flavour in the sap of the mallow6:6 The meaning of the Hebrew for this phrase is uncertain.?

7I refuse to touch it;

such food makes me ill.

8‘Oh, that I might have my request,

that God would grant what I hope for,

9that God would be willing to crush me,

to let loose his hand and cut off my life!

10Then I would still have this consolation –

my joy in unrelenting pain –

that I had not denied the words of the Holy One.

11‘What strength do I have, that I should still hope?

What prospects, that I should be patient?

12Do I have the strength of stone?

Is my flesh bronze?

13Do I have any power to help myself,

now that success has been driven from me?

14‘Anyone who withholds kindness from a friend

forsakes the fear of the Almighty.

15But my brothers are as undependable as intermittent streams,

as the streams that overflow

16when darkened by thawing ice

and swollen with melting snow,

17but that stop flowing in the dry season,

and in the heat vanish from their channels.

18Caravans turn aside from their routes;

they go off into the wasteland and perish.

19The caravans of Tema look for water,

the travelling merchants of Sheba look in hope.

20They are distressed, because they had been confident;

they arrive there, only to be disappointed.

21Now you too have proved to be of no help;

you see something dreadful and are afraid.

22Have I ever said, “Give something on my behalf,

pay a ransom for me from your wealth,

23deliver me from the hand of the enemy,

rescue me from the clutches of the ruthless”?

24‘Teach me, and I will be quiet;

show me where I have been wrong.

25How painful are honest words!

But what do your arguments prove?

26Do you mean to correct what I say,

and treat my desperate words as wind?

27You would even cast lots for the fatherless

and barter away your friend.

28‘But now be so kind as to look at me.

Would I lie to your face?

29Relent, do not be unjust;

reconsider, for my integrity is at stake.6:29 Or my righteousness still stands

30Is there any wickedness on my lips?

Can my mouth not discern malice?

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 6:1-30

Răspunsul lui Iov

1Iov a zis:

2„O, dacă mi s‑ar putea cântări durerea

și dacă mi‑ar fi pusă în talere întreaga nenorocire!

3Ar fi mai grele decât nisipul mării;

de aceea mi‑au fost atât de nesăbuite cuvintele.

4Căci săgețile Celui Atotputernic m‑au străpuns,

iar duhul meu le bea otrava.

Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.

5Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă

sau mugește boul când are nutreț?

6Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?

Are vreun gust albușul de ou?6 Sensul versului este nesigur.

7Refuz să mă ating de așa ceva;

ele sunt ca o mâncare stricată.7 Lit.: ca o boală a mâncării mele.

8Cine îmi va îndeplini cererea?

O, de mi‑ar împlini Dumnezeu speranța!

9De‑ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,

să‑Și întindă mâna și să mă nimicească!

10Atunci mi‑ar rămâne măcar această mângâiere

și această bucurie în durerea care nu se mai termină:

că n‑am încălcat cuvintele Celui Sfânt.

11Ce putere mai am ca să mai aștept?

Care mi‑e sfârșitul ca să mai am răbdare?

12Am eu puterea pietrei?

Este oare de bronz carnea mea?

13N‑am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine

și n‑a fost alungată orice înțelepciune de la mine?

14Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său,

părăsește teama de Cel Atotputernic.

15Frații mei au lucrat cu necredincioșie ca un ued15 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar și, în cazul acesta, impredictibil.,

ca șuvoaiele uedurilor care ies din matcă,

16care sunt tulburi din cauza gheții

în care stă ascunsă zăpada.

17Când se‑ncălzește vremea, pâraiele seacă,

când este cald, li se usucă albia.

18Caravanele se întorc din drumul lor;

înaintează în pustietate și pier.

19Caravanele din Tema se uită cu atenție;

călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare.

20Sunt rușinați însă pentru că s‑au încrezut în ele;

ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.

21Ca ele sunteți și voi pentru mine:

îmi vedeți spaima și vă temeți.

22Am zis eu vreodată: «Faceți‑mi un dar!»

sau: «Dați mită pentru mine din bogăția voastră!»

23sau: «Scăpați‑mă din mâna vreunui vrăjmaș!»

sau: «Răscumpărați‑mă din mâna vreunui om groaznic!»

24Învățați‑mă și voi tăcea,

arătați‑mi unde am greșit.

25Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!

Dar ce dovedește mustrarea voastră?

26Vreți să mustrați pentru cuvintele mele

și să luați drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?

27Voi vă jucați chiar și cu viața orfanilor,

vă vindeți chiar și prietenul!

28Dar acum uitați‑vă la mine, vă rog!

Oare vă voi minți în față?

29Întoarceți‑vă, nu fiți nedrepți!

Întoarceți‑vă, este vorba de dreptatea mea29 Sau: dreptatea mea rămâne.!

30Este vreo nedreptate pe limba mea?

Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?