God’s day of vengeance and redemption
1Who is this coming from Edom,
from Bozrah, with his garments stained crimson?
Who is this, robed in splendour,
striding forward in the greatness of his strength?
‘It is I, proclaiming victory,
mighty to save.’
2Why are your garments red,
like those of one treading the winepress?
3‘I have trodden the winepress alone;
from the nations no-one was with me.
I trampled them in my anger
and trod them down in my wrath;
their blood spattered my garments,
and I stained all my clothing.
4It was for me the day of vengeance;
the year for me to redeem had come.
5I looked, but there was no-one to help,
I was appalled that no-one gave support;
so my own arm achieved salvation for me,
and my own wrath sustained me.
6I trampled the nations in my anger;
in my wrath I made them drunk
and poured their blood on the ground.’
Praise and prayer
7I will tell of the kindnesses of the Lord,
the deeds for which he is to be praised,
according to all the Lord has done for us –
yes, the many good things
he has done for Israel,
according to his compassion and many kindnesses.
8He said, ‘Surely they are my people,
children who will be true to me’;
and so he became their Saviour.
9In all their distress he too was distressed,
and the angel of his presence saved them.63:9 Or Saviour 9 in their distress. / It was no envoy or angel / but his own presence that saved them
In his love and mercy he redeemed them;
he lifted them up and carried them
all the days of old.
10Yet they rebelled
and grieved his Holy Spirit.
So he turned and became their enemy
and he himself fought against them.
11Then his people recalled63:11 Or But may he recall the days of old,
the days of Moses and his people –
where is he who brought them through the sea,
with the shepherd of his flock?
Where is he who set
his Holy Spirit among them,
12who sent his glorious arm of power
to be at Moses’ right hand,
who divided the waters before them,
to gain for himself everlasting renown,
13who led them through the depths?
Like a horse in open country,
they did not stumble;
14like cattle that go down to the plain,
they were given rest by the Spirit of the Lord.
This is how you guided your people
to make for yourself a glorious name.
15Look down from heaven and see,
from your lofty throne, holy and glorious.
Where are your zeal and your might?
Your tenderness and compassion are withheld from us.
16But you are our Father,
though Abraham does not know us
or Israel acknowledge us;
you, Lord, are our Father,
our Redeemer from of old is your name.
17Why, Lord, do you make us wander from your ways
and harden our hearts so we do not revere you?
Return for the sake of your servants,
the tribes that are your inheritance.
18For a little while your people possessed your holy place,
but now our enemies have trampled down your sanctuary.
19We are yours from of old;
but you have not ruled over them,
they have not been called63:19 Or We are like those you have never ruled, / like those never called by your name.
Ziua răzbunării Domnului și a răscumpărării
1– Cine este Acesta, Care vine din Edom,
Care vine cu hainele roșii din Boțra?!
Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos,
pășind atât de plin de putere?!
– Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate
și Care am putere să izbăvesc!
2– De ce‑Ți sunt hainele roșii
și veșmintele ca ale unuia care calcă în teasc?
3– Eu singur am călcat în teasc,
iar dintre popoare n‑a fost nimeni cu Mine.
Le‑am călcat în mânia Mea,
le‑am călcat în picioare în furia Mea.
Sângele lor Mi‑a stropit hainele,
astfel că pe toate Mi le‑am pătat.
4Căci ziua răzbunării era în inima Mea
și anul răscumpărării Mele sosise.
5M‑am uitat și nu era nimeni să Mă ajute;
am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine;
prin urmare, brațul Meu Mi‑a adus victorie
și mânia Mea M‑a sprijinit.
6Am călcat în picioare popoare în mânia Mea,
le‑am îmbătat în furia Mea
și le‑am vărsat sângele pe pământ.
Laudă și mărturisire
7Voi vesti îndurările Domnului
și isprăvile Domnului,
potrivit cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi.
Voi vesti marea Lui bunătate
față de Casa lui Israel,
pe care i‑a arătat‑o potrivit milei Sale
și potrivit bogăției îndurării Lui.
8El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu,
fiii care nu vor trăda“;
și astfel El a devenit Mântuitorul lor.
9Orice necaz de‑al lor l‑a considerat necazul Său,9 Lit.: În tot necazul lor, pentru El [a fost] necaz.
iar Îngerul Prezenței Sale i‑a izbăvit.
În dragostea și în mila Sa El i‑a răscumpărat;
i‑a ridicat și i‑a purtat în toate zilele din vechime.
10Dar ei s‑au răzvrătit
și L‑au întristat pe Duhul Său cel Sfânt.
De aceea El S‑a făcut dușmanul lor
și a luptat El Însuși împotriva lor.
11Atunci ei și‑au adus aminte11 Sau: Fie ca El să‑Și aducă aminte. de zilele străvechi,
când Moise Îi conducea poporul.
Unde este Acela Care i‑a scos din mare
împreună cu păstorul turmei Sale?
Unde este Acela Care a pus printre ei
Duhul Său cel Sfânt,
12Acela Care Și‑a pus să meargă brațul Său măreț
la dreapta lui Moise,
Acela Care a despărțit apele înaintea lor
pentru a‑Și face un renume veșnic,
13Acela Care i‑a condus prin adâncuri?
Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie,
ei nu s‑au împiedicat
14și asemenea unor vite care coboară în vale,
așa i‑a condus Duhul Domnului la odihnă.
În felul acesta Ți‑ai călăuzit Tu poporul,
pentru a‑Ți face un Nume măreț.
15Privește din ceruri și vezi,
din Locuința Ta sfântă și măreață!
Unde‑Ți sunt râvna și puterea?
Fiorul Tău lăuntric și mila Ta
s‑au retras de la mine.
16Totuși, Tu ești Tatăl nostru,
chiar dacă Avraam nu ne cunoaște,
chiar dacă Israel nu ne recunoaște;
Tu, Doamne, ești Tatăl nostru,
din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“!
17De ce, Doamne, ne‑ai făcut să rătăcim de la căile Tale?
De ce ne‑ai împietrit inimile,
ca să nu mai avem teamă de Tine?
Întoarce‑Te, de dragul robilor Tăi,
de dragul semințiilor ce‑Ți sunt moștenire!
18Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale;
vrăjmașii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș.
19Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai,
ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.19 Sau: Suntem ai Tăi din vechime; / peste ei însă nu ai stăpânit, / iar ei nu au purtat Numele Tău.
