Isaiah’s commission
1In the year that King Uzziah died, I saw the Lord, high and exalted, seated on a throne; and the train of his robe filled the temple. 2Above him were seraphim, each with six wings: with two wings they covered their faces, with two they covered their feet, and with two they were flying. 3And they were calling to one another:
‘Holy, holy, holy is the Lord Almighty;
the whole earth is full of his glory.’
4At the sound of their voices the doorposts and thresholds shook and the temple was filled with smoke.
5‘Woe to me!’ I cried. ‘I am ruined! For I am a man of unclean lips, and I live among a people of unclean lips, and my eyes have seen the King, the Lord Almighty.’
6Then one of the seraphim flew to me with a live coal in his hand, which he had taken with tongs from the altar. 7With it he touched my mouth and said, ‘See, this has touched your lips; your guilt is taken away and your sin atoned for.’
8Then I heard the voice of the Lord saying, ‘Whom shall I send? And who will go for us?’
And I said, ‘Here am I. Send me!’
9He said, ‘Go and tell this people:
‘ “Be ever hearing, but never understanding;
be ever seeing, but never perceiving.”
10Make the heart of this people calloused;
make their ears dull
and close their eyes.6:9,10 Hebrew; Septuagint “You will be ever hearing, but never understanding; / you will be ever seeing, but never perceiving.” / 10 This people’s heart has become calloused; / they hardly hear with their ears, / and they have closed their eyes
Otherwise they might see with their eyes,
hear with their ears,
understand with their hearts,
and turn and be healed.’
11Then I said, ‘For how long, Lord?’
And he answered:
‘Until the cities lie ruined
and without inhabitant,
until the houses are left deserted
and the fields ruined and ravaged,
12until the Lord has sent everyone far away
and the land is utterly forsaken.
13And though a tenth remains in the land,
it will again be laid waste.
But as the terebinth and oak
leave stumps when they are cut down,
so the holy seed will be the stump in the land.’
Viziunea lui Isaia și chemarea lui
1În anul morții regelui Uzia, L‑am văzut pe Stăpânul șezând pe un tron înalt și înălțat, marginea mantiei Lui umplând Templul1 Ebr.: hekal, termen ebraic diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait) [peste tot în carte].. 2Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3Strigau unul către altul și ziceau:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor!
Întreg pământul este plin de slava Lui!“
4Ușorii4 Sau: Temelia. și pragurile s‑au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s‑a umplut de fum.
5Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei L‑au văzut pe Împăratul, Domnul Oștirilor!“
6Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care‑l luase cu cleștele de pe altar. 7Mi‑a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți‑a atins buzele. Acum nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit.“
8Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:
– Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?
Eu am zis:
– Iată‑mă! Trimite‑mă!
9El a zis:
– Du‑te și spune‑i acestui popor:
„Să auziți cu auzul,9 Sau: Să auziți auzind, un idiom ebraic cu sensul de a auzi mereu. dar să nu înțelegeți
și să priviți cu privirea,9 Sau: Să priviți privind, un idiom ebraic cu sensul de a privi mereu. dar să nu pricepeți!“
10Împietrește10 Lit.: Îngrașă inima acestui popor!
Fă ca urechile lor să audă greu și încețoșează‑le ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să fie vindecați!
11Atunci am întrebat:
– Până când, Stăpâne?
El mi‑a răspuns:
– Până când cetățile vor fi prefăcute în ruină
și vor fi lipsite de locuitori,
până când casele vor rămâne goale,
iar ogoarele devastate și pustii;
12până când Domnul îi va trimite pe toți departe,
iar țara va rămâne în întregime părăsită.
13Chiar dacă o zecime va rămâne în ea,
aceasta va fi pustiită din nou.
Dar așa cum unui terebint sau unui stejar
îi rămâne buturuga atunci când este tăiat,
tot așa sămânța sfântă va fi ca o buturugă în țară.
