Israel’s sin and the servant’s obedience
1This is what the Lord says:
‘Where is your mother’s certificate of divorce
with which I sent her away?
Or to which of my creditors
did I sell you?
Because of your sins you were sold;
because of your transgressions your mother was sent away.
2When I came, why was there no-one?
When I called, why was there no-one to answer?
Was my arm too short to deliver you?
Do I lack the strength to rescue you?
By a mere rebuke I dry up the sea,
I turn rivers into a desert;
their fish rot for lack of water
and die of thirst.
3I clothe the heavens with darkness
and make sackcloth its covering.’
4The Sovereign Lord has given me a well-instructed tongue,
to know the word that sustains the weary.
He wakens me morning by morning,
wakens my ear to listen like one being instructed.
5The Sovereign Lord has opened my ears;
I have not been rebellious,
I have not turned away.
6I offered my back to those who beat me,
my cheeks to those who pulled out my beard;
I did not hide my face
from mocking and spitting.
7Because the Sovereign Lord helps me,
I will not be disgraced.
Therefore have I set my face like flint,
and I know I will not be put to shame.
8He who vindicates me is near.
Who then will bring charges against me?
Let us face each other!
Who is my accuser?
Let him confront me!
9It is the Sovereign Lord who helps me.
Who will condemn me?
They will all wear out like a garment;
the moths will eat them up.
10Who among you fears the Lord
and obeys the word of his servant?
Let the one who walks in the dark,
who has no light,
trust in the name of the Lord
and rely on their God.
11But now, all you who light fires
and provide yourselves with flaming torches,
go, walk in the light of your fires
and of the torches you have set ablaze.
This is what you shall receive from my hand:
you will lie down in torment.
Nelegiuirea lui Israel și supunerea robului
1Așa vorbește Domnul:
„Unde este acea scrisoare de despărțire a mamei voastre
prin care am izgonit‑o?
Sau căruia dintre creditorii Mei
v‑am vândut Eu?
Iată, din cauza nelegiuirilor voastre ați fost vânduți
și din cauza fărădelegilor voastre a fost izgonită mama voastră.
2De ce, când am venit, n‑a mai fost nimeni acolo?
De ce, când am strigat, n‑a răspuns nimeni?
A fost oare mâna Mea prea scurtă pentru a vă răscumpăra?
Nu am avut Eu oare putere pentru a vă elibera?
Iată, cu mustrarea Mea, pot să sec marea
și să prefac râurile în pustie;
peștii lor putrezesc din lipsă de apă
și mor de sete.
3Eu îmbrac cerurile în întuneric,
prefăcând în sac învelitoarea lor.“
4„Stăpânul Domn Mi‑a dăruit o limbă iscusită
ca să știu să sprijin cu vorba pe cel obosit.
El Îmi trezește, în fiecare dimineață,
El Îmi trezește urechea,
ca să ascult asemenea unor ucenici.
5Stăpânul Domn Mi‑a deschis urechea,
iar Eu nu M‑am împotrivit,
nu I‑am întors spatele.
6Mi‑am dat spatele celor ce Mă loveau
și obrajii celor ce‑Mi smulgeau barba;
nu Mi‑am ascuns fața de insulte și de scuipat.
7Stăpânul Domn Îmi vine în ajutor,
de aceea nu voi fi făcut de rușine.
De aceea Mi‑am făcut fața ca de cremene,
știind că nu voi fi dat de rușine.
8Cel Ce Mă îndreptățește este aproape!
Cine îndrăznește să Mă acuze?
Să ne înfățișăm împreună!
Unde este cel ce Mă acuză?
Să Mă confrunte!
9Iată, Stăpânul Domn Îmi vine în ajutor!
Cine îndrăznește să Mă condamne?
Iată, toți se vor învechi ca o haină,
iar molia îi va mânca.
10Care dintre voi se teme de Domnul
și ascultă de glasul Robului Său?
Cel ce umblă în întuneric
și nu are lumină,
să se încreadă în Numele Domnului
și să se sprijine pe Dumnezeul său!
11Iată, voi toți care aprindeți un foc
și purtați torțe aprinse,
umblați, dar în lumina focului vostru
și a torțelor pe care le‑ați aprins!
Aceasta veți primi din mâna Mea:
veți zăcea într‑un loc al durerii.
