God’s final word: his Son
1In the past God spoke to our ancestors through the prophets at many times and in various ways, 2but in these last days he has spoken to us by his Son, whom he appointed heir of all things, and through whom also he made the universe. 3The Son is the radiance of God’s glory and the exact representation of his being, sustaining all things by his powerful word. After he had provided purification for sins, he sat down at the right hand of the Majesty in heaven. 4So he became as much superior to the angels as the name he has inherited is superior to theirs.
The Son superior to angels
5For to which of the angels did God ever say,
‘You are my Son;
today I have become your Father’1:5 Psalm 2:7?
Or again,
‘I will be his Father,
and he will be my Son’1:5 2 Samuel 7:14; 1 Chron. 17:13?
6And again, when God brings his firstborn into the world, he says,
‘Let all God’s angels worship him.’1:6 Deut. 32:43 (see Dead Sea Scrolls and Septuagint)
7In speaking of the angels he says,
‘He makes his angels spirits,
and his servants flames of fire.’1:7 Psalm 104:4
8But about the Son he says,
‘Your throne, O God, will last for ever and ever;
a sceptre of justice will be the sceptre of your kingdom.
9You have loved righteousness and hated wickedness;
therefore God, your God, has set you above your companions
by anointing you with the oil of joy.’1:9 Psalm 45:6,7
10He also says,
‘In the beginning, Lord, you laid the foundations of the earth,
and the heavens are the work of your hands.
11They will perish, but you remain;
they will all wear out like a garment.
12You will roll them up like a robe;
like a garment they will be changed.
But you remain the same,
and your years will never end.’1:12 Psalm 102:25-27
13To which of the angels did God ever say,
‘Sit at my right hand
until I make your enemies
a footstool for your feet’1:13 Psalm 110:1?
14Are not all angels ministering spirits sent to serve those who will inherit salvation?
Dumnezeu a vorbit prin Fiul Său
1După ce, demult, Dumnezeu le‑a vorbit strămoșilor1 Lit.: taților. noștri în multe rânduri și în multe feluri prin profeți, 2în zilele acestea de pe urmă El ne‑a vorbit prin Fiul, pe Care L‑a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin Care a făcut și veacurile2 Termenul grecesc, la forma sa de plural, are sensul de univers, lume.. 3El, Care este strălucirea3 Sau: oglindirea. Slavei Sale și întipărirea naturii3 Gr.: hypostasis, un termen care a generat dezbateri îndelungi, fiind de proveniență aristotelică. Părinții Bisericii l‑au folosit atât ca echivalent pentru ousia (substanță), cât și ca echivalent pentru prosopon (persoană). În textul de față se face referire la faptul că Fiul este strălucirea sau oglindirea exactă a Slavei Tatălui, este întipărirea fidelă și văzută a Chipului nevăzut al Tatălui. O traducere mai exactă a termenului, în acest context, ar fi: o reproducere (asemenea amprentei în ceară) a Persoanei, a Chipului Tatălui, accentuându‑se astfel ideea că Fiul este identic Tatălui, consubstanțial, coetern, coegal. Lui și Care susține toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, după ce a făcut curățirea de păcate, S‑a așezat la dreapta Măreției, în înălțimi, 4devenind cu mult mai presus decât îngerii, de vreme ce a moștenit un Nume mai însemnat decât al lor.
Fiul, superior îngerilor
5Căci căruia dintre îngeri i‑a zis El vreodată:
„Tu ești Fiul Meu!
Astăzi Te‑am născut!“5 Vezi Ps. 2:7.?
Și, din nou:
„Eu Îi voi fi Tată,
iar El Îmi va fi Fiu.“5 Vezi 2 Sam. 7:14; 1 Cron. 17:13.
6Și, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut6 Gr.: prototokos. Termenul înseamnă fie întâiul în ordine cronologică, putând fi tradus cu întâiul născut, fie întâiul în rang, același termen grecesc fiind folosit cu acest sens în Ps. 88:28 traducerea LXX (Ps. 89:27 în versiunea NTR, precum și în alte traduceri): Îl voi face întâiul Meu născut, cel mai mare dintre regii pământului. Modul în care este folosit termenul în acest psalm mesianic indică mai degrabă prioritatea în rang, nu doar prioritatea în timp. Așadar, în unele contexte sensul primar al termenului tokos (a da naștere la) s‑a pierdut. În cazul de față, accentul cade pe prioritatea în rang pe care Isus o are peste întreaga creație., spune:
„Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“6 Vezi Deut. 32:43 în versiunea LXX. Autorul a avut în vedere, probabil, și Ps. 96:7 în versiunea LXX (echivalentul Ps. 97:7 în TM).
7Iar despre îngeri spune:
„El îi face pe îngerii Săi duhuri7 Sau: vânturi.
și pe slujitorii Săi, o flacără de foc.“7 Vezi Ps. 104:4.
8Însă despre Fiul zice:
„Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci
și toiagul Împărăției Tale este un toiag al dreptății!
9Tu ai iubit dreptatea și ai urât fărădelegea.
De aceea, Dumnezeule,
Dumnezeul Tău Te‑a uns9 Sau: de aceea Dumnezeu, Dumnezeul Tău, Te‑a uns. cu untdelemnul bucuriei,
mai presus decât pe confrații Tăi.“9 Vezi Ps. 45:6-7.
10Și:
„Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrările mâinilor Tale.
11Ele vor pieri, dar Tu rămâi,
și toate se vor învechi ca o haină.
12Le vei înfășura ca pe un veșmânt
și vor fi schimbate ca o haină.
Tu însă rămâi Același,
și anii Tăi nu se vor sfârși.“12 Vezi Ps. 102:25-27.
13Dar căruia dintre îngeri i‑a zis vreodată:
„Șezi la dreapta Mea
până‑i voi pune pe dușmanii Tăi
scăunaș pentru picioarele Tale!“13 Vezi Ps. 110:1.?
14Nu sunt ei toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce urmează să moștenească mântuirea?
