New International Version - UK

Genesis 39

Joseph and Potiphar’s wife

1Now Joseph had been taken down to Egypt. Potiphar, an Egyptian who was one of Pharaoh’s officials, the captain of the guard, bought him from the Ishmaelites who had taken him there.

The Lord was with Joseph so that he prospered, and he lived in the house of his Egyptian master. When his master saw that the Lord was with him and that the Lord gave him success in everything he did, Joseph found favour in his eyes and became his attendant. Potiphar put him in charge of his household, and he entrusted to his care everything he owned. From the time he put him in charge of his household and of all that he owned, the Lord blessed the household of the Egyptian because of Joseph. The blessing of the Lord was on everything Potiphar had, both in the house and in the field. So Potiphar left everything he had in Joseph’s care; with Joseph in charge, he did not concern himself with anything except the food he ate.

Now Joseph was well-built and handsome, and after a while his master’s wife took notice of Joseph and said, ‘Come to bed with me!’

But he refused. ‘With me in charge,’ he told her, ‘my master does not concern himself with anything in the house; everything he owns he has entrusted to my care. No one is greater in this house than I am. My master has withheld nothing from me except you, because you are his wife. How then could I do such a wicked thing and sin against God?’ 10 And though she spoke to Joseph day after day, he refused to go to bed with her or even to be with her.

11 One day he went into the house to attend to his duties, and none of the household servants was inside. 12 She caught him by his cloak and said, ‘Come to bed with me!’ But he left his cloak in her hand and ran out of the house.

13 When she saw that he had left his cloak in her hand and had run out of the house, 14 she called her household servants. ‘Look,’ she said to them, ‘this Hebrew has been brought to us to make sport of us! He came in here to sleep with me, but I screamed. 15 When he heard me scream for help, he left his cloak beside me and ran out of the house.’

16 She kept his cloak beside her until his master came home. 17 Then she told him this story: ‘That Hebrew slave you brought us came to me to make sport of me. 18 But as soon as I screamed for help, he left his cloak beside me and ran out of the house.’

19 When his master heard the story his wife told him, saying, ‘This is how your slave treated me,’ he burned with anger. 20 Joseph’s master took him and put him in prison, the place where the king’s prisoners were confined.

But while Joseph was there in the prison, 21 the Lord was with him; he showed him kindness and granted him favour in the eyes of the prison warder. 22 So the warder put Joseph in charge of all those held in the prison, and he was made responsible for all that was done there. 23 The warder paid no attention to anything under Joseph’s care, because the Lord was with Joseph and gave him success in whatever he did.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 39

Iosif şi soţia lui Potifar

1Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, conducător al gărzii[a] şi unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliţii care l-au adus acolo. Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat şi a locuit în palatul stăpânului său egiptean. Stăpânul său a observat că Domnul era cu Iosif şi că făcea ca toate să prospere în mâna lui. Iosif a găsit bunăvoinţă la el şi i-a slujit, iar stăpânul său l-a rânduit supraveghetor al palatului său şi i-a dat în grijă toată gospodăria sa. De când l-a făcut supraveghetor peste palatul său şi peste toată gospodăria sa, Domnul a binecuvântat palatul egipteanului de dragul lui Iosif; binecuvântarea Domnului era peste toată gospodăria sa, inclusiv peste ce avea pe câmp. Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce. Iosif era chipeş şi arătos. După o vreme, soţia stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi i-a zis:

– Culcă-te cu mine!

Dar el a refuzat şi i-a răspuns:

– Stăpânul meu n-are nici o grijă în ce priveşte gospodăria, dându-mi în grijă tot ce are. Nimeni nu este mai mare în această gospodărie decât mine, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că eşti soţia lui. Deci cum aş putea să fac răul acesta mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

10 Deşi ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat-o nici ca să se culce cu ea, nici să stea în prezenţa ei. 11 Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-şi îndeplinească slujba şi nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo, 12 ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară. 13 Când a văzut că el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară, 14 i-a chemat pe sclavii palatului şi le-a zis: „Vedeţi, soţul meu ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat cât am putut, 15 iar când el a auzit că ţip cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“ 16 Ea i-a ţinut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă 17 şi i-a spus şi lui aceleaşi lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca şă-şi bată joc de mine, 18 dar, când am ţipat cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“

19 Când stăpânul său a auzit acuzele soţiei sale, care spunea: „Aşa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie, 20 l-a luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă, în locul în care erau închişi prizonierii regelui; şi acolo a rămas. 21 Dar Domnul a fost cu Iosif, i-a arătat îndurare şi a făcut ca el să găsească bunăvoinţă la comandantul temniţei. 22 Comandantul temniţei i-a dat în grija lui Iosif pe toţi cei închişi în temniţă; tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el. 23 Comandantul temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ceea ce era în responsabilitatea lui Iosif, pentru că Domnul era cu el şi îl ajuta să prospere în tot ceea ce făcea.

Notas al pie

  1. Geneza 39:1 Vezi nota de la 37:36