Ecclesiastes 10 – NIVUK & NTLR

New International Version – UK

Ecclesiastes 10:1-20

1As dead flies give perfume a bad smell,

so a little folly outweighs wisdom and honour.

2The heart of the wise inclines to the right,

but the heart of the fool to the left.

3Even as fools walk along the road,

they lack sense

and show everyone how stupid they are.

4If a ruler’s anger rises against you,

do not leave your post;

calmness can lay great offences to rest.

5There is an evil I have seen under the sun,

the sort of error that arises from a ruler:

6fools are put in many high positions,

while the rich occupy the low ones.

7I have seen slaves on horseback,

while princes go on foot like slaves.

8Whoever digs a pit may fall into it;

whoever breaks through a wall may be bitten by a snake.

9Whoever quarries stones may be injured by them;

whoever splits logs may be endangered by them.

10If the axe is dull

and its edge unsharpened,

more strength is needed,

but skill will bring success.

11If a snake bites before it is charmed,

the charmer receives no fee.

12Words from the mouth of the wise are gracious,

but fools are consumed by their own lips.

13At the beginning their words are folly;

at the end they are wicked madness –

14and fools multiply words.

No-one knows what is coming –

who can tell someone else what will happen after them?

15The toil of fools wearies them;

they do not know the way to town.

16Woe to the land whose king was a servant10:16 Or king is a child

and whose princes feast in the morning.

17Blessed is the land whose king is of noble birth

and whose princes eat at a proper time –

for strength and not for drunkenness.

18Through laziness, the rafters sag;

because of idle hands, the house leaks.

19A feast is made for laughter,

wine makes life merry,

and money is the answer for everything.

20Do not revile the king even in your thoughts,

or curse the rich in your bedroom,

because a bird in the sky may carry your words,

and a bird on the wing may report what you say.

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 10:1-20

Falsele valori

1Așa cum muștele moarte strică și fermentează uleiul negustorului,

tot astfel și puțină nebunie copleșește înțelepciunea și onoarea.

2Inima înțeleptului îl conduce la dreapta,

dar inima nesăbuitului îl conduce la stânga.2 Sau: Inima înțeleptului îl conduce drept, / dar inima nesăbuitului îl rătăcește.

3Prostul umblă fără minte pe cale

și se laudă tuturor cu prostia lui.

4Dacă mânia stăpânitorului izbucnește împotriva ta,

nu‑ți pierde cumpătul,

căci calmul te păzește de mari păcate.

5Există un rău pe care l‑am văzut sub soare,

ca o greșeală care vine din partea stăpânitorului:

6prostia este așezată în multe locuri înalte,

iar cei bogați stau într‑un loc de jos.

7Am văzut robi călare pe cai

și prinți mergând pe jos ca robii.

8Cel ce sapă o groapă, va cădea în ea,

iar pe cel ce pătrunde printr‑un zid, îl va mușca un șarpe.

9Cine sfărâmă pietre, este rănit de ele,

și cine crapă lemne, se află în pericol din cauza lor.

10Dacă fierul securii este tocit

și omul nu‑i ascute lama,

trebuie să‑ți intensifici eforturile!

De aceea la câștig se ajunge prin înțelepciune!

11Dacă șarpele mușcă, fără să fie descântat,

stăpânul lui nu are niciun câștig.

12Cuvintele gurii celui înțelept sunt plăcute12 Sau: îl fac să câștige bunăvoință.,

dar buzele celui nesăbuit îl înghit.

13Cuvintele de început ale gurii lui sunt prostești,

iar sfârșitul vorbirii lui este nebunie răutăcioasă.

14Și totuși, prostul spune o mulțime de vorbe.

Omul nu știe ce se va întâmpla;

cine îi poate spune ce va fi după el?

15Osteneala nesăbuiților îl obosește

pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate.

16Vai de tine, țară, al cărei rege este un copil16 Cu sensul de imatur, copilăros; sau servitor, în contrast cu viță nobilă din versetul următor, probabil cu referire la un rege care, pentru că nu este din spiță regală, nu este bine educat și pregătit pentru a fi rege.

și ai cărei prinți chefuiesc dis‑de‑dimineață!

17Ferice de tine, țară, al cărei rege este de viță nobilă

și ai cărei prinți dau ospețe la vremea potrivită,

ca să se întărească, și nu să se îmbete!

18Din cauza leneviei se lasă grinda,

iar, când mâinile sunt leneșe, plouă în casă.

19Pâinea se face pentru petrecere,

și vinul înveselește viața,

dar argintul răspunde la toate.

20Nu‑l blestema pe rege nici chiar în mintea ta,

nu‑l blestema pe cel înstărit nici chiar în odaia ta de culcare,

căci s‑ar putea ca pasărea cerului să‑ți ducă vorba

și un sol înaripat să‑ți dea pe față spusele.