Moses blesses the tribes
1This is the blessing that Moses the man of God pronounced on the Israelites before his death. 2He said:
‘The Lord came from Sinai
and dawned over them from Seir;
he shone forth from Mount Paran.
He came with33:2 Or from myriads of holy ones
from the south, from his mountain slopes.33:2 The meaning of the Hebrew for this phrase is uncertain.
3Surely it is you who love the people;
all the holy ones are in your hand.
At your feet they all bow down,
and from you receive instruction,
4the law that Moses gave us,
the possession of the assembly of Jacob.
5He was king over Jeshurun33:5 Jeshurun means the upright one, that is, Israel; also in verse 26.
when the leaders of the people assembled,
along with the tribes of Israel.
6‘Let Reuben live and not die,
nor33:6 Or but let his people be few.’
7And this he said about Judah:
‘Hear, Lord, the cry of Judah;
bring him to his people.
With his own hands he defends his cause.
Oh, be his help against his foes!’
8About Levi he said:
‘Your Thummim and Urim belong
to your faithful servant.
You tested him at Massah;
you contended with him at the waters of Meribah.
9He said of his father and mother,
“I have no regard for them.”
He did not recognise his brothers
or acknowledge his own children,
but he watched over your word
and guarded your covenant.
10He teaches your precepts to Jacob
and your law to Israel.
He offers incense before you
and whole burnt offerings on your altar.
11Bless all his skills, Lord,
and be pleased with the work of his hands.
Strike down those who rise against him,
his foes till they rise no more.’
12About Benjamin he said:
‘Let the beloved of the Lord rest secure in him,
for he shields him all day long,
and the one the Lord loves rests between his shoulders.’
13About Joseph he said:
‘May the Lord bless his land
with the precious dew from heaven above
and with the deep waters that lie below;
14with the best the sun brings forth
and the finest the moon can yield;
15with the choicest gifts of the ancient mountains
and the fruitfulness of the everlasting hills;
16with the best gifts of the earth and its fullness
and the favour of him who dwelt in the burning bush.
Let all these rest on the head of Joseph,
on the brow of the prince among33:16 Or of the one separated from his brothers.
17In majesty he is like a firstborn bull;
his horns are the horns of a wild ox.
With them he will gore the nations,
even those at the ends of the earth.
Such are the ten thousands of Ephraim;
such are the thousands of Manasseh.’
18About Zebulun he said:
‘Rejoice, Zebulun, in your going out,
and you, Issachar, in your tents.
19They will summon peoples to the mountain
and there offer the sacrifices of the righteous;
they will feast on the abundance of the seas,
on the treasures hidden in the sand.’
20About Gad he said:
‘Blessed is he who enlarges Gad’s domain!
Gad lives there like a lion,
tearing at arm or head.
21He chose the best land for himself;
the leader’s portion was kept for him.
When the heads of the people assembled,
he carried out the Lord’s righteous will,
and his judgments concerning Israel.’
22About Dan he said:
‘Dan is a lion’s cub,
springing out of Bashan.’
23About Naphtali he said:
‘Naphtali is abounding with the favour of the Lord
and is full of his blessing;
he will inherit southward to the lake.’
24About Asher he said:
‘Most blessed of sons is Asher;
let him be favoured by his brothers,
and let him bathe his feet in oil.
25The bolts of your gates will be iron and bronze,
and your strength will equal your days.
26‘There is no-one like the God of Jeshurun,
who rides across the heavens to help you
and on the clouds in his majesty.
27The eternal God is your refuge,
and underneath are the everlasting arms.
He will drive out your enemies before you,
saying, “Destroy them!”
28So Israel will live in safety;
Jacob will dwell33:28 Septuagint; Hebrew Jacob’s spring is secure
in a land of grain and new wine,
where the heavens drop dew.
29Blessed are you, Israel!
Who is like you,
a people saved by the Lord?
He is your shield and helper
and your glorious sword.
Your enemies will cower before you,
and you will tread on their heights.’
Moise binecuvântează cele douăsprezece seminții
1Aceasta este binecuvântarea pe care Moise, omul lui Dumnezeu, a rostit‑o pentru fiii lui Israel, înainte de moartea sa. 2El a zis:
„Domnul a venit din Sinai
și a răsărit peste ei din Seir.
A strălucit din muntele Paran
și a venit din mijlocul zecilor de mii de sfinți2 Sau: cu zecile de mii de sfinți..
O lege învăpăiată le‑a dat cu dreapta Lui2 Sensul versului este nesigur. Sau sfinți, / din sud, de pe versanții munților Lui..
3Da, El iubește poporul!
Toți sfinții Tăi sunt în mâna Ta.
Ei s‑au plecat la picioarele Tale
și au primit cuvintele Tale.
4Moise ne‑a dat Legea,
moștenirea adunării lui Iacov.
5El era Împărat peste Ieșurun5, 26 Vezi nota de la 32:15.
când se adunau conducătorii poporului
împreună cu semințiile lui Israel.5 Sau: Să fie, așadar, un Împărat peste Ieșurun / când se adună conducătorii poporului, / când sunt împreună semințiile lui Israel. LXX: El va fi Împărat.
6Să trăiască Ruben și să nu moară,
iar bărbații lui să fie fără număr6 Sau: chiar dacă bărbații lui sunt puțini..“
7Despre Iuda a zis:
„Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda
și întoarce‑l la poporul lui.
Cu propriile‑i mâini el își apără cauza,
dar Tu să‑i fii ajutor împotriva vrăjmașilor lui.“
8Despre Levi a zis:
„Tumim și Urim8 Vezi Ex. 28:30 și nota. Cuvinte cu origine și sens nesigur, însemnând, probabil, Lumini și Desăvârșiri. Pietre cu funcție oraculară, de căutare a voii lui Dumnezeu, în timp de criză (Num. 27:21; 1 Sam. 28:6; Ezra 2:63). au fost încredințate bărbatului credincios8 Ebr.: hasid, înrudit cu hesed (vezi nota de la 5:10).,
pe care l‑ai pus la încercare la Masa
și l‑ai certat la apele Meribei.
9El a zis despre tatăl său și despre mama sa
«Nu i‑am văzut!»,
pe frații lui nu i‑a recunoscut,
iar de copiii lui n‑a dorit să știe,
fiindcă a împlinit Cuvântul Tău
și a păzit legământul Tău.
10El învață pe Iacov poruncile Tale
și pe Israel Legea Ta.
El așază tămâie înaintea Ta
și jertfe pe altarul Tău.
11Doamne, binecuvântează tăria lui
și primește lucrarea mâinilor lui.
Zdrobește coapsele celor ce se ridică împotriva lui
și cei ce‑l urăsc să nu se mai ridice.“
12Despre Beniamin a zis:
„Preaiubitul Domnului va locui în siguranță lângă El,
Domnul îl va ocroti toată ziua
și el se va odihni între umerii Lui.“
13Despre Iosif a zis:
„Binecuvântat de Domnul să fie pământul lui,
cu roua îmbelșugată a cerului
și cu apele adânci de jos,
14cu cele mai bune roade ale soarelui
și cu cele mai bune recolte ale fiecărei luni,
15cu înălțimile munților străvechi
și cu bunătățile dealurilor veșnice.
16Cele mai bune daruri ale pământului,
belșugul lui și bunăvoința Celui Ce a locuit în rug
să vină peste capul lui Iosif,
pe creștetul capului său, a celui deosebit de16 Sau: său, care este un prinț între frații săi.
17El are grandoarea întâiului născut al taurului.
Coarnele lui sunt coarnele bivolului sălbatic.
Cu ele va împunge popoarele
până la capătul pământului.
Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim
și miile lui Manase.“
18Despre Zabulon a zis:
„Bucură‑te, Zabulon, de alergările tale
și tu, Isahar, de corturile tale.
19Ei vor chema popoarele pe munte
și acolo vor oferi jertfele dreptății,
căci vor sorbi bogăția mărilor19 Cu referire, probabil, la profiturile obținute din comerțul maritim (vezi Gen. 49:13).
și comorile ascunse în nisip.“
20Despre Gad a zis:
„Binecuvântat să fie cel ce lărgește hotarele lui Gad!
El se odihnește ca leul
și sfârtecă brațe și capete.
21El și‑a ales partea cea mai bună,
căci acolo era ascunsă partea legiuitorului.
El a venit cu căpeteniile poporului,
a împlinit dreptatea Domnului
și judecățile Lui cu privire la Israel.“
22Despre Dan a zis:
„Dan este un pui de leu
care a sărit din Bașan.“
23Despre Neftali a zis:
„Neftali este îndestulat cu bunăvoință
și este plin de binecuvântarea Domnului.
El va moșteni vestul23 Lit.: marea. și sudul.“
24Despre Așer a zis:
„Cel mai binecuvântat dintre fii este Așer.
Să fie plăcut fraților lui
și să‑și înmoaie picioarele în ulei.
25Zăvoarele porților tale să fie de fier și de bronz,
iar puterea ta să țină cât zilele tale.
26Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Ieșurun,
Care străbate călare cerurile ca să te ajute
și Care trece pe nori cu măreție.
27Dumnezeul cel Veșnic este un adăpost,
iar sub tine sunt brațele Lui veșnice.
El îi va alunga pe dușmani dinaintea ta
și va zice: «Nimiciți‑i!»
28Israel va locui singur la adăpost.
Izvorul lui Iacov este în țara cerealelor și a mustului,
unde cerul lasă să cadă roua.
29Ferice de tine, Israel!
Cine este ca tine, un popor izbăvit de Domnul?
El este scutul și ajutorul tău
și sabia ta glorioasă.
Dușmanii tăi te vor linguși,
iar tu vei călca peste înălțimile lor29 Sau: peste spinările lor..“
