David and Mephibosheth
1David asked, ‘Is there anyone still left of the house of Saul to whom I can show kindness for Jonathan’s sake?’
2Now there was a servant of Saul’s household named Ziba. They summoned him to appear before David, and the king said to him, ‘Are you Ziba?’
‘At your service,’ he replied.
3The king asked, ‘Is there no-one still alive from the house of Saul to whom I can show God’s kindness?’
Ziba answered the king, ‘There is still a son of Jonathan; he is lame in both feet.’
4‘Where is he?’ the king asked.
Ziba answered, ‘He is at the house of Makir son of Ammiel in Lo Debar.’
5So King David had him brought from Lo Debar, from the house of Makir son of Ammiel.
6When Mephibosheth son of Jonathan, the son of Saul, came to David, he bowed down to pay him honour.
David said, ‘Mephibosheth!’
‘At your service,’ he replied.
7‘Don’t be afraid,’ David said to him, ‘for I will surely show you kindness for the sake of your father Jonathan. I will restore to you all the land that belonged to your grandfather Saul, and you will always eat at my table.’
8Mephibosheth bowed down and said, ‘What is your servant, that you should notice a dead dog like me?’
9Then the king summoned Ziba, Saul’s steward, and said to him, ‘I have given your master’s grandson everything that belonged to Saul and his family. 10You and your sons and your servants are to farm the land for him and bring in the crops, so that your master’s grandson may be provided for. And Mephibosheth, grandson of your master, will always eat at my table.’ (Now Ziba had fifteen sons and twenty servants.)
11Then Ziba said to the king, ‘Your servant will do whatever my lord the king commands his servant to do.’ So Mephibosheth ate at David’s9:11 Septuagint; Hebrew my table like one of the king’s sons.
12Mephibosheth had a young son named Mika, and all the members of Ziba’s household were servants of Mephibosheth. 13And Mephibosheth lived in Jerusalem, because he always ate at the king’s table; he was lame in both feet.
David și Mefiboșet
1David a întrebat: „Se mai află în viață cineva din familia lui Saul, căruia să‑i pot arăta bunătate, datorită lui Ionatan?“ 2Familia lui Saul avusese un slujitor pe nume Țiba, pe care l‑au chemat la David.
Regele l‑a întrebat:
– Tu ești Țiba?
El a zis:
– Da, eu sunt, robul tău.
3Regele l‑a întrebat:
– A mai rămas cineva din familia lui Saul, căruia să‑i pot arăta bunătatea3 Vezi nota de la 7:15. lui Dumnezeu?
Țiba i‑a zis regelui:
– Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.
4Regele l‑a întrebat:
– Unde este acesta?
Țiba i‑a zis regelui:
– Iată că el este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo‑Debar.
5Regele David a trimis după el și l‑a adus din Lo‑Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel. 6Mefiboșet, fiul lui Ionatan și nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David, a căzut cu fața la pământ și s‑a plecat astfel înaintea lui.
David i‑a zis:
– Mefiboșet!
El a răspuns:
– Iată robul tău!
7David i‑a zis:
– Nu te teme, căci vreau să‑ți arăt bunătate, datorită tatălui tău, Ionatan. Am să‑ți înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, și vei mânca întotdeauna la masa mea.
8Mefiboșet s‑a plecat și a zis:
– Ce este robul tău, ca să bagi în seamă un câine mort cum sunt eu?
9Regele l‑a chemat apoi pe Țiba, slujitorul lui Saul, și i‑a zis:
– I‑am dăruit nepotului stăpânului tău tot ceea ce aparținuse lui Saul și întregii sale familii. 10Tu, fiii tăi și slujitorii tăi îi veți lucra pământul și‑i veți culege recolta pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă ce să mănânce. Mefiboșet, nepotul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea.
Țiba avea cincisprezece fii și douăzeci de slujitori.
11Atunci Țiba i‑a zis regelui:
– Robul tău va face tot ceea ce a poruncit regele, stăpânul meu, robului său.
Astfel, Mefiboșet a mâncat la masa lui David ca unul dintre fiii acestuia. 12Mefiboșet avea un fiu tânăr pe nume Mica. Toți cei ce locuiau în casa lui Țiba erau slujitorii lui Mefiboșet. 13Mefiboșet locuia la Ierusalim, fiindcă mânca întotdeauna la masa regelui. El era olog de ambele picioare.
