The Lord rejects Saul as king
1Samuel said to Saul, ‘I am the one the Lord sent to anoint you king over his people Israel; so listen now to the message from the Lord. 2This is what the Lord Almighty says: “I will punish the Amalekites for what they did to Israel when they waylaid them as they came up from Egypt. 3Now go, attack the Amalekites and totally destroy15:3 The Hebrew term refers to the irrevocable giving over of things or persons to the Lord, often by totally destroying them; also in verses 8, 9, 15, 18, 20 and 21. all that belongs to them. Do not spare them; put to death men and women, children and infants, cattle and sheep, camels and donkeys.” ’
4So Saul summoned the men and mustered them at Telaim – two hundred thousand foot soldiers and ten thousand from Judah. 5Saul went to the city of Amalek and set an ambush in the ravine. 6Then he said to the Kenites, ‘Go away, leave the Amalekites so that I do not destroy you along with them; for you showed kindness to all the Israelites when they came up out of Egypt.’ So the Kenites moved away from the Amalekites.
7Then Saul attacked the Amalekites all the way from Havilah to Shur, near the eastern border of Egypt. 8He took Agag king of the Amalekites alive, and all his people he totally destroyed with the sword. 9But Saul and the army spared Agag and the best of the sheep and cattle, the fat calves15:9 Or the grown bulls; the meaning of the Hebrew for this phrase is uncertain. and lambs – everything that was good. These they were unwilling to destroy completely, but everything that was despised and weak they totally destroyed.
10Then the word of the Lord came to Samuel: 11‘I regret that I have made Saul king, because he has turned away from me and has not carried out my instructions.’ Samuel was angry, and he cried out to the Lord all that night.
12Early in the morning Samuel got up and went to meet Saul, but he was told, ‘Saul has gone to Carmel. There he has set up a monument in his own honour and has turned and gone on down to Gilgal.’
13When Samuel reached him, Saul said, ‘The Lord bless you! I have carried out the Lord’s instructions.’
14But Samuel said, ‘What then is this bleating of sheep in my ears? What is this lowing of cattle that I hear?’
15Saul answered, ‘The soldiers brought them from the Amalekites; they spared the best of the sheep and cattle to sacrifice to the Lord your God, but we totally destroyed the rest.’
16‘Enough!’ Samuel said to Saul. ‘Let me tell you what the Lord said to me last night.’
‘Tell me,’ Saul replied.
17Samuel said, ‘Although you were once small in your own eyes, did you not become the head of the tribes of Israel? The Lord anointed you king over Israel. 18And he sent you on a mission, saying, “Go and completely destroy those wicked people, the Amalekites; wage war against them until you have wiped them out.” 19Why did you not obey the Lord? Why did you pounce on the plunder and do evil in the eyes of the Lord?’
20‘But I did obey the Lord,’ Saul said. ‘I went on the mission the Lord assigned me. I completely destroyed the Amalekites and brought back Agag their king. 21The soldiers took sheep and cattle from the plunder, the best of what was devoted to God, in order to sacrifice them to the Lord your God at Gilgal.’
22But Samuel replied:
‘Does the Lord delight in burnt offerings and sacrifices
as much as in obeying the Lord?
To obey is better than sacrifice,
and to heed is better than the fat of rams.
23For rebellion is like the sin of divination,
and arrogance like the evil of idolatry.
Because you have rejected the word of the Lord,
he has rejected you as king.’
24Then Saul said to Samuel, ‘I have sinned. I violated the Lord’s command and your instructions. I was afraid of the men and so I gave in to them. 25Now I beg you, forgive my sin and come back with me, so that I may worship the Lord.’
26But Samuel said to him, ‘I will not go back with you. You have rejected the word of the Lord, and the Lord has rejected you as king over Israel!’
27As Samuel turned to leave, Saul caught hold of the hem of his robe, and it tore. 28Samuel said to him, ‘The Lord has torn the kingdom of Israel from you today and has given it to one of your neighbours – to one better than you. 29He who is the Glory of Israel does not lie or change his mind; for he is not a human being, that he should change his mind.’
30Saul replied, ‘I have sinned. But please honour me before the elders of my people and before Israel; come back with me, so that I may worship the Lord your God.’ 31So Samuel went back with Saul, and Saul worshipped the Lord.
32Then Samuel said, ‘Bring me Agag king of the Amalekites.’
Agag came to him in chains.15:32 The meaning of the Hebrew for this phrase is uncertain. And he thought, ‘Surely the bitterness of death is past.’
33But Samuel said,
‘As your sword has made women childless,
so will your mother be childless among women.’
And Samuel put Agag to death before the Lord at Gilgal.
34Then Samuel left for Ramah, but Saul went up to his home in Gibeah of Saul. 35Until the day Samuel died, he did not go to see Saul again, though Samuel mourned for him. And the Lord regretted that he had made Saul king over Israel.
Saul, respins ca rege
1Samuel a venit la Saul și i‑a zis: „Eu sunt cel pe care l‑a trimis Domnul să te ungă drept rege peste poporul Său Israel. Prin urmare, ascultă mesajul Domnului. 2Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Îi voi pedepsi pe amalekiți pentru ceea ce i‑au făcut lui Israel, când i s‑au împotrivit pe drum, când se suia din Egipt. 3Du‑te deci și atacă‑i pe amalekiți. Dă spre nimicire3, 8-9, 15, 18, 20-21 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. tot ceea ce le aparține! Nu‑i cruța, ci dă la moarte bărbații și femeile, copiii și sugarii, vitele și oile, cămilele și măgarii.»“
4Saul a adunat poporul și l‑a numărat la Telaim. Erau două sute de mii de pedestrași dintre care zece mii de bărbați din Iuda. 5Când Saul a ajuns aproape de cetatea amalekiților, s‑a așezat la pândă, în vale. 6Saul le‑a zis cheniților: „Duceți‑vă, plecați! Ieșiți din mijlocul amalekiților ca să nu vă nimicesc împreună cu ei, deoarece ați arătat bunătate față de toți fiii lui Israel atunci când s‑au suit din Egipt.“ Astfel, cheniții au plecat din mijlocul amalekiților.
7Saul i‑a învins pe amalekiți de la Havila până la Șur, care se află la răsărit de Egipt. 8L‑a prins viu pe Agag, regele amalekiților, și a dat spre nimicire tot poporul, trecându‑l prin ascuțișul sabiei. 9Saul și poporul l‑au cruțat însă pe Agag și cele mai bune oi, vite, viței grași9 Sensul termenului ebraic este nesigur. și miei – tot ceea ce era mai bun. Ei n‑au dorit să le dea spre nimicire, ci au dat spre nimicire doar lucrurile care erau de disprețuit și fără valoare.
10Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Samuel, zicând: 11„Îmi pare rău că l‑am făcut pe Saul rege, pentru că s‑a abătut de la Mine și nu a împlinit poruncile Mele.“ Samuel s‑a mâhnit și a strigat către Domnul toată noaptea. 12S‑a sculat dis‑de‑dimineață pentru a‑l întâlni pe Saul, însă i s‑a spus: „Saul a plecat la Carmel și iată că și‑a ridicat un monument. Apoi s‑a întors și a coborât la Ghilgal.“
13Samuel s‑a dus la Saul, iar Saul i‑a zis:
– Fii binecuvântat de Domnul! Am împlinit porunca Domnului.
14Samuel i‑a răspuns:
– Atunci ce este acest behăit de oi, care ajunge la urechile mele și acest muget de vite, pe care‑l aud?
15Saul i‑a zis:
– Le‑au adus de la amalekiți, pentru că poporul a cruțat cele mai bune oi și vite ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău. Pe celelalte însă le‑am dat spre nimicire.
16Samuel i‑a zis:
– Oprește‑te! Îți voi spune ce mi‑a vorbit Domnul în noaptea aceasta.
Saul i‑a zis:
– Spune‑mi!
17Samuel i‑a zis:
– Când erai mic în ochii tăi, nu ai devenit tu, oare, căpetenia semințiilor lui Israel? Domnul te‑a uns rege al lui Israel 18și te‑a trimis într‑o misiune și a zis: „Du‑te și dă‑i spre nimicire pe păcătoșii aceia de amalekiți! Luptă‑te cu ei până vor fi mistuiți!“ 19De ce n‑ai ascultat de glasul Domnului și te‑ai aruncat asupra prăzii, făcând astfel ce este rău în ochii Domnului?
20Saul i‑a răspuns lui Samuel:
– Am ascultat de glasul Domnului. Am plecat în misiunea pe care mi‑a încredințat‑o și l‑am adus aici pe Agag, regele amalekiților, iar pe amalekiți i‑am dat spre nimicire. 21Dar poporul a luat din pradă oi și vite, ce era mai bun din ceea ce trebuia dat spre nimicire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău, la Ghilgal.
22Atunci Samuel a zis:
Oare Își găsește Domnul plăcerea în arderi‑de‑tot și în jertfe
mai mult decât în ascultare de glasul Său?
Iată, ascultarea este mai bună decât jertfele
și luarea-aminte este mai bună decât grăsimea berbecilor.
23Căci răzvrătirea este ca păcatul divinației23 Vezi nota de la Deut. 18:10.,
iar îngâmfarea – ca nelegiuirea și idolatria23 Lit.: și terafimii (idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană). Sau ca nelegiuirea idolatriei..
Pentru că ai respins Cuvântul Domnului,
te‑a respins și El ca rege.
24Saul i‑a răspuns lui Samuel:
– Am păcătuit căci am încălcat porunca Domnului și n‑am ascultat de cuvintele tale. M‑am temut de popor și am ascultat de glasul lui. 25Acum, te rog, iartă‑mi păcatul și întoarce‑te împreună cu mine pentru a mă putea închina Domnului.
26Samuel i‑a zis:
– Nu mă voi întoarce împreună cu tine. Pentru că ai respins Cuvântul Domnului și Domnul te‑a respins ca rege al lui Israel.
27În timp ce Samuel se întorcea să plece, Saul l‑a apucat de marginea mantiei, iar aceasta s‑a rupt.
28Atunci Samuel i‑a zis:
– Domnul a rupt astăzi de la tine domnia peste Israel și a dat‑o unuia din semenii tăi, mai bun decât tine. 29Tăria lui Israel nu trădează și nu Se răzgândește, căci El nu este om ca Se răzgândească.
30Saul i‑a zis:
– Am păcătuit. Totuși, cinstește‑mă, te rog, înaintea bătrânilor poporului meu și înaintea lui Israel! Întoarce‑te cu mine ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeul tău.
31Samuel s‑a întors după Saul, iar acesta s‑a închinat înaintea Domnului. 32Apoi Samuel a zis: „Aduceți‑l înaintea mea pe Agag, regele amalekiților.“ Agag a venit spre el încrezător32 Sau: tremurând; sau: legat., zicându‑și: „Cu siguranță că amărăciunea morții a trecut.“ 33Samuel i‑a zis lui Agag:
„După cum sabia ta a lăsat femei fără fii,
tot așa mama ta va fi lăsată fără fiu printre femei.“
Apoi l‑a tăiat pe Agag în bucăți înaintea Domnului, la Ghilgal.
34După aceea, Samuel a plecat la Rama, iar Saul s‑a suit acasă, în Ghiva lui Saul. 35Samuel nu l‑a mai văzut pe Saul până în ziua morții lui, însă Samuel bocea pentru Saul. Domnului I‑a părut rău că l‑a făcut pe Saul rege peste Israel.
