The Woman and the Dragon
1A great sign appeared in heaven: a woman clothed with the sun, with the moon under her feet and a crown of twelve stars on her head. 2She was pregnant and cried out in pain as she was about to give birth. 3Then another sign appeared in heaven: an enormous red dragon with seven heads and ten horns and seven crowns on its heads. 4Its tail swept a third of the stars out of the sky and flung them to the earth. The dragon stood in front of the woman who was about to give birth, so that it might devour her child the moment he was born. 5She gave birth to a son, a male child, who “will rule all the nations with an iron scepter.”12:5 Psalm 2:9 And her child was snatched up to God and to his throne. 6The woman fled into the wilderness to a place prepared for her by God, where she might be taken care of for 1,260 days.
7Then war broke out in heaven. Michael and his angels fought against the dragon, and the dragon and his angels fought back. 8But he was not strong enough, and they lost their place in heaven. 9The great dragon was hurled down—that ancient serpent called the devil, or Satan, who leads the whole world astray. He was hurled to the earth, and his angels with him.
10Then I heard a loud voice in heaven say:
“Now have come the salvation and the power
and the kingdom of our God,
and the authority of his Messiah.
For the accuser of our brothers and sisters,
who accuses them before our God day and night,
has been hurled down.
11They triumphed over him
by the blood of the Lamb
and by the word of their testimony;
they did not love their lives so much
as to shrink from death.
12Therefore rejoice, you heavens
and you who dwell in them!
But woe to the earth and the sea,
because the devil has gone down to you!
He is filled with fury,
because he knows that his time is short.”
13When the dragon saw that he had been hurled to the earth, he pursued the woman who had given birth to the male child. 14The woman was given the two wings of a great eagle, so that she might fly to the place prepared for her in the wilderness, where she would be taken care of for a time, times and half a time, out of the serpent’s reach. 15Then from his mouth the serpent spewed water like a river, to overtake the woman and sweep her away with the torrent. 16But the earth helped the woman by opening its mouth and swallowing the river that the dragon had spewed out of his mouth. 17Then the dragon was enraged at the woman and went off to wage war against the rest of her offspring—those who keep God’s commands and hold fast their testimony about Jesus.
Femeia și dragonul
1În cer s‑a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele, 2era însărcinată și striga în durerile și suferința nașterii. 3În cer s‑a văzut un alt semn: iată că un dragon3 Pentru alte creaturi folosite în sens metaforic pentru a‑i descrie pe vrăjmașii lui Dumnezeu, vezi Ps. 74:14; Is. 27:1; Eze. 29:3. mare, roșu, cu șapte capete și zece coarne, având pe capete șapte diademe, 4a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le‑a aruncat pe pământ. Dragonul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naște, să‑l mănânce. 5Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său. 6Iar femeia a fugit în pustie, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute șaizeci de zile6 Patruzeci și două de luni sau trei ani și jumătate..
7În cer a avut loc un război. Mihail și îngerii lui s‑au războit cu dragonul, iar dragonul și îngerii lui s‑au războit și ei. 8Dar n‑au putut învinge și locul lor nu li s‑a mai găsit în cer. 9Marele dragon a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care duce în rătăcire întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.
10Apoi am auzit în cer un glas puternic, zicând:
„Acum au venit mântuirea, puterea,
Împărăția Dumnezeului nostru
și autoritatea Cristosului10 Vezi nota de la 11:15. Său,
căci acuzatorul10 Vezi nota de la 2:9. fraților noștri a fost aruncat,
a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte.
11Ei l‑au învins prin sângele Mielului
și prin cuvântul mărturiei lor
și nu și‑au iubit viața, chiar până la moarte.
12De aceea, bucurați‑vă, ceruri,
și voi, cei ce locuiți în ele!
Vai de voi, pământ și mare,
pentru că diavolul a coborât la voi
cuprins de o mare furie,
fiindcă știe că are puțină vreme!“
13Când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit‑o pe femeia care născuse băiatul. 14Femeii i s‑au dat cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustie, spre locul ei, unde să fie hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi14 Trei ani și jumătate sau patruzeci și două de luni, sau o mie două sute șaizeci de zile., departe de fața șarpelui. 15Șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu după femeie, pentru ca s‑o facă să fie luată de râu, 16dar pământul a venit în ajutorul femeii, și‑a deschis gura și a înghițit râul pe care‑l aruncase dragonul din gură. 17Atunci dragonul s‑a mâniat pe femeie și s‑a dus să poarte război cu rămășița seminței17 Sau: urmașilor. ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus. 18Apoi a stat18 Unele mss conțin: am stat. pe țărmul mării.18 Unele traduceri includ acest scurt verset în versetul 1 din capitolul următor, însă structura textului cere ca acesta să rămână în capitolul 12.
