Psalm 106
1Praise the Lord.106:1 Hebrew Hallelu Yah; also in verse 48
Give thanks to the Lord, for he is good;
his love endures forever.
2Who can proclaim the mighty acts of the Lord
or fully declare his praise?
3Blessed are those who act justly,
who always do what is right.
4Remember me, Lord, when you show favor to your people,
come to my aid when you save them,
5that I may enjoy the prosperity of your chosen ones,
that I may share in the joy of your nation
and join your inheritance in giving praise.
6We have sinned, even as our ancestors did;
we have done wrong and acted wickedly.
7When our ancestors were in Egypt,
they gave no thought to your miracles;
they did not remember your many kindnesses,
and they rebelled by the sea, the Red Sea.106:7 Or the Sea of Reeds; also in verses 9 and 22
8Yet he saved them for his name’s sake,
to make his mighty power known.
9He rebuked the Red Sea, and it dried up;
he led them through the depths as through a desert.
10He saved them from the hand of the foe;
from the hand of the enemy he redeemed them.
11The waters covered their adversaries;
not one of them survived.
12Then they believed his promises
and sang his praise.
13But they soon forgot what he had done
and did not wait for his plan to unfold.
14In the desert they gave in to their craving;
in the wilderness they put God to the test.
15So he gave them what they asked for,
but sent a wasting disease among them.
16In the camp they grew envious of Moses
and of Aaron, who was consecrated to the Lord.
17The earth opened up and swallowed Dathan;
it buried the company of Abiram.
18Fire blazed among their followers;
a flame consumed the wicked.
19At Horeb they made a calf
and worshiped an idol cast from metal.
20They exchanged their glorious God
for an image of a bull, which eats grass.
21They forgot the God who saved them,
who had done great things in Egypt,
22miracles in the land of Ham
and awesome deeds by the Red Sea.
23So he said he would destroy them—
had not Moses, his chosen one,
stood in the breach before him
to keep his wrath from destroying them.
24Then they despised the pleasant land;
they did not believe his promise.
25They grumbled in their tents
and did not obey the Lord.
26So he swore to them with uplifted hand
that he would make them fall in the wilderness,
27make their descendants fall among the nations
and scatter them throughout the lands.
28They yoked themselves to the Baal of Peor
and ate sacrifices offered to lifeless gods;
29they aroused the Lord’s anger by their wicked deeds,
and a plague broke out among them.
30But Phinehas stood up and intervened,
and the plague was checked.
31This was credited to him as righteousness
for endless generations to come.
32By the waters of Meribah they angered the Lord,
and trouble came to Moses because of them;
33for they rebelled against the Spirit of God,
and rash words came from Moses’ lips.106:33 Or against his spirit, / and rash words came from his lips
34They did not destroy the peoples
as the Lord had commanded them,
35but they mingled with the nations
and adopted their customs.
36They worshiped their idols,
which became a snare to them.
37They sacrificed their sons
and their daughters to false gods.
38They shed innocent blood,
the blood of their sons and daughters,
whom they sacrificed to the idols of Canaan,
and the land was desecrated by their blood.
39They defiled themselves by what they did;
by their deeds they prostituted themselves.
40Therefore the Lord was angry with his people
and abhorred his inheritance.
41He gave them into the hands of the nations,
and their foes ruled over them.
42Their enemies oppressed them
and subjected them to their power.
43Many times he delivered them,
but they were bent on rebellion
and they wasted away in their sin.
44Yet he took note of their distress
when he heard their cry;
45for their sake he remembered his covenant
and out of his great love he relented.
46He caused all who held them captive
to show them mercy.
47Save us, Lord our God,
and gather us from the nations,
that we may give thanks to your holy name
and glory in your praise.
48Praise be to the Lord, the God of Israel,
from everlasting to everlasting.
Let all the people say, “Amen!”
Praise the Lord.
Psalmul 106
1Lăudați‑L pe Domnul!1, 48 Ebr.: Hallelu Yah!
Mulțumiți Domnului, căci este bun,
căci în veac ține îndurarea1 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului. Lui!
2Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
Cine poate vesti toată lauda Sa?
3Ferice de cei care păzesc ce este drept
și care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
4Adu‑Ți aminte de mine, Doamne,
în bunăvoința Ta față de poporul Tău!
Apropie‑Te de mine cu mântuirea Ta,
5ca să văd bunăstarea aleșilor Tăi,
să mă bucur de bucuria poporului Tău
și să Te laud împreună cu moștenirea Ta.
6Noi am păcătuit ca și părinții noștri,
am săvârșit nelegiuire, am făcut rău.
7În timp ce erau în Egipt,
părinții noștri n‑au luat aminte la minunile Tale;
nu și‑au amintit de mulțimea îndurărilor Tale
și s‑au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roșie7 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26..
8Totuși, El i‑a izbăvit datorită Numelui Său,
ca să‑Și descopere puterea.
9A mustrat Marea Roșie și aceasta s‑a uscat;
apoi i‑a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10I‑a izbăvit din mâna celui ce‑i ura
și i‑a răscumpărat din mâna dușmanului.
11Apele i‑au acoperit pe vrăjmașii lor,
fără ca vreunul din ei să scape.
12Atunci I‑au crezut cuvintele
și I‑au cântat laudă.
13Dar au uitat curând lucrările Lui;
nu I‑au așteptat sfatul.
14Li s‑au aprins poftele în pustie
și L‑au pus la încercare14 Același verb este folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7). Vezi și Mt. 4:1; Mc. 1:13 și Lc. 4:2, unde verbul în limba greacă este folosit și în cazul Satanei, care Îl ispitește pe Isus. pe Dumnezeu în pustietate.
15El le‑a îndeplinit cererea,
dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.
16În tabără au fost geloși pe Moise
și pe Aaron, cel sfințit Domnului.
17Pământul s‑a deschis, l‑a înghițit pe Datan
și a acoperit comunitatea lui Abiram.
18Focul le‑a consumat comunitatea;
flăcările i‑au mistuit pe cei răi.
19La Horeb și‑au făcut un vițel
și s‑au închinat chipului turnat.
20Au schimbat Slava lor
cu asemănarea unui bou care mănâncă iarbă.
21L‑au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor,
pe Cel Ce făcuse lucruri mari în Egipt,
22minuni în țara lui Ham,
lucruri de temut la Marea Roșie.
23Astfel, El a spus că o să‑i nimicească,
însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
ca să‑I abată mânia de la distrugere.
24Apoi au respins țara cea plăcută;
ei n‑au crezut în cuvântul Lui.
25Au cârtit în corturile lor
și nu au ascultat de glasul Domnului.
26Atunci, El a jurat cu mâna ridicată26 Lit.: El a ridicat mâna.
că îi va face să cadă în pustie,
27că le va face sămânța să cadă printre neamuri
și‑i va împrăștia printre alte țări.
28S‑au alipit de Baal-Peor
și au mâncat jertfe închinate morților28 Cu referire probabil la idoli..
29L‑au mâniat prin faptele lor,
astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30Dar s‑a ridicat Fineas, a făcut judecată
și urgia s‑a oprit.
31Lucrul acesta i‑a fost considerat dreptate,
din generație în generație, pe vecie.
32L‑au mâniat la apele Meriba,
iar din cauza lor i‑a mers rău lui Moise.
33Căci s‑au răzvrătit împotriva Duhului Său,
iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.33 Sau: Căci i‑au întărâtat duhul (lui Moise) / iar el a vorbit necugetat cu buzele lui.
34Ei nu au nimicit popoarele
despre care le spusese Domnul,
35ci s‑au amestecat cu neamurile
și s‑au deprins cu faptele acestora.
36Au slujit idolilor lor,
iar aceștia au devenit o cursă pentru ei.
37Și‑au jertfit fiii și fiicele în cinstea demonilor.
38Au vărsat sânge nevinovat,
sângele fiilor și al fiicelor lor,
jertfindu‑i idolilor Canaanului,
și au spurcat țara din cauza sângelui.
39S‑au întinat prin faptele lor
și s‑au prostituat prin lucrările lor.
40Atunci s‑a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
și Și‑a urât moștenirea.
41I‑a dat pe mâna neamurilor
și astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42Dușmanii lor i‑au asuprit
și au fost umiliți sub mâna lor.
43El i‑a scăpat de multe ori,
dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
S‑au nenorocit prin nelegiuirea lor.
44El a privit la strâmtorarea lor
când le‑a auzit strigătele.
45Pentru ei Și‑a adus aminte de legământul Lui.
I s‑a făcut milă de ei datorită mulțimii îndurărilor Sale
46și a făcut ca aceștia să capete milă
din partea tuturor celor ce‑i luaseră captivi.
47Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește‑ne!
Strânge‑ne dintre neamuri
ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt
și să ne fălim aducându‑Ți laudă.
48Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veșnicie în veșnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“
Lăudați‑L pe Domnul!
