Proverbs 8 – NIV & NTLR

New International Version

Proverbs 8:1-36

Wisdom’s Call

1Does not wisdom call out?

Does not understanding raise her voice?

2At the highest point along the way,

where the paths meet, she takes her stand;

3beside the gate leading into the city,

at the entrance, she cries aloud:

4“To you, O people, I call out;

I raise my voice to all mankind.

5You who are simple, gain prudence;

you who are foolish, set your hearts on it.8:5 Septuagint; Hebrew foolish, instruct your minds

6Listen, for I have trustworthy things to say;

I open my lips to speak what is right.

7My mouth speaks what is true,

for my lips detest wickedness.

8All the words of my mouth are just;

none of them is crooked or perverse.

9To the discerning all of them are right;

they are upright to those who have found knowledge.

10Choose my instruction instead of silver,

knowledge rather than choice gold,

11for wisdom is more precious than rubies,

and nothing you desire can compare with her.

12“I, wisdom, dwell together with prudence;

I possess knowledge and discretion.

13To fear the Lord is to hate evil;

I hate pride and arrogance,

evil behavior and perverse speech.

14Counsel and sound judgment are mine;

I have insight, I have power.

15By me kings reign

and rulers issue decrees that are just;

16by me princes govern,

and nobles—all who rule on earth.8:16 Some Hebrew manuscripts and Septuagint; other Hebrew manuscripts all righteous rulers

17I love those who love me,

and those who seek me find me.

18With me are riches and honor,

enduring wealth and prosperity.

19My fruit is better than fine gold;

what I yield surpasses choice silver.

20I walk in the way of righteousness,

along the paths of justice,

21bestowing a rich inheritance on those who love me

and making their treasuries full.

22“The Lord brought me forth as the first of his works,8:22 Or way; or dominion8:22 Or The Lord possessed me at the beginning of his work; or The Lord brought me forth at the beginning of his work

before his deeds of old;

23I was formed long ages ago,

at the very beginning, when the world came to be.

24When there were no watery depths, I was given birth,

when there were no springs overflowing with water;

25before the mountains were settled in place,

before the hills, I was given birth,

26before he made the world or its fields

or any of the dust of the earth.

27I was there when he set the heavens in place,

when he marked out the horizon on the face of the deep,

28when he established the clouds above

and fixed securely the fountains of the deep,

29when he gave the sea its boundary

so the waters would not overstep his command,

and when he marked out the foundations of the earth.

30Then I was constantly8:30 Or was the artisan; or was a little child at his side.

I was filled with delight day after day,

rejoicing always in his presence,

31rejoicing in his whole world

and delighting in mankind.

32“Now then, my children, listen to me;

blessed are those who keep my ways.

33Listen to my instruction and be wise;

do not disregard it.

34Blessed are those who listen to me,

watching daily at my doors,

waiting at my doorway.

35For those who find me find life

and receive favor from the Lord.

36But those who fail to find me harm themselves;

all who hate me love death.”

Nouă Traducere În Limba Română

Proverbe 8:1-36

Chemarea înțelepciunii

1Nu strigă înțelepciunea?

Nu‑și înalță priceperea glasul?

2Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului,

la răspântia2 Lit.: casa. cărărilor.

3Strigă tare lângă porți, în fața3 Lit.: la gura. cetății,

la intrarea ușilor:

4„Oamenilor, către voi strig

și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!

5O, naivilor, înțelegeți prudența!

Nesăbuiților, înțelegeți priceperea!

6Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari,

și buzele mele vor rosti ce este drept!

7Căci cerul gurii mele rostește adevărul,

iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.

8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,

nu este nimic sucit sau pervertit în ele.

9Toate sunt clare pentru cel priceput

și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.

10Primiți îndrumarea mea în loc de argint,

și cunoștința mai mult decât aurul ales.

11Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele

și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea.

12Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența;

eu găsesc cunoștința și discernământul.

13Teama de Domnul este să urăști răul.

Eu urăsc mândria și aroganța,

calea rea și gura care spune lucruri pervertite.

14Al meu este sfatul și înțelepciunea;

a mea este priceperea, a mea este puterea.

15Prin mine domnesc împărații

și conducătorii decretează dreptatea.

16Prin mine domnesc prinții și nobilii,

toți judecătorii dreptății.

17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,

și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.

18Cu mine sunt bogăția și gloria,

avuția trainică și dreptatea.

19Rodul meu este mai bun decât aurul,

da, decât aurul pur,

și venitul meu decât argintul ales.

20Eu merg pe calea dreptății,

pe mijlocul cărărilor judecății,

21ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc

și să le umplu vistieriile.

22Domnul mă avea la începutul căii22 Un idiom ebraic cu referire la lucrările lui Dumnezeu. Lui,22 Sau: Domnul m‑a creat cea dintâi dintre căile Lui.

înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

23Eu am fost desemnată din veșnicie,

de la început, înainte de a fi pământul.

24Eu am fost născută când nu erau adâncuri,

când nu erau izvoare încărcate cu apă.

25Înainte de așezarea munților,

înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,

26când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,

nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.

27Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo;

când a trasat orizontul pe fața adâncului,

28când a așezat norii sus

și a întărit izvoarele adâncului,

29când a așezat hotar mării,

ca apele să nu treacă peste hotărârea29 Lit.: gura. Sa,

când a trasat temeliile pământului,

30eu eram meșterul de lângă El

și zi de zi eram în desfătări,

jucându‑mă tot timpul în fața Lui,

31jucându‑mă cu lumea pământului Său

și avându‑i ca desfătări pe fiii omului.

32Acum deci, fiilor, ascultați‑mă!

Ferice de cei ce păzesc căile mele!

33Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți;

n‑o ignorați!

34Ferice de omul care mă ascultă,

care veghează zilnic la porțile mele,

păzind stâlpii ușilor mele.

35Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața

și primește astfel bunăvoința Domnului.

36Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur;

toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“