The Mountain of the Lord
1In the last days
the mountain of the Lord’s temple will be established
as the highest of the mountains;
it will be exalted above the hills,
and peoples will stream to it.
2Many nations will come and say,
“Come, let us go up to the mountain of the Lord,
to the temple of the God of Jacob.
He will teach us his ways,
so that we may walk in his paths.”
The law will go out from Zion,
the word of the Lord from Jerusalem.
3He will judge between many peoples
and will settle disputes for strong nations far and wide.
They will beat their swords into plowshares
and their spears into pruning hooks.
Nation will not take up sword against nation,
nor will they train for war anymore.
4Everyone will sit under their own vine
and under their own fig tree,
and no one will make them afraid,
for the Lord Almighty has spoken.
5All the nations may walk
in the name of their gods,
but we will walk in the name of the Lord
our God for ever and ever.
The Lord’s Plan
6“In that day,” declares the Lord,
“I will gather the lame;
I will assemble the exiles
and those I have brought to grief.
7I will make the lame my remnant,
those driven away a strong nation.
The Lord will rule over them in Mount Zion
from that day and forever.
8As for you, watchtower of the flock,
stronghold4:8 Or hill of Daughter Zion,
the former dominion will be restored to you;
kingship will come to Daughter Jerusalem.”
9Why do you now cry aloud—
have you no king4:9 Or King?
Has your ruler4:9 Or Ruler perished,
that pain seizes you like that of a woman in labor?
10Writhe in agony, Daughter Zion,
like a woman in labor,
for now you must leave the city
to camp in the open field.
You will go to Babylon;
there you will be rescued.
There the Lord will redeem you
out of the hand of your enemies.
11But now many nations
are gathered against you.
They say, “Let her be defiled,
let our eyes gloat over Zion!”
12But they do not know
the thoughts of the Lord;
they do not understand his plan,
that he has gathered them like sheaves to the threshing floor.
13“Rise and thresh, Daughter Zion,
for I will give you horns of iron;
I will give you hooves of bronze,
and you will break to pieces many nations.”
You will devote their ill-gotten gains to the Lord,
their wealth to the Lord of all the earth.
Muntele Casei Domnului
(Is. 2:2-4)
1În zilele de pe urmă,
muntele Casei Domnului
va fi așezat drept cel mai înalt dintre munți,
va fi înălțat deasupra dealurilor
și popoarele vor curge spre el.
2Multe neamuri vor veni și vor zice:
„Să mergem și să ne suim la muntele Domnului,
la Casa Dumnezeului lui Iacov!
El să ne învețe căile Sale,
și noi să umblăm pe cărările Sale!“
Căci din Sion va ieși Legea,
iar Cuvântul Domnului – din Ierusalim.
3El va judeca între multe popoare
și va hotărî pentru neamuri puternice, depărtate.
Ei își vor făuri din săbii pluguri,
și din sulițe – cosoare.
Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam
și nu vor mai învăța războiul.
4Fiecare va locui sub vița lui
și sub smochinul lui
și nimeni nu‑l va mai înspăimânta,
căci gura Domnului Oștirilor4 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers. a vorbit!
5Toate popoarele umblă,
fiecare în numele dumnezeilor lor.
Noi însă vom umbla în Numele Domnului,
Dumnezeul nostru, pentru veci de veci!
Promisiunea restaurării
6„În ziua aceea, zice Domnul,
îi voi aduna pe cei șchiopi
și îi voi strânge laolaltă pe cei alungați,
pe cei pe care i‑am rănit.
7Voi face din cei șchiopi o rămășiță
și din cei izgoniți – un neam puternic.
Domnul va împărăți peste ei pe muntele Sion,
de acum și până în veci.
8Cât despre tine, turn de veghe al turmei,
deal8 Sau: fortăreață. al fiicei Sionului8 Cetatea lui David, regele davidic fiind văzut drept păstorul lui Israel (vezi Ps. 78:70-72).,
stăpânirea de odinioară îți va fi redată,
regatul se va întoarce la fiica Ierusalimului.“
9Acum, de ce strigi așa de tare?
Nu ai rege?
Ți‑a pierit sfetnicul,
de te apucă durerea ca pe o femeie la naștere?
10Zvârcolește‑te și geme10 Sensul termenului ebraic este nesigur; sau țipă., fiică a Sionului,
ca o femeie la naștere,
căci acum va trebui să ieși din cetate
și vei locui în câmp!
Te vei duce la Babilon
și abia acolo vei fi eliberată.
Acolo, Domnul te va răscumpăra
din mâna dușmanilor tăi.
11Dar acum multe neamuri
sunt adunate împotriva ta,
zicând: „Să fie pângărit,
iar ochii noștri să privească de sus Sionul!“
12Ei însă nu cunosc gândurile Domnului,
nu înțeleg planul Lui,
nu știu că El i‑a strâns
ca pe niște snopi în aria de treierat.
13„Ridică‑te și treieră, fiică a Sionului,
căci îți voi face cornul13 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). din fier.
Copitele ți le voi face din bronz,
ca să sfărâmi multe popoare.“
Vei închina13 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie cu scopul nimicirii. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. Domnului câștigul lor nedrept,
iar bogăția lor – Stăpânului întregului pământ.
