The Parable of the Workers in the Vineyard
1“For the kingdom of heaven is like a landowner who went out early in the morning to hire workers for his vineyard. 2He agreed to pay them a denarius20:2 A denarius was the usual daily wage of a day laborer. for the day and sent them into his vineyard.
3“About nine in the morning he went out and saw others standing in the marketplace doing nothing. 4He told them, ‘You also go and work in my vineyard, and I will pay you whatever is right.’ 5So they went.
“He went out again about noon and about three in the afternoon and did the same thing. 6About five in the afternoon he went out and found still others standing around. He asked them, ‘Why have you been standing here all day long doing nothing?’
7“ ‘Because no one has hired us,’ they answered.
“He said to them, ‘You also go and work in my vineyard.’
8“When evening came, the owner of the vineyard said to his foreman, ‘Call the workers and pay them their wages, beginning with the last ones hired and going on to the first.’
9“The workers who were hired about five in the afternoon came and each received a denarius. 10So when those came who were hired first, they expected to receive more. But each one of them also received a denarius. 11When they received it, they began to grumble against the landowner. 12‘These who were hired last worked only one hour,’ they said, ‘and you have made them equal to us who have borne the burden of the work and the heat of the day.’
13“But he answered one of them, ‘I am not being unfair to you, friend. Didn’t you agree to work for a denarius? 14Take your pay and go. I want to give the one who was hired last the same as I gave you. 15Don’t I have the right to do what I want with my own money? Or are you envious because I am generous?’
16“So the last will be first, and the first will be last.”
Jesus Predicts His Death a Third Time
17Now Jesus was going up to Jerusalem. On the way, he took the Twelve aside and said to them, 18“We are going up to Jerusalem, and the Son of Man will be delivered over to the chief priests and the teachers of the law. They will condemn him to death 19and will hand him over to the Gentiles to be mocked and flogged and crucified. On the third day he will be raised to life!”
A Mother’s Request
20Then the mother of Zebedee’s sons came to Jesus with her sons and, kneeling down, asked a favor of him.
21“What is it you want?” he asked.
She said, “Grant that one of these two sons of mine may sit at your right and the other at your left in your kingdom.”
22“You don’t know what you are asking,” Jesus said to them. “Can you drink the cup I am going to drink?”
“We can,” they answered.
23Jesus said to them, “You will indeed drink from my cup, but to sit at my right or left is not for me to grant. These places belong to those for whom they have been prepared by my Father.”
24When the ten heard about this, they were indignant with the two brothers. 25Jesus called them together and said, “You know that the rulers of the Gentiles lord it over them, and their high officials exercise authority over them. 26Not so with you. Instead, whoever wants to become great among you must be your servant, 27and whoever wants to be first must be your slave— 28just as the Son of Man did not come to be served, but to serve, and to give his life as a ransom for many.”
Two Blind Men Receive Sight
29As Jesus and his disciples were leaving Jericho, a large crowd followed him. 30Two blind men were sitting by the roadside, and when they heard that Jesus was going by, they shouted, “Lord, Son of David, have mercy on us!”
31The crowd rebuked them and told them to be quiet, but they shouted all the louder, “Lord, Son of David, have mercy on us!”
32Jesus stopped and called them. “What do you want me to do for you?” he asked.
33“Lord,” they answered, “we want our sight.”
34Jesus had compassion on them and touched their eyes. Immediately they received their sight and followed him.
Pilda lucrătorilor viei
1– Căci Împărăția Cerurilor se aseamănă cu stăpânul unei case, care a ieșit dis-de-dimineață să-și angajeze lucrători la vie. 2Și după ce s-a înțeles cu lucrătorii pentru un denar2 Plata obișnuită pentru o zi de muncă în Orientul Mijlociu, în sec. I d.Cr. (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi) [peste tot în capitol]. pe zi, i-a trimis în via lui. 3Pe la ceasul al treilea3 Ora 9:00. a ieșit și i-a văzut pe alții stând în piață fără lucru. 4El le-a zis acestora: „Duceți-vă și voi în via mea și vă voi da ceea ce este drept!“ 5Și ei s-au dus. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea5 Ora 12:00 și ora 15:00. și a făcut la fel. 6Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea6, 9 Ora 17:00., i-a găsit pe alții stând în piață și i-a întrebat: „De ce stați aici toată ziua fără lucru?“ 7Ei i-au răspuns: „Pentru că nu ne-a angajat nimeni!“ Atunci el le-a zis: „Duceți-vă și voi în via mea și veți primi ceea ce este drept.“
8Când s-a făcut seară, stăpânul viei i-a zis administratorului său: „Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi.“ 9Au venit cei de la ceasul al unsprezecelea și au primit fiecare câte un denar. 10Când au venit cei dintâi, s-au gândit că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un denar fiecare. 11După ce i-au primit, murmurau împotriva stăpânului casei, 12spunând: „Aceștia din urmă au muncit doar o oră și i-ai făcut egali cu noi, care am îndurat greul și arșița zilei!“ 13Stăpânul, răspunzându-i unuia dintre ei, a zis: „Prietene, eu nu te nedreptățesc! Nu te-ai înțeles tu cu mine pentru un denar? 14Ia ce-ți aparține și pleacă! Eu vreau să-i dau și acestuia din urmă ca și ție! 15Sau nu am voie să fac ce vreau cu ceea ce-mi aparține? Sau ochiul tău este rău15 Cu sensul de a fi egoist/invidios sau a fi zgârcit. fiindcă eu sunt bun?“
16Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
(Mc. 10:32-34; Lc. 18:31-34)
17În timp ce Se suia spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis pe drum: 18„Iată că ne suim spre Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte 19și-L vor da pe mâna neamurilor, ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit. Dar a treia zi va fi înviat.“
Cererea unei mame
(Mc. 10:35-45; Lc. 22:24-27)
20Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei împreună cu fiii ei. I s-a închinat și a cerut ceva de la El.
21Isus a întrebat-o:
– Ce dorești?
Ea I-a zis:
– Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și altul la stânga Ta, în Împărăția Ta.
22Isus, răspunzând, a zis:
– Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care urmează să-l beau Eu22-23 Figură de stil, care se referă la a împărtăși soarta cuiva. Paharul simbolizează aici suferința cauzată de păcatul omenirii și de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Eze. 23:32-33 și Mt. 26:39; 27:46). și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?
Ei I-au zis:
– Putem!
23Isus le-a zis:
– Veți bea într-adevăr paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, dar privilegiul de a ședea la dreapta și la stânga Mea nu ține de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit de Tatăl Meu.
24Ceilalți zece, când au auzit, au fost indignați din cauza celor doi frați. 25Atunci Isus i-a chemat la El și a zis: „Știți că domnitorii neamurilor stăpânesc peste ele, iar mai marii lor își exercită autoritatea asupra lor. 26Dar între voi nu va fi așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru, 27iar cel ce vrea să fie primul între voi, va fi sclavul vostru, 28tot așa cum și Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.“
Isus vindecă doi orbi la Ierihon
(Mc. 10:46-52; Lc. 18:35-43)
29Când au ieșit din Ierihon, o mulțime mare de oameni L-a urmat pe Isus.
30Și iată că doi orbi care ședeau lângă drum, când au auzit că trece Isus, au început să strige, zicând:
– Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!
31Mulțimea îi mustra ca să tacă, dar ei strigau și mai tare:
– Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!
32Isus S-a oprit, i-a chemat și i-a întrebat:
– Ce doriți să fac pentru voi?
33Ei au răspuns:
– Doamne, să ne fie deschiși ochii!
34Lui Isus I s-a făcut milă de ei și le-a atins ochii. Imediat ei și-au recăpătat vederea și L-au urmat.
