1These are the nations the Lord left to test all those Israelites who had not experienced any of the wars in Canaan 2(he did this only to teach warfare to the descendants of the Israelites who had not had previous battle experience): 3the five rulers of the Philistines, all the Canaanites, the Sidonians, and the Hivites living in the Lebanon mountains from Mount Baal Hermon to Lebo Hamath. 4They were left to test the Israelites to see whether they would obey the Lord’s commands, which he had given their ancestors through Moses.
5The Israelites lived among the Canaanites, Hittites, Amorites, Perizzites, Hivites and Jebusites. 6They took their daughters in marriage and gave their own daughters to their sons, and served their gods.
Othniel
7The Israelites did evil in the eyes of the Lord; they forgot the Lord their God and served the Baals and the Asherahs. 8The anger of the Lord burned against Israel so that he sold them into the hands of Cushan-Rishathaim king of Aram Naharaim,3:8 That is, Northwest Mesopotamia to whom the Israelites were subject for eight years. 9But when they cried out to the Lord, he raised up for them a deliverer, Othniel son of Kenaz, Caleb’s younger brother, who saved them. 10The Spirit of the Lord came on him, so that he became Israel’s judge3:10 Or leader and went to war. The Lord gave Cushan-Rishathaim king of Aram into the hands of Othniel, who overpowered him. 11So the land had peace for forty years, until Othniel son of Kenaz died.
Ehud
12Again the Israelites did evil in the eyes of the Lord, and because they did this evil the Lord gave Eglon king of Moab power over Israel. 13Getting the Ammonites and Amalekites to join him, Eglon came and attacked Israel, and they took possession of the City of Palms.3:13 That is, Jericho 14The Israelites were subject to Eglon king of Moab for eighteen years.
15Again the Israelites cried out to the Lord, and he gave them a deliverer—Ehud, a left-handed man, the son of Gera the Benjamite. The Israelites sent him with tribute to Eglon king of Moab. 16Now Ehud had made a double-edged sword about a cubit3:16 That is, about 18 inches or about 45 centimeters long, which he strapped to his right thigh under his clothing. 17He presented the tribute to Eglon king of Moab, who was a very fat man. 18After Ehud had presented the tribute, he sent on their way those who had carried it. 19But on reaching the stone images near Gilgal he himself went back to Eglon and said, “Your Majesty, I have a secret message for you.”
The king said to his attendants, “Leave us!” And they all left.
20Ehud then approached him while he was sitting alone in the upper room of his palace3:20 The meaning of the Hebrew for this word is uncertain; also in verse 24. and said, “I have a message from God for you.” As the king rose from his seat, 21Ehud reached with his left hand, drew the sword from his right thigh and plunged it into the king’s belly. 22Even the handle sank in after the blade, and his bowels discharged. Ehud did not pull the sword out, and the fat closed in over it. 23Then Ehud went out to the porch3:23 The meaning of the Hebrew for this word is uncertain.; he shut the doors of the upper room behind him and locked them.
24After he had gone, the servants came and found the doors of the upper room locked. They said, “He must be relieving himself in the inner room of the palace.” 25They waited to the point of embarrassment, but when he did not open the doors of the room, they took a key and unlocked them. There they saw their lord fallen to the floor, dead.
26While they waited, Ehud got away. He passed by the stone images and escaped to Seirah. 27When he arrived there, he blew a trumpet in the hill country of Ephraim, and the Israelites went down with him from the hills, with him leading them.
28“Follow me,” he ordered, “for the Lord has given Moab, your enemy, into your hands.” So they followed him down and took possession of the fords of the Jordan that led to Moab; they allowed no one to cross over. 29At that time they struck down about ten thousand Moabites, all vigorous and strong; not one escaped. 30That day Moab was made subject to Israel, and the land had peace for eighty years.
Shamgar
31After Ehud came Shamgar son of Anath, who struck down six hundred Philistines with an oxgoad. He too saved Israel.
Neamurile rămase în Canaan
1Iată care sunt neamurile pe care le‑a lăsat Domnul pentru ca, prin ele, să‑l pună la încercare pe Israel, pe toți aceia care nu luaseră parte la toate războaiele din Canaan. 2El a lăsat acele neamuri, doar pentru ca generațiile fiilor lui Israel să cunoască și să învețe războiul, mai ales cei care nu‑l cunoscuseră dinainte.
3Așadar, neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toți canaaniții, sidonienii, hiviții care locuiau pe muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat.3 Sau: intrarea în Hamat. 4Ele au fost folosite pentru a‑l pune la încercare pe Israel, astfel încât El să știe dacă vor asculta de poruncile Domnului, pe care El le‑a încredințat părinților lor prin Moise. 5Și astfel fiii lui Israel au locuit printre canaaniți, hitiți, amoriți, periziți, hiviți și iebusiți. 6Le‑au luat pe fetele acestora de soții, le‑au dat pe fetele lor fiilor acestora și au slujit dumnezeilor lor.
Otniel
7Fiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii Domnului. L‑au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, și au slujit baalilor7 Vezi nota de la 2:11. și așerelor. 8Domnul S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și i‑a vândut în mâna lui Cușan-Rișatayim, regele din Aram-Naharaim8 NV Mesopotamiei.. Fiii lui Israel i‑au slujit lui Cușan-Rișatayim timp de opt ani. 9Atunci fiii lui Israel au strigat către Domnul, iar Domnul le‑a ridicat un izbăvitor, care i‑a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb. 10Duhul Domnului a fost peste el și el a judecat10 Cu sensul de a conduce. Israelul. A ieșit la război și Domnul l‑a dat în mâna lui pe Cușan-Rișatayim, regele Aramului. Mâna lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișatayim. 11Astfel, țara a avut liniște timp de patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Ehud
12Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului, astfel că Domnul a întărit stăpânirea lui Eglon, regele Moabului, asupra lor, pentru că au făcut ce este rău în ochii Domnului. 13El i‑a chemat pe fiii lui Amon și pe amalekiți să i se alăture și împreună au pornit la război. L‑a învins pe Israel și a luat în stăpânire Cetatea Palmierilor13 Ierihonul.. 14Astfel, fiii lui Israel i‑au slujit lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani.
15Fiii lui Israel au strigat din nou către Domnul, și Domnul le‑a ridicat un alt izbăvitor: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci. Fiii lui Israel au trimis, prin el, tributul pentru Eglon, regele Moabului. 16Ehud și‑a făcut o sabie cu două tăișuri, având o lungime de un cot16 Aproximativ 0,5 m., și a fixat‑o sub haină, pe coapsa dreaptă. 17Apoi a dat tributul la Eglon, regele Moabului, care era un bărbat foarte gras. 18După ce a terminat de înmânat tributul, i‑a trimis înapoi pe oamenii care aduseseră tributul împreună cu el.
19După aceea, el însuși a făcut cale întoarsă de la idolii de piatră19, 26 Sau: carierele de piatră. care erau aproape de Ghilgal și i‑a zis lui Eglon:
– Maiestate, am un mesaj numai pentru tine!
Regele a zis:
– Tăcere!
Și toți cei ce stăteau în jurul lui au ieșit afară.
20Ehud s‑a apropiat de el. Acesta stătea singur în odaia lui de sus cea răcoroasă. Ehud i‑a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“ Regele s‑a ridicat de pe tron. 21Ehud și‑a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă și i‑a înfipt‑o în pântec. 22Chiar și mânerul a intrat după lamă. Grăsimea s‑a strâns în jurul lamei, căci Ehud nu i‑a mai scos sabia din pântec, iar murdăria22 Sensul termenului ebraic este nesigur. i‑a ieșit afară. 23Ehud a ieșit prin verandă23 Sensul termenului ebraic este nesigur., a închis după el ușile odăii de sus și a tras zăvorul.
24După ce a ieșit el, au venit slujitorii regelui, s‑au uitat și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei și‑au zis: „Cu siguranță că el își acoperă picioarele24 Eufemism ebraic cu sensul de a‑și face nevoile. în camera răcoroasă!“ 25Și s‑au tot învârtit prin preajmă până când și‑au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide ușile odăii de sus, au luat cheia, au deschis și iată că stăpânul lor zăcea mort pe pământ.
26În timp ce ei așteptau, Ehud a fugit, a trecut de idolii de piatră și a scăpat în Seira. 27De îndată ce a ajuns acolo, a sunat din trâmbiță27 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război. pe muntele lui Efraim. Fiii lui Israel au coborât împreună cu el de pe munte, acesta fiind în fruntea lor.
28El le‑a zis: „Urmați‑mă, căci Domnul i‑a dat în mâinile voastre pe moabiți, dușmanii voștri!“ Ei au coborât după el, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab și n‑au lăsat pe nimeni să treacă. 29Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiți, toți bărbați robuști și bine antrenați. Niciun om nu a scăpat.
30În ziua aceea, Moabul a fost supus de către Israel, și astfel țara a avut liniște timp de optzeci de ani.
Șamgar
31După el a urmat Șamgar, fiul lui Anat31 Sau: Șamgar, un mare războinic. Dat fiind că în mitologia canaanită, Anat era o zeiță războinică, epitetul de fiu al lui Anat poate însemna un mare războinic. Este posibil și ca Șamgar să fi provenit din Bet‑Anat (vezi 1:33).. El a ucis șase sute de filisteni cu o țepușă de mânat vite și l‑a izbăvit astfel pe Israel.
