New International Version

Joshua 24

The Covenant Renewed at Shechem

1Then Joshua assembled all the tribes of Israel at Shechem. He summoned the elders, leaders, judges and officials of Israel, and they presented themselves before God.

Joshua said to all the people, “This is what the Lord, the God of Israel, says: ‘Long ago your ancestors, including Terah the father of Abraham and Nahor, lived beyond the Euphrates River and worshiped other gods. But I took your father Abraham from the land beyond the Euphrates and led him throughout Canaan and gave him many descendants. I gave him Isaac, and to Isaac I gave Jacob and Esau. I assigned the hill country of Seir to Esau, but Jacob and his family went down to Egypt.

“‘Then I sent Moses and Aaron, and I afflicted the Egyptians by what I did there, and I brought you out. When I brought your people out of Egypt, you came to the sea, and the Egyptians pursued them with chariots and horsemen[a] as far as the Red Sea.[b] But they cried to the Lord for help, and he put darkness between you and the Egyptians; he brought the sea over them and covered them. You saw with your own eyes what I did to the Egyptians. Then you lived in the wilderness for a long time.

“‘I brought you to the land of the Amorites who lived east of the Jordan. They fought against you, but I gave them into your hands. I destroyed them from before you, and you took possession of their land. When Balak son of Zippor, the king of Moab, prepared to fight against Israel, he sent for Balaam son of Beor to put a curse on you. 10 But I would not listen to Balaam, so he blessed you again and again, and I delivered you out of his hand.

11 “‘Then you crossed the Jordan and came to Jericho. The citizens of Jericho fought against you, as did also the Amorites, Perizzites, Canaanites, Hittites, Girgashites, Hivites and Jebusites, but I gave them into your hands. 12 I sent the hornet ahead of you, which drove them out before you—also the two Amorite kings. You did not do it with your own sword and bow. 13 So I gave you a land on which you did not toil and cities you did not build; and you live in them and eat from vineyards and olive groves that you did not plant.’

14 “Now fear the Lord and serve him with all faithfulness. Throw away the gods your ancestors worshiped beyond the Euphrates River and in Egypt, and serve the Lord. 15 But if serving the Lord seems undesirable to you, then choose for yourselves this day whom you will serve, whether the gods your ancestors served beyond the Euphrates, or the gods of the Amorites, in whose land you are living. But as for me and my household, we will serve the Lord.”

16 Then the people answered, “Far be it from us to forsake the Lord to serve other gods! 17 It was the Lord our God himself who brought us and our parents up out of Egypt, from that land of slavery, and performed those great signs before our eyes. He protected us on our entire journey and among all the nations through which we traveled. 18 And the Lord drove out before us all the nations, including the Amorites, who lived in the land. We too will serve the Lord, because he is our God.”

19 Joshua said to the people, “You are not able to serve the Lord. He is a holy God; he is a jealous God. He will not forgive your rebellion and your sins. 20 If you forsake the Lord and serve foreign gods, he will turn and bring disaster on you and make an end of you, after he has been good to you.”

21 But the people said to Joshua, “No! We will serve the Lord.”

22 Then Joshua said, “You are witnesses against yourselves that you have chosen to serve the Lord.”

“Yes, we are witnesses,” they replied.

23 “Now then,” said Joshua, “throw away the foreign gods that are among you and yield your hearts to the Lord, the God of Israel.”

24 And the people said to Joshua, “We will serve the Lord our God and obey him.”

25 On that day Joshua made a covenant for the people, and there at Shechem he reaffirmed for them decrees and laws. 26 And Joshua recorded these things in the Book of the Law of God. Then he took a large stone and set it up there under the oak near the holy place of the Lord.

27 “See!” he said to all the people. “This stone will be a witness against us. It has heard all the words the Lord has said to us. It will be a witness against you if you are untrue to your God.”

28 Then Joshua dismissed the people, each to their own inheritance.

Buried in the Promised Land

29 After these things, Joshua son of Nun, the servant of the Lord, died at the age of a hundred and ten. 30 And they buried him in the land of his inheritance, at Timnath Serah[c] in the hill country of Ephraim, north of Mount Gaash.

31 Israel served the Lord throughout the lifetime of Joshua and of the elders who outlived him and who had experienced everything the Lord had done for Israel.

32 And Joseph’s bones, which the Israelites had brought up from Egypt, were buried at Shechem in the tract of land that Jacob bought for a hundred pieces of silver[d] from the sons of Hamor, the father of Shechem. This became the inheritance of Joseph’s descendants.

33 And Eleazar son of Aaron died and was buried at Gibeah, which had been allotted to his son Phinehas in the hill country of Ephraim.

Notas al pie

  1. Joshua 24:6 Or charioteers
  2. Joshua 24:6 Or the Sea of Reeds
  3. Joshua 24:30 Also known as Timnath Heres (see Judges 2:9)
  4. Joshua 24:32 Hebrew hundred kesitahs; a kesitah was a unit of money of unknown weight and value.

Nouă Traducere În Limba Română

Iosua 24

Reînoirea legământului la Şehem

1Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Şehem şi a convocat sfatul bătrânilor lui Israel, conducătorii, judecătorii şi căpeteniile, iar aceştia s-au înfăţişat înaintea Domnului.

Atunci Iosua a zis întregului popor:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, strămoşii voştri, adică Terah, tatăl lui Avraam şi al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a râului[a] şi se închinau altor dumnezei. Eu l-am luat pe strămoşul vostru Avraam de dincolo de râu, l-am dus prin toată ţara Canaanului şi i-am dat foarte mulţi urmaşi: i-am dat pe Isaac, iar lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau. Lui Esau i-am dat în stăpânire regiunea muntoasă a Seirului, iar Iacov împreună cu fiii lui s-au dus în Egipt.

Apoi i-am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul prin ceea ce am făcut în mijlocul lui, după care v-am scos afară. După ce i-am scos pe părinţii voştri din Egipt, aţi pornit către mare, iar egiptenii i-au urmărit pe părinţii voştri cu care de luptă şi călăreţi[b], până la Marea Roşie[c]. Atunci ei au strigat către Domnul, iar El a aşezat întuneric între ei şi egipteni, după care a adus apele mării peste ei şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii voştri ce le-am făcut egiptenilor. Apoi aţi locuit în pustie o lungă perioadă de timp. V-am dus prin regiunea amoriţilor care locuiau la răsărit de Iordan. Aceştia au luptat împotriva voastră, însă Eu i-am dat în mâinile voastre şi i-am nimicit dinaintea voastră, iar voi le-aţi ocupat ţara. Balak, fiul lui Ţipor, regele Moabului, s-a pregătit să lupte împotriva lui Israel şi l-a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme, 10 dar Eu nu am vrut să-l ascult pe Balaam şi, prin urmare, el v-a binecuvântat. Şi astfel v-am scăpat din mâinile lui. 11 Apoi aţi traversat Iordanul şi aţi pornit către Ierihon. Au luptat împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât şi amoriţii, periziţii, canaaniţii, hitiţii, ghirgasiţii, hiviţii şi iebusiţii, însă Eu i-am dat în mâinile voastre. 12 Am trimis înaintea voastră viespi[d] care i-au izgonit pe aceştia dinaintea voastră ca şi pe cei doi regi amoriţi; ei nu au fost izgoniţi prin sabia sau prin arcul vostru. 13 V-am dat astfel o ţară pe care nu voi aţi lucrat-o, cetăţi pe care nu voi le-aţi zidit, dar în care locuiţi şi vii şi măslini pe care nu voi i-aţi plantat, dar din care mâncaţi!“

14 Şi acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu integritate şi cu credincioşie! Îndepărtaţi zeii cărora le-au slujit strămoşii voştri dincolo de râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului! 15 Iar dacă nu doriţi să slujiţi Domnului, atunci alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: fie zeilor cărora le slujeau strămoşii voştri dincolo de râu, fie zeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi! Cât despre mine, eu şi familia mea Îi vom sluji Domnului!

16 – Departe de noi gândul să-L părăsim pe Domnul şi să slujim altor dumnezei! a răspuns poporul. 17 Domnul, Dumnezeul nostru, este Cel Care ne-a scos pe noi şi pe părinţii noştri din ţara Egiptului, din casa robiei şi a înfăptuit înaintea noastră aceste minuni mari. El ne-a păzit de-a lungul întregului drum pe care l-am străbătut şi printre toate neamurile pe unde am călătorit. 18 Domnul a izgonit dinaintea noastră toate neamurile, precum şi pe amoriţii care locuiau în ţară. Noi vom sluji în continuare Domnului, căci El este Dumnezeul nostru!

19 Iosua i-a zis poporului:

– Voi nu veţi fi în stare să-I slujiţi Domnului, fiindcă El este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos! El nu vă va ierta răzvrătirile şi păcatele. 20 Căci dacă Îl veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji dumnezeilor străini, El se va întoarce şi vă va face rău nimicindu-vă, după ce v-a făcut bine!

21 Poporul i-a răspuns lui Iosua:

– Nu, ci noi vom sluji Domnului!

22 Iosua le-a spus:

– Voi sunteţi martori împotriva voastră înşivă că aţi ales să slujiţi Domnului!

– Suntem martori! i-au răspuns ei.

23 – Atunci îndepărtaţi zeii care încă se mai găsesc în mijlocul vostru şi întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.

24 Şi poporul i-a zis lui Iosua:

– Vom sluji Domnului, Dumnezeul nostru, şi vom asculta de glasul Lui!

25 În acea zi, Iosua a încheiat un legământ cu poporul la Şehem şi i-a dat porunci şi legi. 26 Iosua a scris cuvintele acestea în Cartea Legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o piatră mare şi a aşezat-o acolo, sub terebintul aflat pe locul sfânt al Domnului. 27 Şi Iosua a zis întregului popor:

– Piatra aceasta va fi un martor împotriva noastră, căci ea a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veţi înşela pe Dumnezeul vostru.

28 Apoi Iosua a trimis poporul înapoi, pe fiecare la moştenirea lui.

Funeraliile lui Iosua şi ale lui Elazar

29 După toate acestea, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit fiind în vârstă de o sută zece ani.

30 L-au înmormântat pe teritoriul moştenirii lui, la Timnat-Serah[e], care era în regiunea muntoasă a lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaş.

31 Israel a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua şi bătrânii de după Iosua, care cunoscuseră toate lucrările pe care le făcuse Domnul pentru Israel.

32 Oasele lui Iosif, pe care israeliţii le aduseseră din Egipt, au fost îngropate la Şehem, pe terenul cumpărat de Iacov de la hamoriţi – Hamor era tatăl lui Şehem – pentru o sută de chesita[f] şi care era moştenirea urmaşilor lui Iosif.

33 Elazar, fiul lui Aaron, a murit şi el şi a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului său, Fineas, în regiunea muntoasă a lui Efraim.

Notas al pie

  1. Iosua 24:2 Eufratul; şi în vs. 3, 14, 15
  2. Iosua 24:6 Sau: conducători de care
  3. Iosua 24:6 Vezi nota de la 2:10
  4. Iosua 24:12 Sensul termenului ebraic este nesigur; probabil este o metaforă (vezi Is. 7:18); probabil cu referire la campaniile militare egiptene în Canaan sau la panica care i-a cuprins pe caananiţi la vestea apropierii israeliţilor (cf. 2:11; 5:1; 9:24)
  5. Iosua 24:30 Cunoscută şi ca Timnat-Heres, cf. Jud. 2:9
  6. Iosua 24:32 Unitate de măsură arhaică cu origine şi greutate necunoscută