1Then the Lord said to me: “Even if Moses and Samuel were to stand before me, my heart would not go out to this people. Send them away from my presence! Let them go! 2And if they ask you, ‘Where shall we go?’ tell them, ‘This is what the Lord says:
“ ‘Those destined for death, to death;
those for the sword, to the sword;
those for starvation, to starvation;
those for captivity, to captivity.’
3“I will send four kinds of destroyers against them,” declares the Lord, “the sword to kill and the dogs to drag away and the birds and the wild animals to devour and destroy. 4I will make them abhorrent to all the kingdoms of the earth because of what Manasseh son of Hezekiah king of Judah did in Jerusalem.
5“Who will have pity on you, Jerusalem?
Who will mourn for you?
Who will stop to ask how you are?
6You have rejected me,” declares the Lord.
“You keep on backsliding.
So I will reach out and destroy you;
I am tired of holding back.
7I will winnow them with a winnowing fork
at the city gates of the land.
I will bring bereavement and destruction on my people,
for they have not changed their ways.
8I will make their widows more numerous
than the sand of the sea.
At midday I will bring a destroyer
against the mothers of their young men;
suddenly I will bring down on them
anguish and terror.
9The mother of seven will grow faint
and breathe her last.
Her sun will set while it is still day;
she will be disgraced and humiliated.
I will put the survivors to the sword
before their enemies,”
declares the Lord.
10Alas, my mother, that you gave me birth,
a man with whom the whole land strives and contends!
I have neither lent nor borrowed,
yet everyone curses me.
11The Lord said,
“Surely I will deliver you for a good purpose;
surely I will make your enemies plead with you
in times of disaster and times of distress.
12“Can a man break iron—
iron from the north—or bronze?
13“Your wealth and your treasures
I will give as plunder, without charge,
because of all your sins
throughout your country.
14I will enslave you to your enemies
in15:14 Some Hebrew manuscripts, Septuagint and Syriac (see also 17:4); most Hebrew manuscripts I will cause your enemies to bring you / into a land you do not know,
for my anger will kindle a fire
that will burn against you.”
15Lord, you understand;
remember me and care for me.
Avenge me on my persecutors.
You are long-suffering—do not take me away;
think of how I suffer reproach for your sake.
16When your words came, I ate them;
they were my joy and my heart’s delight,
for I bear your name,
Lord God Almighty.
17I never sat in the company of revelers,
never made merry with them;
I sat alone because your hand was on me
and you had filled me with indignation.
18Why is my pain unending
and my wound grievous and incurable?
You are to me like a deceptive brook,
like a spring that fails.
19Therefore this is what the Lord says:
“If you repent, I will restore you
that you may serve me;
if you utter worthy, not worthless, words,
you will be my spokesman.
Let this people turn to you,
but you must not turn to them.
20I will make you a wall to this people,
a fortified wall of bronze;
they will fight against you
but will not overcome you,
for I am with you
to rescue and save you,”
declares the Lord.
21“I will save you from the hands of the wicked
and deliver you from the grasp of the cruel.”
1Apoi Domnul mi‑a zis:
– Chiar dacă Moise și Samuel s‑ar înfățișa înaintea Mea, Eu tot n‑aș fi binevoitor cu poporul acesta. Izgonește‑i dinaintea Mea! Să plece! 2Dacă te vor întreba: „Unde să ne ducem?“, să le răspunzi: „Așa vorbește Domnul:
«Cei ce sunt pentru moarte – la moarte;
cei ce sunt pentru sabie – la sabie;
cei ce sunt pentru foamete – la foamete;
și cei ce sunt pentru captivitate – în captivitate.»
3Voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să‑i ucidă; câinii, ca să‑i sfâșie; păsările cerului și fiarele pământului – ca să‑i devoreze și să‑i distrugă. 4Îi voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului, din cauza faptelor lui Manase, fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, pe care le‑a săvârșit în Ierusalim.
5Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime?
Cine va plânge pentru tine?
Cine va veni să te întrebe de sănătate?
6M‑ai respins, zice Domnul,
continui să‑Mi întorci spatele.
De aceea Îmi întind mâna împotriva ta și te distrug.
M‑am săturat să mai am milă de tine.
7Îi voi vântura cu furca
la porțile țării;
îi voi lipsi de copii și voi distruge poporul Meu,
căci nu și‑au schimbat căile.
8Văduvele lor vor fi mai numeroase
decât nisipul mării.
În miezul zilei voi aduce nimicitorul
peste mama celui tânăr8 Sensul versului este nesigur. Siriacă: peste mame și peste tineri.;
voi face să cadă deodată peste ea
chinul și groaza.
9Cea care născuse șapte fii va fi slăbită,
își va da duhul.
Soarele ei va apune când este încă ziuă;
va fi rușinată și umilită.
Pe cei rămași în viață îi voi da pradă sabiei,
înaintea dușmanilor lor,
zice Domnul.“
10– Vai de mine, mamă, pentru că m‑ai născut!
Pe mine, om de ceartă și de neînțelegere pentru toată țara.
Nu dau împrumut, nici nu iau împrumut
și totuși toți mă blestemă!
11Domnul a zis:
– Cu siguranță te voi elibera, ca să fii fericit.
Cu siguranță îi voi face pe dușmanii tăi
să te implore în vremurile de nenorocire și de necaz.
12Poate cineva să frângă fierul –
fierul din nord – sau bronzul?12 Sau: Poate fierul și bronzul / să frângă fierul din nord?
13Averile și comorile tale
le voi da ca pradă, fără preț,
din cauza tuturor păcatelor tale
săvârșite pe întreg teritoriul tău.
14Te voi face să slujești dușmanilor tăi,
într‑o țară pe care nu o cunoști,
căci focul mâniei Mele s‑a aprins
și arde peste voi.
15– Tu știi totul, Doamne!
Adu‑Ți aminte de mine și ai grijă de mine!
Răzbună‑mă împotriva celor ce mă persecută!
Tu ești îndelung răbdător – nu mă înlătura!
Tu știi cât dispreț sufăr pentru Tine!
16Când am găsit cuvintele Tale, le‑am mâncat.
Cuvintele Tale au fost bucuria și desfătarea inimii mele,
căci Numele Tău este chemat peste mine,
Doamne, Dumnezeul Oștirilor!
17N‑am șezut niciodată în compania petrecăreților,
ca să mă înveselesc cu ei.
Am stat singur, pentru că mâna Ta era peste mine
și mă umpluseși de indignare.
18De ce durerea mea este fără sfârșit?
De ce rana mea este incurabilă și refuză să se vindece?
Vei fi Tu pentru mine ca un izvor înșelător,
ca niște ape care nu dăinuiesc?
19– Așa vorbește Domnul:
„Dacă te vei întoarce la Mine, te voi aduce din nou
să stai înaintea Mea.
Dacă vei rosti cuvinte de valoare, și nu cuvinte de nimic,
vei fi ca gura Mea.
Ei să se întoarcă la tine,
și nu tu să te întorci la ei!
20Te voi face un zid pentru poporul acesta,
un zid tare din bronz.
Ei vor lupta împotriva ta,
însă nu te vor învinge,
căci Eu sunt cu tine
ca să te izbăvesc și să te scap,
zice Domnul.
21Te voi scăpa din mâna celor răi
și te voi răscumpăra din palma celor groaznici.“
