New International Version

Ezra 3:1-13

Rebuilding the Altar

1When the seventh month came and the Israelites had settled in their towns, the people assembled together as one in Jerusalem. 2Then Joshua son of Jozadak and his fellow priests and Zerubbabel son of Shealtiel and his associates began to build the altar of the God of Israel to sacrifice burnt offerings on it, in accordance with what is written in the Law of Moses the man of God. 3Despite their fear of the peoples around them, they built the altar on its foundation and sacrificed burnt offerings on it to the Lord, both the morning and evening sacrifices. 4Then in accordance with what is written, they celebrated the Festival of Tabernacles with the required number of burnt offerings prescribed for each day. 5After that, they presented the regular burnt offerings, the New Moon sacrifices and the sacrifices for all the appointed sacred festivals of the Lord, as well as those brought as freewill offerings to the Lord. 6On the first day of the seventh month they began to offer burnt offerings to the Lord, though the foundation of the Lord’s temple had not yet been laid.

Rebuilding the Temple

7Then they gave money to the masons and carpenters, and gave food and drink and olive oil to the people of Sidon and Tyre, so that they would bring cedar logs by sea from Lebanon to Joppa, as authorized by Cyrus king of Persia.

8In the second month of the second year after their arrival at the house of God in Jerusalem, Zerubbabel son of Shealtiel, Joshua son of Jozadak and the rest of the people (the priests and the Levites and all who had returned from the captivity to Jerusalem) began the work. They appointed Levites twenty years old and older to supervise the building of the house of the Lord. 9Joshua and his sons and brothers and Kadmiel and his sons (descendants of Hodaviah3:9 Hebrew Yehudah, a variant of Hodaviah) and the sons of Henadad and their sons and brothers—all Levites—joined together in supervising those working on the house of God.

10When the builders laid the foundation of the temple of the Lord, the priests in their vestments and with trumpets, and the Levites (the sons of Asaph) with cymbals, took their places to praise the Lord, as prescribed by David king of Israel. 11With praise and thanksgiving they sang to the Lord:

“He is good;

his love toward Israel endures forever.”

And all the people gave a great shout of praise to the Lord, because the foundation of the house of the Lord was laid. 12But many of the older priests and Levites and family heads, who had seen the former temple, wept aloud when they saw the foundation of this temple being laid, while many others shouted for joy. 13No one could distinguish the sound of the shouts of joy from the sound of weeping, because the people made so much noise. And the sound was heard far away.

Nouă Traducere În Limba Română

Ezra 3:1-13

Restaurarea închinării – rezidirea altarului

1În luna a șaptea, în timp ce fiii lui Israel se aflau deja în cetățile lor, poporul s‑a strâns ca un singur om la Ierusalim. 2Iosua, fiul lui Ioțadak, și frații săi dintre preoți, împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, și rudele sale au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderile‑de‑tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3Deși le era groază de popoarele din țară, au ridicat altarul pe temeliile lui și au adus pe el arderi‑de‑tot Domnului, arderi‑de‑tot de dimineață și de seară. 4Apoi au ținut Sărbătoarea Corturilor, după cum este scris, și au adus zi de zi arderi‑de‑tot, după numărul hotărât pentru fiecare zi. 5După aceea, au adus arderile‑de‑tot continue și jertfele pentru lunile noi5 Vezi Num. 28:11-15., jertfele pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului și jertfele fiecăruia care oferea un dar de bunăvoie Domnului. 6Au început să aducă Domnului arderile‑de‑tot din prima zi a lunii a șaptea, pe când Templul6 Aram.: hekal, termen diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait). Domnului nu avea încă temelia așezată.

Așezarea temeliilor Casei Domnului

7Le‑au dat argint cioplitorilor în piatră și tâmplarilor, și mâncare, băutură și ulei sidonienilor și tyrienilor, ca să aducă lemn de cedru pe mare, din Liban până la Iafo, potrivit cu încuviințarea pe care le‑a dat‑o Cirus, împăratul Persiei.

8În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadak, împreună cu restul fraților lor – preoții, leviții și toți cei care s‑au întors din captivitate la Ierusalim – s‑au apucat de lucru și i‑au numit pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului. 9Iosua împreună cu fiii și cu frații lui, Kadmiel împreună cu fiii lui (urmași ai lui Iehuda9 Probabil o variantă a lui Hodavia; compară cu 2:40.), precum și fiii lui Henadad împreună cu fiii lor și cu frații lor, leviții, s‑au unit cu toții ca să‑i supravegheze pe cei ce făceau lucrarea la Casa lui Dumnezeu. 10Când constructorii au pus temeliile Casei Domnului, preoții, îmbrăcați în veșmintele lor, erau pregătiți să‑L laude pe Domnul cu trâmbițele, iar leviții, fiii lui Asaf, cu chimvalele, potrivit îndrumărilor lui David, regele lui Israel. 11Ei au răspuns, lăudându‑L pe Domnul și mulțumindu‑I:

„Căci este bun,

căci în veac ține îndurarea11 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Lui11 Sau: Dragostea Lui este veșnică. față de Israel“.

Și tot poporul a scos un mare strigăt de bucurie, lăudându‑L pe Domnul pentru faptul că fuseseră așezate temeliile Casei Domnului. 12Mulți dintre preoți, leviți și căpetenii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei, plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulți alții își înălțau glasul, strigând de bucurie. 13Glasul celor din popor care strigau de bucurie nu se putea deosebi de glasul celor din popor care plângeau, căci poporul striga de bucurie atât de tare, încât glasul lui se auzea până departe.