New International Version

Ecclesiastes 12:1-14

1Remember your Creator

in the days of your youth,

before the days of trouble come

and the years approach when you will say,

“I find no pleasure in them”—

2before the sun and the light

and the moon and the stars grow dark,

and the clouds return after the rain;

3when the keepers of the house tremble,

and the strong men stoop,

when the grinders cease because they are few,

and those looking through the windows grow dim;

4when the doors to the street are closed

and the sound of grinding fades;

when people rise up at the sound of birds,

but all their songs grow faint;

5when people are afraid of heights

and of dangers in the streets;

when the almond tree blossoms

and the grasshopper drags itself along

and desire no longer is stirred.

Then people go to their eternal home

and mourners go about the streets.

6Remember him—before the silver cord is severed,

and the golden bowl is broken;

before the pitcher is shattered at the spring,

and the wheel broken at the well,

7and the dust returns to the ground it came from,

and the spirit returns to God who gave it.

8“Meaningless! Meaningless!” says the Teacher.12:8 Or the leader of the assembly; also in verses 9 and 10

“Everything is meaningless!”

The Conclusion of the Matter

9Not only was the Teacher wise, but he also imparted knowledge to the people. He pondered and searched out and set in order many proverbs. 10The Teacher searched to find just the right words, and what he wrote was upright and true.

11The words of the wise are like goads, their collected sayings like firmly embedded nails—given by one shepherd.12:11 Or Shepherd 12Be warned, my son, of anything in addition to them.

Of making many books there is no end, and much study wearies the body.

13Now all has been heard;

here is the conclusion of the matter:

Fear God and keep his commandments,

for this is the duty of all mankind.

14For God will bring every deed into judgment,

including every hidden thing,

whether it is good or evil.

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 12:1-14

1Adu‑ți aminte de Creatorul tău

în zilele tinereții tale,

până nu vin zilele cele rele

și până nu se apropie anii când vei zice:

„Nu găsesc nicio plăcere în ei“;

2până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele

și până nu se întorc norii de ploaie.

3În zilele acelea încep să tremure paznicii casei,

iar cei tari șovăiesc,

se opresc cei ce macină, împuținați fiind,

și se întunecă cei ce se uită pe ferestre,

4se închid cele două uși care dau în stradă

și scade sunetul morii.

Atunci, cineva se va trezi la ciripitul păsării,

dar glasul tuturor cântărețelor se va auzi înăbușit;

5se vor teme de înălțime,

iar pe drum vor fi terori.

Adu‑ți aminte de Creatorul tău,

până nu înflorește migdalul,

până nu se târăște lăcusta

și până nu se strică caperul5 Cu referire la fructul arbustului Capparis spinosa, folosit atât ca și condiment, cât și pentru proprietățile lui afrodisiace.,

căci fiecare merge spre casa cea veșnică,

iar cei ce jelesc cutreieră pe stradă;

6până nu se rupe funia de argint

și până nu se sparge vasul de aur;

până nu se sfărâmă urciorul la izvor

și până nu este zdrobită roata de la puț;

7până nu se întoarce țărâna în pământ, de unde a fost luată,

și până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu,

Cel Care a dat‑o.

8O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul.

Totul este deșertăciune!

Epilog

9Pe lângă faptul că oratorul a fost un înțelept, el a învățat și cunoștința pe popor, culegând, cercetând și aranjând numeroase proverbe. 10Oratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute și să scrie drept cuvintele adevărului.

11Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe, iar stăpânii colecțiilor de proverbe sunt ca niște cuie bătute, date de un singur păstor. 12Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să scrii12 Lit.: a face. multe cărți este o activitate fără sfârșit și prea mult studiu este obositor pentru trup.

13Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:

teme‑te de Dumnezeu

și păzește poruncile Lui,

căci aceasta este datoria fiecărui om.13 Sau: căci aceasta este întreaga obligație a omului.

14Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare,

tot ce este ascuns,

fie bine, fie rău.