Daniel’s Prayer
1In the first year of Darius son of Xerxes9:1 Hebrew Ahasuerus (a Mede by descent), who was made ruler over the Babylonian9:1 Or Chaldean kingdom— 2in the first year of his reign, I, Daniel, understood from the Scriptures, according to the word of the Lord given to Jeremiah the prophet, that the desolation of Jerusalem would last seventy years. 3So I turned to the Lord God and pleaded with him in prayer and petition, in fasting, and in sackcloth and ashes.
4I prayed to the Lord my God and confessed:
“Lord, the great and awesome God, who keeps his covenant of love with those who love him and keep his commandments, 5we have sinned and done wrong. We have been wicked and have rebelled; we have turned away from your commands and laws. 6We have not listened to your servants the prophets, who spoke in your name to our kings, our princes and our ancestors, and to all the people of the land.
7“Lord, you are righteous, but this day we are covered with shame—the people of Judah and the inhabitants of Jerusalem and all Israel, both near and far, in all the countries where you have scattered us because of our unfaithfulness to you. 8We and our kings, our princes and our ancestors are covered with shame, Lord, because we have sinned against you. 9The Lord our God is merciful and forgiving, even though we have rebelled against him; 10we have not obeyed the Lord our God or kept the laws he gave us through his servants the prophets. 11All Israel has transgressed your law and turned away, refusing to obey you.
“Therefore the curses and sworn judgments written in the Law of Moses, the servant of God, have been poured out on us, because we have sinned against you. 12You have fulfilled the words spoken against us and against our rulers by bringing on us great disaster. Under the whole heaven nothing has ever been done like what has been done to Jerusalem. 13Just as it is written in the Law of Moses, all this disaster has come on us, yet we have not sought the favor of the Lord our God by turning from our sins and giving attention to your truth. 14The Lord did not hesitate to bring the disaster on us, for the Lord our God is righteous in everything he does; yet we have not obeyed him.
15“Now, Lord our God, who brought your people out of Egypt with a mighty hand and who made for yourself a name that endures to this day, we have sinned, we have done wrong. 16Lord, in keeping with all your righteous acts, turn away your anger and your wrath from Jerusalem, your city, your holy hill. Our sins and the iniquities of our ancestors have made Jerusalem and your people an object of scorn to all those around us.
17“Now, our God, hear the prayers and petitions of your servant. For your sake, Lord, look with favor on your desolate sanctuary. 18Give ear, our God, and hear; open your eyes and see the desolation of the city that bears your Name. We do not make requests of you because we are righteous, but because of your great mercy. 19Lord, listen! Lord, forgive! Lord, hear and act! For your sake, my God, do not delay, because your city and your people bear your Name.”
The Seventy “Sevens”
20While I was speaking and praying, confessing my sin and the sin of my people Israel and making my request to the Lord my God for his holy hill— 21while I was still in prayer, Gabriel, the man I had seen in the earlier vision, came to me in swift flight about the time of the evening sacrifice. 22He instructed me and said to me, “Daniel, I have now come to give you insight and understanding. 23As soon as you began to pray, a word went out, which I have come to tell you, for you are highly esteemed. Therefore, consider the word and understand the vision:
24“Seventy ‘sevens’9:24 Or ‘weeks’; also in verses 25 and 26 are decreed for your people and your holy city to finish9:24 Or restrain transgression, to put an end to sin, to atone for wickedness, to bring in everlasting righteousness, to seal up vision and prophecy and to anoint the Most Holy Place.9:24 Or the most holy One
25“Know and understand this: From the time the word goes out to restore and rebuild Jerusalem until the Anointed One,9:25 Or an anointed one; also in verse 26 the ruler, comes, there will be seven ‘sevens,’ and sixty-two ‘sevens.’ It will be rebuilt with streets and a trench, but in times of trouble. 26After the sixty-two ‘sevens,’ the Anointed One will be put to death and will have nothing.9:26 Or death and will have no one; or death, but not for himself The people of the ruler who will come will destroy the city and the sanctuary. The end will come like a flood: War will continue until the end, and desolations have been decreed. 27He will confirm a covenant with many for one ‘seven.’9:27 Or ‘week’ In the middle of the ‘seven’9:27 Or ‘week’ he will put an end to sacrifice and offering. And at the temple9:27 Septuagint and Theodotion; Hebrew wing he will set up an abomination that causes desolation, until the end that is decreed is poured out on him.9:27 Or it”9:27 Or And one who causes desolation will come upon the wing of the abominable temple, until the end that is decreed is poured out on the desolated city
Rugăciunea lui Daniel
1În primul an al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul1 Lit.: sămânța. mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor, 2în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului: șaptezeci de ani.2 Vezi Ier. 25:11-12. 3Mi‑am îndreptat fața către Stăpânul Dumnezeu, ca să‑L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post în sac și cenușă.
4M‑am rugat Domnului, Dumnezeul meu, și I‑am mărturisit, zicând:
«Stăpâne, Dumnezeule mare și de temut, Cel Ce ții legământul și îndurarea4 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale, 5am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne‑am răzvrătit, ne‑am îndepărtat de poruncile și orânduirile Tale. 6N‑am ascultat de robii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și părinților noștri și întregului popor din țară.
7A Ta, Stăpâne, este dreptatea, și a noastră este rușinea feței, a oamenilor lui Iuda, a locuitorilor Ierusalimului și a întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i‑ai izgonit din cauza necredincioșiei lor de care s‑au făcut vinovați față de Tine. 8Doamne, nouă se cuvine să ni se umple fața de rușine, da, nouă, regilor noștri, căpeteniilor noastre și părinților noștri, căci am păcătuit față de Tine!
9La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că9 Sau: căci. împotriva Lui ne‑am răzvrătit! 10N‑am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le‑a dat prin robii Săi, profeții. 11Tot Israelul a încălcat Legea Ta și astfel s‑a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s‑au revărsat peste noi blestemul și jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. 12El Și‑a împlinit astfel cuvântul pe care‑l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o așa mare nenorocire, încât ceea ce i s‑a întâmplat Ierusalimului nu s‑a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. 13După cum este scris în Legea lui Moise, așa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne‑am rugat Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să luăm aminte la adevărul Tău. 14De aceea, Domnul a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le‑a făcut, dar noi n‑am ascultat de glasul Lui.
15Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care l‑ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului cu mână puternică și Care Ți‑ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi, noi am păcătuit și am fost răi. 16Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează‑Ți, Te rog, mânia și furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din cauza păcatelor și nelegiuirilor părinților noștri, a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de disprețul tuturor celor ce ne înconjoară!
17Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să strălucească fața Ta peste Sfântul Tău Lăcaș devastat! 18Pleacă‑Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide‑Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează și nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!»
Cei șaptezeci de ori câte șapte ani
20În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, omul Gabriel, pe care‑l văzusem în viziunea dinainte, a venit repede în zbor și s‑a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea darul de mâncare de seară. 22El m‑a făcut să înțeleg, spunându‑mi astfel: «Daniel, am venit acum să‑ți dau înțelepciune și pricepere. 23Când ai început să implori milă, a ieșit un cuvânt, iar eu am venit să te înștiințez, căci ești de mare preț. Ia aminte deci la cuvânt și caută să înțelegi viziunea!
24Șaptezeci de săptămâni de ani au fost stabilite pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a pune capăt fărădelegii, pentru a sfârși cu păcatul, pentru a ispăși nelegiuirea, pentru a aduce dreptatea veșnică, pentru a fi pecetluită viziunea și profeția și pentru a unge Sfântul Sfinților24 Termenul ebraic se poate referi fie la Locul Preasfânt din Templu (vezi Eze. 45:3) sau la anumite obiecte din Templu, cum ar fi altarul (vezi Ex. 29:37; 30:29), fie la o persoană (vezi 1 Cron. 23:13)..
25Să știi și să înțelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare și rezidire a Ierusalimului25 457 î.Cr. până la Unsul25 Ebr.: Mașiah (Mesia); sau un uns., Conducătorul, va fi o perioadă de șapte ori câte șapte ani și apoi încă o perioadă de șaizeci și două de ori câte șapte ani. Piața și șanțul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de strâmtorare. 26După perioada de șaizeci și două de ori câte șapte ani, Unsul va fi nimicit și nu va avea nimic. Poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea și Sfântul Lăcaș. Sfârșitul lui va fi ca printr‑un potop, iar războiul va ține până la sfârșit. Pustiirile sunt hotărâte. 27El va încheia un legământ ferm cu mulți pentru o perioadă de șapte ani, dar la jumătatea celor șapte ani va pune capăt jertfei și darului de mâncare. Și pe aripa urâciunilor27 Termen folosit de obicei cu referire la idoli și idolatrie (vezi Deut. 29:17; Eze. 11:18; 20:7-8). va fi cel ce pustiește, până va fi revărsat asupra celui pustiit27 Sau: asupra celui ce pustiește sfârșitul hotărât.»“
