Daniel’s Vision of a Ram and a Goat
1In the third year of King Belshazzar’s reign, I, Daniel, had a vision, after the one that had already appeared to me. 2In my vision I saw myself in the citadel of Susa in the province of Elam; in the vision I was beside the Ulai Canal. 3I looked up, and there before me was a ram with two horns, standing beside the canal, and the horns were long. One of the horns was longer than the other but grew up later. 4I watched the ram as it charged toward the west and the north and the south. No animal could stand against it, and none could rescue from its power. It did as it pleased and became great.
5As I was thinking about this, suddenly a goat with a prominent horn between its eyes came from the west, crossing the whole earth without touching the ground. 6It came toward the two-horned ram I had seen standing beside the canal and charged at it in great rage. 7I saw it attack the ram furiously, striking the ram and shattering its two horns. The ram was powerless to stand against it; the goat knocked it to the ground and trampled on it, and none could rescue the ram from its power. 8The goat became very great, but at the height of its power the large horn was broken off, and in its place four prominent horns grew up toward the four winds of heaven.
9Out of one of them came another horn, which started small but grew in power to the south and to the east and toward the Beautiful Land. 10It grew until it reached the host of the heavens, and it threw some of the starry host down to the earth and trampled on them. 11It set itself up to be as great as the commander of the army of the Lord; it took away the daily sacrifice from the Lord, and his sanctuary was thrown down. 12Because of rebellion, the Lord’s people8:12 Or rebellion, the armies and the daily sacrifice were given over to it. It prospered in everything it did, and truth was thrown to the ground.
13Then I heard a holy one speaking, and another holy one said to him, “How long will it take for the vision to be fulfilled—the vision concerning the daily sacrifice, the rebellion that causes desolation, the surrender of the sanctuary and the trampling underfoot of the Lord’s people?”
14He said to me, “It will take 2,300 evenings and mornings; then the sanctuary will be reconsecrated.”
The Interpretation of the Vision
15While I, Daniel, was watching the vision and trying to understand it, there before me stood one who looked like a man. 16And I heard a man’s voice from the Ulai calling, “Gabriel, tell this man the meaning of the vision.”
17As he came near the place where I was standing, I was terrified and fell prostrate. “Son of man,”8:17 The Hebrew phrase ben adam means human being. The phrase son of man is retained as a form of address here because of its possible association with “Son of Man” in the New Testament. he said to me, “understand that the vision concerns the time of the end.”
18While he was speaking to me, I was in a deep sleep, with my face to the ground. Then he touched me and raised me to my feet.
19He said: “I am going to tell you what will happen later in the time of wrath, because the vision concerns the appointed time of the end.8:19 Or because the end will be at the appointed time 20The two-horned ram that you saw represents the kings of Media and Persia. 21The shaggy goat is the king of Greece, and the large horn between its eyes is the first king. 22The four horns that replaced the one that was broken off represent four kingdoms that will emerge from his nation but will not have the same power.
23“In the latter part of their reign, when rebels have become completely wicked, a fierce-looking king, a master of intrigue, will arise. 24He will become very strong, but not by his own power. He will cause astounding devastation and will succeed in whatever he does. He will destroy those who are mighty, the holy people. 25He will cause deceit to prosper, and he will consider himself superior. When they feel secure, he will destroy many and take his stand against the Prince of princes. Yet he will be destroyed, but not by human power.
26“The vision of the evenings and mornings that has been given you is true, but seal up the vision, for it concerns the distant future.”
27I, Daniel, was worn out. I lay exhausted for several days. Then I got up and went about the king’s business. I was appalled by the vision; it was beyond understanding.
Viziunea cu berbecul și țapul
1În al treilea an1 Anul 551 î.Cr. al domniei împăratului Belșațar, mie, Daniel, mi s‑a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte. 2În viziunea aceasta, m‑am văzut în capitala Susa, în provincia Elam2 Statutul pe care îl va avea Susa și Elamul în perioada la care face referire profeția.. Am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai. 3Mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne3 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17) [peste tot în capitol].. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt. Cel lung crescuse la urmă. 4Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord și spre sud. Nicio vietate nu‑i putea sta împotrivă și nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia și a ajuns puternic.
5În timp ce căutam să înțeleg aceste lucruri, iată că a venit un țap din apus, străbătând fața întregului pământ, fără să atingă însă pământul. Țapul avea un corn impunător între ochi. 6A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l‑am văzut stând lângă râu, și s‑a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică. 7L‑am văzut cum s‑a apropiat de berbec și s‑a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul și i‑a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L‑a trântit la pământ și l‑a călcat în picioare. Și nu a fost nimeni care să‑l poată scăpa pe berbec de sub puterea țapului. 8Țapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s‑a rupt. În locul lui au ieșit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.
9Dintr-unul din ele, din cel mic, a ieșit un corn9 Sau: Dintr-unul din ele a ieșit un corn mai mic. și el a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit și spre țara cea frumoasă. 10S‑a înălțat până la oștirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oștire și din stele10 Vezi Dan. 12:3. și le‑a călcat în picioare. 11S‑a înălțat până la Căpetenia oștirii11 Prin titulatura Căpetenia oștirii se face referire, probabil, la Dumnezeu (vezi și Ios. 5:14-15). și i‑a luat jertfa continuă, iar locul Sfântului Său Lăcaș a fost dărâmat.11 Sau: profanat. 12Oștirea și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din cauza fărădelegii.12 Sensul acestei propoziții este nesigur. Sau din cauza rebeliunii (vezi v. 11). El a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut.
13Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându‑l pe cel ce vorbea: «În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre fărădelegea13 Sau: rebeliunea. care pustiește și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a oștirii?»
14El mi‑a dat mie răspunsul: «Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți14 Probabil numărul jertfelor continue, care aveau loc de două ori pe zi, dimineața și seara; astfel, numărul zilelor este 1150.; apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit.»
Interpretarea viziunii
15În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta și căutam s‑o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea. 16Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga și zicea: «Gabriel, fă‑l să înțeleagă această viziune!»
17Când a venit lângă locul unde eram, m‑am înspăimântat și m‑am aruncat cu fața la pământ. El mi‑a zis: «Înțelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârșitului!»
18Când mi‑a vorbit, am căzut leșinat18 Termenul ebraic se referă la un somn adânc sau la un fel de transă. cu fața la pământ. El m‑a atins și m‑a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam.
19Apoi a zis: «Iată, îți fac cunoscut ce se va întâmpla când mânia va ajunge la capăt, căci este cu privire la vremea hotărâtă sfârșitului.19 Sau: căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă. 20Berbecul pe care l‑ai văzut, cu cele două coarne, îi înfățișează pe împărații Mediei și Persiei.20 Cornul mai mare, din v. 3, reprezintă probabil poziția proeminentă a Persiei. 21Țapul cel aprig este împăratul Iavanului21 Grecia.. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat.21 Alexandru Macedon. [336–323 î.Cr.] 22Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s‑au ridicat altele patru înseamnă că din neamul aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei.22 După moartea lui Alexandru, imperiul s‑a divizat în patru, nemaiavând puterea dinainte.
23La capătul domniei lor, când răzvrătiții vor fi la culme, se va ridica un împărat semeț23 Este vorba despre Antioh IV Epiphanes. [175–164 î.Cr.] și iscusit în uneltiri. 24Puterea lui va fi mare, dar nu prin propria‑i tărie. Va provoca distrugeri de necrezut și va reuși în ceea ce va face. Îi va distruge pe cei puternici și pe poporul celor sfinți. 25Prin istețimea lui, va face înșelătoria să învingă prin mâna lui și apoi se va mândri în inima lui. Va distruge pe mulți care se credeau în siguranță și va sta chiar împotriva25 Cu sensul de a sfida, a provoca. Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omenești.
26Cât despre viziunea cu serile și diminețile, care ți s‑a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuiește viziunea, căci este cu privire la niște zile îndepărtate.»
27Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m‑am ridicat și m‑am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit datorită viziunii și n‑o înțelegeam.
