An Example From Marriage
1Brothers and sisters, I am speaking to you who know the law. Don’t you know that the law has authority over someone only as long as they live? 2For example, by law a married woman remains married as long as her husband lives. But suppose her husband dies. Then the law that joins her to him no longer applies. 3But suppose that married woman sleeps with another man while her husband is still alive. Then she is called a woman who commits adultery. But suppose her husband dies. Then she is free from that law. She is not guilty of adultery if she marries another man.
4My brothers and sisters, when Christ died you also died as far as the law is concerned. Then it became possible for you to belong to him. He was raised from the dead. Now our lives can be useful to God. 5The power of sin used to control us. The law stirred up sinful desires in us. So the things we did resulted in death. 6But now we have died to what used to control us. We have been set free from the law. Now we serve in the new way of the Holy Spirit. We no longer serve in the old way of the written law.
The Law and Sin
7What should we say then? That the law is sinful? Not at all! Yet I wouldn’t have known what sin was unless the law had told me. The law says, “Do not want what belongs to other people.” (Exodus 20:17; Deuteronomy 5:21) If the law hadn’t said that, I would not have known what it was like to want what belongs to others. 8But the commandment gave sin an opportunity. Sin caused me to want all kinds of things that belong to others. A person can’t sin by breaking a law if that law doesn’t exist. 9Before I knew about the law, I was alive. But then the commandment came. Sin came to life, and I died. 10I found that the commandment that was supposed to bring life actually brought death. 11When the commandment gave sin the opportunity, sin tricked me. It used the commandment to put me to death. 12So the law is holy. The commandment also is holy and right and good.
13Did what is good cause me to die? Not at all! Sin had to be recognized for what it really is. So it used what is good to bring about my death. Because of the commandment, sin became totally sinful.
14We know that the law is holy. But I am not. I have been sold to be a slave of sin. 15I don’t understand what I do. I don’t do what I want to do. Instead, I do what I hate to do. 16I do what I don’t want to do. So I agree that the law is good. 17As it is, I am no longer the one who does these things. It is sin living in me that does them. 18I know there is nothing good in my desires controlled by sin. I want to do what is good, but I can’t. 19I don’t do the good things I want to do. I keep on doing the evil things I don’t want to do. 20I do what I don’t want to do. But I am not really the one who is doing it. It is sin living in me that does it.
21Here is the law I find working in me. When I want to do good, evil is right there with me. 22Deep inside me I find joy in God’s law. 23But I see another law working in me. It fights against the law of my mind. It makes me a prisoner of the law of sin. That law controls me. 24What a terrible failure I am! Who will save me from this sin that brings death to my body? 25I give thanks to God who saves me. He saves me through Jesus Christ our Lord.
So in my mind I am a slave to God’s law. But sin controls my desires. So I am a slave to the law of sin.
Creștinul – mort față de Lege, înnoit prin Duhul
1Sau nu știți, fraților, – căci le vorbesc unora care cunosc Legea1 Sau: legea. – că Legea domnește peste un om atât timp cât trăiește el? 2O femeie măritată este legată prin Lege de soțul ei atât timp cât trăiește acesta, însă, dacă soțul ei moare, ea este eliberată de legea soțului2 Pavel se referă aici la legea căsătoriei.. 3Deci, dacă ea devine a altui bărbat3 Sintagma devine a altui bărbat, folosită de două ori în acest verset, face referire la căsătorie. câtă vreme soțul ei este în viață, se va numi adulteră, însă dacă soțul ei moare, ea este liberă față de Lege și nu este adulteră dacă devine a altui bărbat.
4Tot astfel și voi, frații mei, ați murit față de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat dintre cei morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5Căci, în timp ce eram în fire, patimile păcatelor, stârnite de Lege, erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade pentru moarte. 6Dar acum am fost eliberați de Lege, murind față de ceea ce ne ținea captivi, astfel încât să slujim înnoiți de Duhul, și nu după vechea literă a Legii.6 Lit.: să slujim în înnoirea Duhului, și nu [în] învechirea literei.
Legea și păcatul
7Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În niciun caz! Totuși, eu n‑aș fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n‑aș fi știut ce este pofta, dacă Legea nu ar fi spus: „Să nu poftești!“7 Vezi Ex. 20:17; Deut. 5:21. 8Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort. 9Cândva, fără Lege, eu eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viață, 10iar eu am murit. Astfel, am aflat că însăși porunca, ea, care era pentru viață, a fost pentru moarte. 11Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m‑a înșelat și, prin ea, m‑a omorât. 12Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună.
13Atunci ceea ce este bun mi‑a adus moarte? În niciun caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat și, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură.
14Noi știm că Legea este duhovnicească, însă eu sunt firesc14 Cu sensul de uman, aparținând lumii, opus termenului duhovnicesc., vândut ca sclav păcatului.14 Lit.: vândut sub păcat. 15Căci nu știu ce înfăptuiesc, întrucât nu săvârșesc ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac! 16Acum, dacă fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună. 17Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce înfăptuiește lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. 18Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea, întrucât voința este prezentă în mine, dar nu și înfăptuirea a ceea ce este bun. 19Căci nu fac binele pe care vreau să‑l fac, ci chiar răul pe care nu vreau să‑l săvârșesc! 20Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care înfăptuiesc aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
21Găsesc deci următoarea lege: când vreau să fac binele, răul este prezent în mine. 22Fiindcă, în omul lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23dar în mădularele mele văd o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele, făcându‑mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele. 24Oh, om nenorocit ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte24 Aici este o aluzie la somatologia platonică, pe care Pavel o cunoștea foarte bine, conform căreia trupul este o închisoare din care trebuie să fim eliberați.?! 25Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru!
Astfel, eu însumi slujesc, cu mintea mea, Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea slujesc legii păcatului.
