New International Reader's Version

Psalm 18

Psalm 18

For the director of music. A psalm of David, the servant of the Lord. He sang the words of this song to the Lord. He sang them when the Lord saved him. He saved him from the power of all his enemies and of Saul. David said,

I love you, Lord.
    You give me strength.

The Lord is my rock and my place of safety. He is the God who saves me.
    My God is my rock. I go to him for safety.
    He is like a shield to me. He’s the power that saves me. He’s my place of safety.
I called out to the Lord. He is worthy of praise.
    He saved me from my enemies.

The ropes of death were almost wrapped around me.
    A destroying flood swept over me.
The ropes of the grave were tight around me.
    Death set its trap in front of me.
When I was in trouble, I called out to the Lord.
    I cried to my God for help.
From his temple he heard my voice.
    My cry for help reached his ears.

The earth trembled and shook.
    The base of the mountains rocked back and forth.
    It trembled because the Lord was angry.
Smoke came out of his nose.
    Flames of fire came out of his mouth.
    Burning coals blazed out of it.
He opened the heavens and came down.
    Dark clouds were under his feet.
10 He stood on the cherubim and flew.
    The wings of the wind lifted him up.
11 He covered himself with darkness.
    The dark rain clouds of the sky were like a tent around him.
12 Clouds came out of the brightness that was all around him.
    They came with hailstones and flashes of lightning.
13 The Lord thundered from heaven.
    The voice of the Most High God was heard.
14 He shot his arrows and scattered our enemies.
    He sent great flashes of lightning and chased the enemies away.
15 The bottom of the sea could be seen.
    The foundations of the earth were uncovered.
Lord, it happened when your anger blazed out.
    It came like a blast of breath from your nose.

16 He reached down from heaven. He took hold of me.
    He lifted me out of deep waters.
17 He saved me from my powerful enemies.
    He set me free from those who were too strong for me.
18 They opposed me when I was in trouble.
    But the Lord helped me.
19 He brought me out into a wide and safe place.
    He saved me because he was pleased with me.

20 The Lord has been good to me because I do what is right.
    He has rewarded me because I lead a pure life.
21 I have lived the way the Lord wanted me to.
    I am not guilty of turning away from my God.
22 I keep all his laws in mind.
    I haven’t turned away from his commands.
23 He knows that I am without blame.
    He knows I’ve kept myself from sinning.
24 The Lord has rewarded me for doing what is right.
    He has rewarded me because I haven’t done anything wrong.

25 Lord, to those who are faithful you show that you are faithful.
    To those who are without blame you show that you are without blame.
26 To those who are pure you show that you are pure.
    But to those whose paths are crooked you show that you are clever.
27 You save those who aren’t proud.
    But you bring down those whose eyes are proud.
28 Lord, you keep the lamp of my life burning brightly.
    You are my God. You bring light into my darkness.
29 With your help I can attack a troop of soldiers.
    With the help of my God I can climb over a wall.

30 God’s way is perfect.
    The Lord’s word doesn’t have any flaws.
He is like a shield
    to all who go to him for safety.
31 Who is God except the Lord?
    Who is the Rock except our God?
32 God gives me strength for the battle.
    He keeps my way secure.
33 He makes my feet like the feet of a deer.
    He causes me to stand on the highest places.
34 He trains my hands to fight every battle.
    My arms can bend a bow of bronze.
35 Lord, you are like a shield that keeps me safe.
    Your strong right hand keeps me going.
    Your help has made me great.
36 You give me a wide path to walk on
    so that I don’t twist my ankles.

37 I chased my enemies and caught them.
    I didn’t turn back until they were destroyed.
38 I crushed them so that they couldn’t get up.
    They fell under my feet.
39 Lord, you gave me strength to fight the battle.
    You made my enemies humble in front of me.
40 You made them turn their backs and run away.
    So I destroyed my enemies.
41 They cried out for help. But there was no one to save them.
    They called out to the Lord. But he didn’t answer them.
42 I beat them as fine as dust blown by the wind.
    I stomped on them like mud in the streets.

43 You saved me when my own people attacked me.
    You made me the ruler over nations.
    People I didn’t know serve me now.
44 People from other lands bow down to me in fear.
    As soon as they hear me, they obey me.
45 All of them give up hope.
    They come trembling out of their hiding places.

46 The Lord lives! Give praise to my Rock!
    Give honor to God my Savior!
47 He is the God who pays back my enemies.
    He brings the nations under my control.
48     He saves me from my enemies.
You have honored me more than them.
    You have saved me from a man who wanted to hurt me.
49 Lord, I will praise you among the nations.
    I will sing the praises of your name.
50 The Lord helps his king win great battles.
    He shows his faithful love to his anointed king.
    He shows it to David and to his family forever.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 18

Psalmul 18

Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:

Te iubesc, Doamne, Tăria mea!

    Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
    scutul meu, cornul[a] mântuirii mele, întăritura mea!
Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
    şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
    mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
    mă prinseseră laţurile morţii.
Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
    am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
    şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.

Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
    temeliile munţilor s-au zdruncinat,
        s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
Ţâşnea fum din nările Lui
    şi foc mistuitor din gura Lui,
        cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
A aplecat cerurile şi a coborât;
    nori negri erau sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim, zbura,
    plutea pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
    erau ape întunecoase şi nori deşi.
12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
    ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
13 Domnul a tunat din ceruri,
    Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul,
        răspândind grindină şi cărbuni aprinşi[b].
14 Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani;
    a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
15 La mustrarea Ta, Doamne,
    la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
    şi s-au descoperit temeliile lumii.

16 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
    m-a scos din apele cele mari,
17 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
    şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
18 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
    dar Domnul mi-a fost sprijin.
19 El m-a scos la loc larg,
    m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.

20 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
    mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului
    şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
22 Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
    şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
23 Am fost integru înaintea Lui
    şi m-am păzit de nelegiuire.
24 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
    după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

25 Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios,
    cu cel drept Tu Te arăţi drept,
26 cu cel integru Tu Te arăţi integru,
    dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.
27 Tu mântuieşti poporul smerit,
    dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.
28 Tu îmi aprinzi candela, Doamne!
    Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!
29 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor!
    Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!

30 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită,
    cuvintele[c] Domnului sunt încercate;
        El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.
31 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
    Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie
    şi mi-a făcut desăvârşită calea.
33 El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor
    şi m-a aşezat pe înălţimi.
34 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
    astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
    dreapta Ta mă sprijină,
        ajutorul[d] Tău mă face mare.
36 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei,
    ca să nu-mi alunece picioarele[e].

37 Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung;
    nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
38 Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;
    ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
    şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea
    şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte;
    strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
42 Îi pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului;
    îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.

43 Tu mă scapi de învinuirile poporului,
    mă pui drept căpetenie a neamurilor;
        un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
44 Fiii străinului dau înapoi în faţa mea;
    de îndată ce mă aud, mă ascultă.
45 Fiii străinului îngălbenesc
    şi ies tremurând din fortăreţele lor.

46 Domnul este viu!
    Binecuvântată să fie Stânca mea!
        Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
    Cel Care îmi supune popoare,
48         Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei.
Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei
    şi mă scapi de omul asupritor.

49 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,
    şi voi cânta laudă Numelui Tău!
50 El dă mari izbăviri regelui Său
    şi arată îndurare unsului Său,
        lui David şi seminţei[f] lui în veac.

Notas al pie

  1. Psalmii 18:2 În concepţia antică cornul era un simbol al puterii sau al unui conducător puternic; prin urmare, sintagma cornul mântuirii mele ar putea fi tradusă şi cu mântuitorul meu puternic
  2. Psalmii 18:13 Cele mai multe mss TM; câteva mss TM, LXX (vezi şi 2 Sam. 22:14) nu conţin: grindină şi cărbuni aprinşi
  3. Psalmii 18:30 Lit.: cuvântul, fie cu sensul de poruncă, fie cu sensul de promisiune; este tradus ca plural pentru a-l deosebi de Cuvântul (dabar) Domnului
  4. Psalmii 18:35 Lit.: răspunsul Tău (la rugăciunile mele)
  5. Psalmii 18:36 Lit.: gleznele
  6. Psalmii 18:50 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic