New International Reader's Version

Psalm 137

Psalm 137

We were sitting by the rivers of Babylon.
    We wept when we remembered what had happened to Zion.
On the nearby poplar trees
    we hung up our harps.
Those who held us as prisoners asked us to sing.
    Those who enjoyed hurting us ordered us to sing joyful songs.
    They said, “Sing one of the songs of Zion to us!”

How can we sing the songs of the Lord
    while we are in another land?
Jerusalem, if I forget you,
    may my right hand never be able to play the harp again.
If I don’t remember you,
    may my tongue stick to the roof of my mouth so I can’t sing.
May it happen if I don’t consider Jerusalem
    to be my greatest joy.

Lord, remember what the people of Edom did
    on the day Jerusalem fell.
“Tear it down!” they cried.
    “Tear it down to the ground!”

People of Babylon, you are sentenced to be destroyed.
    Happy is the person who pays you back
    according to what you have done to us.
Happy is the person who grabs your babies
    and smashes them against the rocks.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 137

Psalmul 137

Pe malurile râurilor Babilonului,
    stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.
Ne atârnaserăm lirele
    în sălciile din ţinutul acela,
căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece,
    asupritorii noştri ne cereau bucurie:
        „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

Cum să cântăm noi cântecele Domnului
    pe un pământ străin?
Ierusalime, dacă te voi uita,
    să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!
Limba mea să se lipească de cerul gurii mele
    dacă nu îmi voi aminti de tine
        şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii
    care, la căderea Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi!
    Radeţi tot până la temelie!“
Fiică a Babilonului, sortită pustiirii!
    Ferice de acela care-ţi va răsplăti
        ceea ce tu ne-ai făcut!
Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi
    şi-i va zdrobi de stâncă!