New International Reader's Version

Psalm 106

Psalm 106

Praise the Lord.

Give thanks to the Lord, because he is good.
    His faithful love continues forever.
Who can speak enough about the mighty acts of the Lord?
    Who can praise him as much as he should be praised?
Blessed are those who always do what is fair.
    Blessed are those who keep doing what is right.
Lord, remember me when you bless your people.
    Help me when you save them.
Then I will enjoy the good things you give your chosen ones.
    I will be joyful together with your people.
    I will join them when they praise you.

We have sinned, just as our people of long ago did.
    We too have done what is evil and wrong.
When our people were in Egypt,
    they forgot about the Lord’s miracles.
They didn’t remember his many kind acts.
    At the Red Sea they refused to obey him.
But he saved them for the honor of his name.
    He did it to make his mighty power known.
He ordered the Red Sea to dry up, and it did.
    He led his people through it as if it were a desert.
10 He saved them from the power of their enemies.
    He set them free from their control.
11 The waters covered their enemies.
    Not one of them escaped alive.
12 Then his people believed his promises
    and sang praise to him.

13 But they soon forgot what he had done.
    They didn’t wait for what he had planned to happen.
14 In the desert they longed for food.
    In that dry and empty land they tested God.
15 So he gave them what they asked for.
    But he also sent a sickness that killed many of them.

16 In their camp some of them became jealous of Moses and Aaron.
    Aaron had been set apart to serve the Lord.
17 The ground opened up and swallowed Dathan.
    It buried Abiram and his followers.
18 Fire blazed among all of them.
    Flames destroyed those evil people.

19 At Mount Horeb they made a metal statue of a bull calf.
    They worshiped that statue of a god.
20 They traded their glorious God
    for a statue of a bull that eats grass.
21 They forgot the God who saved them.
    They forgot the God who had done great things in Egypt.
22 They forgot the miracles he did in the land of Ham.
    They forgot the wonderful things he did by the Red Sea.
23 So he said he would destroy them.
    But Moses, his chosen one,
stood up for them.
    He kept God’s anger from destroying them.

24 Later on, they refused to enter the pleasant land of Canaan.
    They didn’t believe God’s promise.
25 In their tents they told the Lord how unhappy they were.
    They didn’t obey him.
26 So he lifted up his hand and promised
    that he would make them die in the desert.
27 He promised he would scatter their children’s children among the nations.
    He would make them die in other lands.

28 They joined in worshiping the Baal that was worshiped at Peor.
    They ate food that had been offered to gods that aren’t even alive.
29 Their evil ways made the Lord angry.
    So a plague broke out among them.
30 But Phinehas stood up and took action.
    Then the plague stopped.
31 What Phinehas did made him right with the Lord.
    It will be remembered for all time to come.

32 By the waters of Meribah the Lord’s people made him angry.
    Moses got in trouble because of them.
33 They refused to obey the Spirit of God.
    So Moses spoke without thinking.

34 They didn’t destroy the nations in Canaan
    as the Lord had commanded them.
35 Instead, they mixed with those nations
    and adopted their ways.
36 They worshiped statues of their gods.
    That became a trap for them.
37 They sacrificed their sons and daughters
    as offerings to false gods.
38 They killed those who weren’t guilty of doing anything wrong.
    They killed their own sons and daughters.
They sacrificed them as offerings to statues of the gods of Canaan.
    The land became “unclean” because of the blood of their children.
39 The people made themselves impure by what they had done.
    They weren’t faithful to the Lord.

40 So the Lord became angry with his people.
    He turned away from his own children.
41 He handed them over to the nations.
    Their enemies ruled over them.
42 Their enemies treated them badly
    and kept them under their power.
43 Many times the Lord saved them.
    But they refused to obey him.
    So he destroyed them because of their sins.

44 Yet he heard them when they cried out.
    He paid special attention to their suffering.
45 Because they were his people, he remembered his covenant.
    Because of his great love, he felt sorry for them.
46 He made all those who held them as prisoners
    have mercy on them.

47 Lord our God, save us.
    Bring us back from among the nations.
Then we will give thanks to you, because your name is holy.
    We will celebrate by praising you.

48 Give praise to the Lord, the God of Israel,
    for ever and ever.

Let all the people say, “Amen!”

Praise the Lord.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 106

Psalmul 106

Lăudaţi-L pe Domnul!

Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
    Îndurarea Lui ţine pe vecie![a]
Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
    Cine poate vesti toată lauda Sa?
Ferice de cei care păzesc ce este drept
    şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
    Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
    să mă bucur de bucuria poporului Tău
        şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.

Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
    am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
    nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
    şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie[b].
El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
    ca să-Şi descopere puterea Sa.
A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
    apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10 I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
    şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11 Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
    fără ca vreunul din ei să scape.
12 Atunci I-au crezut cuvintele
    şi I-au cântat laudă.

13 Dar au uitat curând lucrările Lui;
    ei nu I-au aşteptat sfatul.
14 Li s-au aprins poftele în pustie
    şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
15 El le-a dat ce ceruseră,
    dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.

16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
    şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
    şi a acoperit ceata lui Abiram.
18 Focul le-a consumat ceata;
    flăcările i-au mistuit pe cei răi.

19 La Horeb şi-au făcut un viţel
    şi s-au închinat chipului turnat.
20 Au schimbat Slava lor
    cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
    pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
    şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23 Astfel El a spus că o să-i nimicească,
    însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
    ca să-I abată mânia de la nimicire.

24 Apoi au respins ţara cea plăcută;
    ei nu au crezut în promisiunea Lui.
25 Au cârtit în corturile lor
    şi nu au ascultat de glasul Domnului.
26 Atunci, El a jurat solemn
    că îi va face să cadă în pustie,
27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
    şi-i va împrăştia printre popoare.

28 S-au alipit de Baal-Peor
    şi au mâncat jertfe închinate morţilor[c].
29 L-au mâniat prin faptele lor,
    astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
    şi urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
    din generaţie în generaţie, pe vecie.

32 L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
    iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
    iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[d]

34 Ei nu au nimicit popoarele
    despre care le spusese Domnul,
35 ci s-au amestecat cu neamurile
    şi s-au deprins cu faptele acestora.
36 Au slujit idolilor lor,
    iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele
    în cinstea demonilor.
38 Au vărsat sânge nevinovat,
    sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
    şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
39 S-au întinat prin faptele lor,
    s-au desfrânat prin lucrările lor.

40 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
    şi Şi-a urât moştenirea.
41 I-a dat pe mâna neamurilor
    şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42 Duşmanii lor i-au asuprit
    şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43 El i-a scăpat de multe ori,
    dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
        S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.

44 El a privit la strâmtorarea lor
    când le-a auzit strigătele.
45 Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
    I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
46 şi a făcut ca aceştia să capete milă
    din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.

47 Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
    Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
    şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.

48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“

Laudă Domnului!

Notas al pie

  1. Psalmii 106:1 Sau: Dragostea Lui este veşnică!
  2. Psalmii 106:7 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26
  3. Psalmii 106:28 Cu referire probabil la idoli
  4. Psalmii 106:33 Sau: Căci i-au întărâtat duhul (lui Moise) / iar el a vorbit necugetat cu buzele lui.