Psalm 105
1Give praise to the Lord and announce who he is.
Tell the nations what he has done.
2Sing to him, sing praise to him.
Tell about all the wonderful things he has done.
3Praise him, because his name is holy.
Let the hearts of those who trust in the Lord be glad.
4Seek the Lord and the strength he gives.
Always seek him.
5Remember the wonderful things he has done.
Remember his miracles and how he judged our enemies.
6Remember what he has done, you children of his servant Abraham.
Remember it, you people of Jacob, God’s chosen ones.
7He is the Lord our God.
He judges the whole earth.
8He will keep his covenant forever.
He will keep his promise for all time to come.
9He will keep the covenant he made with Abraham.
He will keep the promise he made to Isaac.
10He made it stand as a law for Jacob.
He made it stand as a covenant for Israel that will last forever.
11He said, “I will give you the land of Canaan.
It will belong to you.”
12At first there weren’t very many of God’s people.
There were only a few, and they were strangers in the land.
13They wandered from nation to nation.
They wandered from one kingdom to another.
14But God didn’t allow anyone to treat them badly.
To keep them safe, he gave a command to kings.
15He said to them, “Do not touch my anointed ones.
Do not harm my prophets.”
16He made the people in the land go hungry.
He destroyed all their food supplies.
17He sent a man ahead of them into Egypt.
That man was Joseph. He had been sold as a slave.
18The Egyptians put his feet in chains.
They put an iron collar around his neck.
19He was in prison until what he said would happen came true.
The word of the Lord proved that he was right.
20The king of Egypt sent for Joseph and let him out of prison.
The ruler of many nations set him free.
21He put Joseph in charge of his palace.
He made him ruler over everything he owned.
22Joseph was in charge of teaching the princes.
He taught the elders how to think and live wisely.
23Then the rest of Jacob’s family went to Egypt.
The people of Israel lived as outsiders in the land of Ham.
24The Lord gave his people so many children
that there were too many of them for their enemies.
25He made the Egyptians hate his people.
The Egyptians made evil plans against them.
26The Lord sent his servant Moses to the king of Egypt.
He sent Aaron, his chosen one, along with him.
27The Lord gave them the power to do signs among the Egyptians.
They did his wonders in the land of Ham.
28The Lord sent darkness over the land.
He did it because the Egyptians had refused to obey his words.
29He turned their rivers and streams into blood.
He caused the fish in them to die.
30Their land was covered with frogs.
Frogs even went into the bedrooms of the rulers.
31The Lord spoke, and large numbers of flies came.
Gnats filled the whole country.
32He turned their rain into hail.
Lightning flashed all through their land.
33He destroyed their vines and fig trees.
He broke down the trees in Egypt.
34He spoke, and the locusts came.
There were so many of them they couldn’t be counted.
35They ate up every green thing in the land.
They ate up what the land produced.
36Then he killed the oldest son of every family in Egypt.
He struck down the oldest of all their sons.
37He brought the people of Israel out of Egypt.
The Egyptians loaded them down with silver and gold.
From among the tribes of Israel no one got tired or fell down.
38The Egyptians were glad when the people of Israel left.
They were terrified because of Israel.
39The Lord spread out a cloud to cover his people.
He gave them a fire to light up the night.
40They asked for meat, and he brought them quail.
He fed them well with manna, the bread of heaven.
41He broke open a rock, and streams of water poured out.
They flowed like a river in the desert.
42He remembered the holy promise
he had made to his servant Abraham.
43His chosen people shouted for joy
as he brought them out of Egypt.
44He gave them the lands of other nations.
He let them take over what others had worked for.
45He did it so they might obey his rules
and follow his laws.
Praise the Lord.
Psalmul 105
1Mulțumiți Domnului, chemați Numele Lui!
Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!
2Cântați‑I! Cântați spre lauda Lui!
Vestiți toate minunile Lui!
3Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce‑L caută pe Domnul!
4Căutați pe Domnul și puterea Lui,
căutați întotdeauna fața Lui!
5Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut,
de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa,
6sămânță a robului Său Avraam,
fii ai lui Iacov, aleșii Lui!
7El este Domnul, Dumnezeul nostru,
și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul.
8El Își aduce aminte mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații,
9de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
10pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre
și față de Israel printr‑un legământ veșnic,
11zicând: „Ție îți voi da țara Canaan,
ca parte a moștenirii voastre.“
12Pe atunci erau doar câțiva oameni,
puțini la număr și străini în țară.
13Ei călătoreau de la un neam la alt neam,
de la un regat la alt popor.
14El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească
și a mustrat regi pentru ei:
15„Nu vă atingeți de unșii Mei
și nu‑i vătămați pe profeții Mei!“
16A chemat foametea peste țară,
a frânt orice toiag al pâinii.
17Trimisese înaintea lor un om,
pe Iosif, care a fost vândut ca rob.
18I‑au strâns picioarele în lanțuri,
iar gâtul i‑a fost pus în fiare,
19până la vremea când s‑a împlinit19 Lit.: a venit. Cuvântul Lui,
când Cuvântul Domnului l‑a dovedit curat.19 Lit.: l‑a rafinat.
20Atunci regele a trimis să‑l dezlege
și stăpânitorul popoarelor – să‑l elibereze.
21L‑a pus stăpân peste casa lui
și stăpânitor peste toate averile lui,
22ca să‑i lege după bunu‑i plac pe prinții lui
și să‑i învețe pe bătrânii lui înțelepciunea.
23Atunci Israel a venit în Egipt,
Iacov a locuit ca străin în țara lui Ham.
24Dumnezeu Și‑a înmulțit poporul foarte mult
și i‑a făcut mai tari decât pe vrăjmașii lor.
25Acestora le‑a schimbat inima, ca să‑I urască poporul,
să se poarte mișelește cu robii Săi.
26L‑a trimis pe Moise, robul Său,
și pe Aaron pe care‑l alesese.
27Ei au înfăptuit semnele Lui printre vrăjmași
și au făcut minuni în țara lui Ham.
28A trimis întunericul și s‑a făcut beznă;
Moise și Aaron nu s‑au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
29Le‑a prefăcut apa în sânge
și le‑a omorât peștii.
30Țara lor a mișunat de broaște,
până în odăile împăraților lor.
31El a zis, și au venit roiuri de muște;
au fost țânțari pe întreg teritoriul lor.
32Le‑a dat grindină, în loc de ploaie,
și flăcări de foc peste țara lor.
33Le‑a lovit viile și smochinii
și le‑a rupt copacii din teritoriul lor.
34El a zis, și au venit lăcuste34 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulți). Este asociat în general cu plaga a opta și desemnează probabil lăcustele migratoare.,
lăcuste34 Corespondentul modern al termenului ebraic este nesigur. fără număr.
35Ele au devorat toată verdeața din țara lor
și au mâncat rodul pământului lor.
36I‑a lovit pe toți întâii născuți în țara lor,
pârga întregii lor puteri.
37El i‑a scos pe israeliți de acolo cu argint și cu aur
și n‑a fost niciunul din semințiile Lui care să se poticnească.
38Egiptenii s‑au bucurat de plecarea lor,
căci îi apucaseră groaza de ei.
39El a întins un nor ca să le fie învelitoare
și un foc ca să lumineze noaptea.
40Au cerut, iar El le‑a trimis prepelițe
și i‑a săturat cu pâine din cer.
41A despicat stânca și a curs apă;
un râu a curs prin locuri uscate.
42Și aceasta pentru că Și‑a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
făcută lui Avraam, robul Său.
43El Și‑a scos poporul cu bucurie,
Și‑a scos aleșii cu strigăte de veselie.
44Le‑a dat teritoriile neamurilor
și au moștenit rodul muncii noroadelor,
45ca să păzească hotărârile Lui
și să trăiască după învățăturile45 Sau: să împlinească legile. Lui.
Lăudați‑L pe Domnul!45 Ebr.: Hallelu Yah!
