Other Offerings
1Here is what the Lord said to Moses. 2“Say to the Israelites, ‘You are going to enter the land I am giving you as a home. 3When you do, you will present food offerings to the Lord. The animals must come from your herd or flock. The smell of the offerings will please the Lord. They can be either burnt offerings or sacrifices. They can be either for special promises or for feast offerings. Or they can be for offerings you choose to give. 4With each of the offerings, the person who brings it must present to the Lord a grain offering. It must be eight cups of the finest flour. It must be mixed with a quart of olive oil. 5Also prepare a quart of wine as a drink offering. You must present it with each lamb that you bring for the burnt offering or the sacrifice.
6“ ‘Prepare a grain offering to present along with a ram. The grain offering must be 16 cups of the finest flour. It must be mixed with two and a half pints of olive oil. 7You must bring two and a half pints of wine as a drink offering. Offer everything as a smell that pleases the Lord.
8“ ‘Suppose you prepare a young bull as a burnt offering or sacrifice. You prepare it to keep a special promise to the Lord. Or you prepare it to present as a friendship offering. 9Then bring a grain offering with the bull. The grain offering must be 24 cups of the finest flour. It must be mixed with two quarts of olive oil. 10Also bring two quarts of wine as a drink offering. It will be a food offering. Its smell will please the Lord. 11Each bull or ram must be prepared in the same way. Each lamb or young goat must also be prepared in that way. 12Do it for each animal. Do it for as many animals as you prepare.
13“ ‘Everyone in Israel must do those things in that way. He must do them when he presents a food offering. The smell of offerings like that pleases the Lord. 14Everyone must always do what the law requires. It does not matter whether they are an outsider or anyone else living among you. They must do exactly as you do when they present a food offering. The smell of offerings like that pleases the Lord. 15The community must have the same rules for you and for any outsider living among you. This law will last for all time to come. In the sight of the Lord, the law applies both to you and any outsider. 16The same laws and rules will apply to you and to any outsider living among you.’ ”
17The Lord said to Moses, 18“Speak to the Israelites. Say to them, ‘You are going to enter the land I am taking you to. 19You will eat its food. When you do, present part of it as an offering to the Lord. 20Present a loaf made from the first flour you grind. Present it as an offering from the threshing floor. 21You must present the offering to the Lord. You must present it from the first grain you grind. You must do it for all time to come.
Offerings for Sins That Aren’t Committed on Purpose
22“ ‘Suppose you as a community fail to keep any of the commands the Lord gave Moses. And suppose you do it without meaning to. 23That applies to any of the commands the Lord told Moses to give you. And they are in effect from the day the Lord gave them and for all time to come. 24Suppose the community sins without meaning to. And suppose they do not know they have sinned. Then the whole community must offer a young bull. They must sacrifice it for a burnt offering. Its smell will please the Lord. Along with it, they must offer its required grain offering and drink offering. They must also sacrifice a male goat for a sin offering. 25With it the priest will pay for the sin of the whole community of Israel. Then they will be forgiven. They did not mean to commit that sin. And they have presented to the Lord a food offering for the wrong thing they did. They have brought a sin offering with it. 26The Lord will forgive the whole community of Israel and the outsiders living among them. All the people had a part in the sin, even though they did not mean to do it.
27“ ‘But suppose just one person sins without meaning to. Then that person must bring a female goat for a sin offering. It must be a year old. 28With it the priest will pay for the person’s sin in front of the Lord. The priest will do it for the one who did wrong by sinning without meaning to. When the sin is paid for, that person will be forgiven. 29The same law applies to everyone who sins without meaning to. It does not matter whether they are an Israelite or an outsider.
30“ ‘But suppose someone sins on purpose. It does not matter whether they are an Israelite or an outsider. They speak evil things against the Lord. They must be separated from the community of Israel. 31They have not respected what the Lord has said. They have broken the Lord’s commands. They must certainly be separated from the community. They are still guilty.’ ”
A Man Works on the Sabbath Day
32The Israelites were in the desert. One Sabbath day, people saw a man gathering wood. 33They brought him to Moses and Aaron and the whole community. 34They kept him under guard. It wasn’t clear what should be done to him. 35Then the Lord said to Moses, “The man must die. The whole community must kill him by throwing stones at him. They must do it outside the camp.” 36So the people took the man outside the camp. There they killed him by throwing stones at him. They did just as the Lord had commanded Moses.
Tassels on Clothes
37The Lord said to Moses, 38“Say to the Israelites, ‘You must make tassels on the corners of your clothes. A blue cord must be on each tassel. You must do it for all time to come. 39You will have the tassels to look at. They will remind you to obey all the Lord’s commands. Then you will be faithful to him. You will not chase after what your own hearts and eyes wish for. 40You will remember to obey all my commands. And you will be set apart for your God. 41I am the Lord your God. I brought you out of Egypt to be your God. I am the Lord your God.’ ”
Daruri suplimentare diferitelor jertfe
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care veți locui, pe care v‑o voi da, 3și veți aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – fie o ardere‑de‑tot, fie o jertfă pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau un dar de bunăvoie sau o jertfă cu ocazia sărbătorilor periodice – ca să faceți din cirezile sau turmele voastre o aromă plăcută Domnului, 4cel care va aduce Domnului ofranda sa va trebui să aducă și un dar de mâncare dintr‑o zecime de efă4 Aproximativ 2,2 l. de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin4-5 Aproximativ 0,9 l. de untdelemn. 5Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot, să aducă și un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură.
6Pentru fiecare berbec să aducă și un dar de mâncare din două zecimi de efă6 Aproximativ 4,5 l. de făină aleasă, amestecată cu o treime de hin6-7 Aproximativ 1,2 l. de untdelemn, 7și o jertfă de băutură dintr‑o treime de hin de vin, de o aromă plăcută Domnului.
8Când vor aduce un taur ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca jertfă de pace8 Vezi nota de la 6:14. în cinstea Domnului, 9să aducă împreună cu taurul un dar de mâncare din trei zecimi de efă9 Aproximativ 6,5 l. de făină aleasă, amestecată cu o jumătate de hin9-10 Aproximativ 1,8 l. de untdelemn 10și o jertfă de băutură din jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 11Așa să se facă pentru fiecare bou sau berbec sau pentru fiecare dintre miei sau iezi. 12Așa să se facă pentru fiecare în parte, oricare ar fi numărul lor.
13Așa să facă orice băștinaș care își va aduce jertfa mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 14Dacă vreun străin care locuiește cu voi sau care se naște printre voi de‑a lungul generațiilor voastre, va dori să aducă o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, el va trebui să facă așa cum faceți voi. 15Să fie o singură hotărâre pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește printre voi, o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre. Și voi și străinul veți fi la fel înaintea Domnului. 16Să fie aceeași lege și aceeași poruncă atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește cu voi.»“
17Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 18„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care vă duc 19și când veți mânca din pâinea țării, să aduceți Domnului o contribuție prin ridicare. 20Din prima parte a aluatului să aduceți o turtă drept contribuție ca dar ridicat. S‑o aduceți așa cum aduceți o contribuție din aria de treierat. 21De‑a lungul generațiilor voastre, să oferiți Domnului această contribuție din prima parte a aluatului vostru.21 Sau: a făinii voastre.
Jertfe pentru păcatul fără voie
22Dacă păcătuiți din greșeală și nu împliniți toate aceste porunci pe care Domnul i le‑a spus lui Moise 23– tot ce v‑a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care Domnul a dat porunci și până mai târziu, de‑a lungul generațiilor voastre, – 24dacă deci comunitatea a păcătuit fără voie, fără să‑și dea seama, atunci toată comunitatea să aducă un taur ca ardere‑de‑tot de o aromă plăcută Domnului, împreună cu un dar de mâncare potrivit poruncii și un țap ca jertfă pentru păcat. 25Preotul să facă ispășire pentru toată comunitatea fiilor lui Israel și ei vor fi iertați, căci au păcătuit fără voie și și‑au adus atât ofranda, adică jertfa mistuită de foc pentru Domnul, cât și jertfa pentru păcat înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l‑au săvârșit fără voie. 26Toată comunitatea fiilor lui Israel va fi iertată, atât ei, cât și străinii care locuiesc în mijlocul lor, pentru că tot poporul a păcătuit fără voie.
27Dacă cineva păcătuiește fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. 28Preotul să facă ispășire înaintea Domnului pentru cel care a păcătuit fără voie și după ce va face ispășire pentru el, va fi iertat. 29Să fie aceeași lege pentru toți aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băștinașul dintre fiii lui Israel, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor.
30Însă cel ce păcătuiește cu voie30 Sau: sfidător, obraznic, cu premeditare (lit.: cu o mână ridicată). – indiferent dacă este băștinaș sau străin – Îl hulește pe Domnul. Omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului. 31Fiindcă a disprețuit Cuvântul Domnului și a încălcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit pe deplin. Pedeapsa pentru nelegiuire va fi asupra lui.»“
Pedeapsa pentru călcarea Sabatului
32În timp ce fiii lui Israel erau în pustie, au găsit un om adunând vreascuri în ziua de Sabat. 33Cei care‑l găsiseră adunând vreascuri l‑au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron și a întregii comunități. 34Pentru că încă nu era clar ce trebuie să i se facă, l‑au pus sub pază. 35Domnul i‑a zis lui Moise: „Omul acela să fie pedepsit cu moartea. Întreaga comunitate să‑l omoare cu pietre în afara taberei.“ 36Întreaga comunitate l‑a dus în afara taberei și l‑a omorât cu pietre, așa cum Domnul i‑a poruncit lui Moise.
Ciucurii de la veșminte
37Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 38„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le să‑și facă ciucuri la colțurile hainelor, de‑a lungul generațiilor lor, și să pună un șnur albastru pe ciucurele de la fiecare colț. 39Când veți avea ciucurii aceștia, să vă uitați la ei și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului ca să le puteți împlini. Și astfel nu veți mai umbla după poftele inimilor voastre și ale ochilor voștri, după care v‑ați luat ca să curviți. 40Așa vă veți aduce aminte să împliniți toate poruncile Mele și veți fi sfinți pentru Dumnezeul vostru. 41Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v‑am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
