The Plan to Kill Jesus
1Jesus finished saying all these things. Then he said to his disciples, 2“As you know, the Passover Feast is two days away. The Son of Man will be handed over to be nailed to a cross.”
3Then the chief priests met with the elders of the people. They met in the palace of Caiaphas, the high priest. 4They made plans to arrest Jesus secretly. They wanted to kill him. 5“But not during the feast,” they said. “The people may stir up trouble.”
A Woman Pours Perfume on Jesus
6Jesus was in Bethany. He was in the home of Simon, who had a skin disease. 7A woman came to Jesus with a special sealed jar of very expensive perfume. She poured the perfume on his head while he was at the table.
8When the disciples saw this, they became angry. “Why this waste?” they asked. 9“The perfume could have been sold at a high price. The money could have been given to poor people.”
10Jesus was aware of this. So he said to them, “Why are you bothering this woman? She has done a beautiful thing to me. 11You will always have poor people with you. But you will not always have me. 12She poured the perfume on my body to prepare me to be buried. 13What I’m about to tell you is true. What she has done will be told anywhere this good news is preached all over the world. It will be told in memory of her.”
Judas Agrees to Hand Jesus Over
14One of the 12 disciples went to the chief priests. His name was Judas Iscariot. 15He asked, “What will you give me if I hand Jesus over to you?” So they counted out 30 silver coins for him. 16From then on, Judas watched for the right time to hand Jesus over to them.
The Lord’s Supper
17It was the first day of the Feast of Unleavened Bread. The disciples came to Jesus. They asked, “Where do you want us to prepare for you to eat the Passover meal?”
18He replied, “Go into the city to a certain man. Tell him, ‘The Teacher says, “My time is near. I am going to celebrate the Passover at your house with my disciples.” ’ ” 19So the disciples did what Jesus had told them to do. They prepared the Passover meal.
20When evening came, Jesus was at the table with his 12 disciples. 21While they were eating, he said, “What I’m about to tell you is true. One of you will hand me over to my enemies.”
22The disciples became very sad. One after the other, they began to say to him, “Surely you don’t mean me, Lord, do you?”
23Jesus replied, “The one who has dipped his hand into the bowl with me will hand me over. 24The Son of Man will go just as it is written about him. But how terrible it will be for the one who hands over the Son of Man! It would be better for him if he had not been born.”
25Judas was the one who was going to hand him over. He said, “Surely you don’t mean me, Teacher, do you?”
Jesus answered, “You have said so.”
26While they were eating, Jesus took bread. He gave thanks and broke it. He handed it to his disciples and said, “Take this and eat it. This is my body.”
27Then he took a cup. He gave thanks and handed it to them. He said, “All of you drink from it. 28This is my blood of the covenant. It is poured out to forgive the sins of many people. 29Here is what I tell you. From now on, I won’t drink wine with you again until the day I drink it with you in my Father’s kingdom.”
30Then they sang a hymn and went out to the Mount of Olives.
Jesus Says That the Disciples Will Turn Away
31Jesus told them, “This very night you will all turn away because of me. It is written that the Lord said,
“ ‘I will strike the shepherd down.
Then the sheep of the flock will be scattered.’ (Zechariah 13:7)
32But after I rise from the dead, I will go ahead of you into Galilee.”
33Peter replied, “All the others may turn away because of you. But I never will.”
34“What I’m about to tell you is true,” Jesus answered. “It will happen tonight. Before the rooster crows, you will say three times that you don’t know me.”
35But Peter said, “I may have to die with you. But I will never say I don’t know you.” And all the other disciples said the same thing.
Jesus Prays in Gethsemane
36Then Jesus went with his disciples to a place called Gethsemane. He said to them, “Sit here while I go over there and pray.” 37He took Peter and the two sons of Zebedee along with him. He began to be sad and troubled. 38Then he said to them, “My soul is very sad. I feel close to death. Stay here. Keep watch with me.”
39He went a little farther. Then he fell with his face to the ground. He prayed, “My Father, if it is possible, take this cup of suffering away from me. But let what you want be done, not what I want.”
40Then he returned to his disciples and found them sleeping. “Couldn’t you men keep watch with me for one hour?” he asked Peter. 41“Watch and pray. Then you won’t fall into sin when you are tempted. The spirit is willing, but the body is weak.”
42Jesus went away a second time. He prayed, “My Father, is it possible for this cup to be taken away? But if I must drink it, may what you want be done.”
43Then he came back. Again he found them sleeping. They couldn’t keep their eyes open. 44So he left them and went away once more. For the third time he prayed the same thing.
45Then he returned to the disciples. He said to them, “Are you still sleeping and resting? Look! The hour has come. The Son of Man is about to be handed over to sinners. 46Get up! Let us go! Here comes the one who is handing me over to them!”
Jesus Is Arrested
47While Jesus was still speaking, Judas arrived. He was one of the 12 disciples. A large crowd was with him. They were carrying swords and clubs. The chief priests and the elders of the people had sent them. 48Judas, who was going to hand Jesus over, had arranged a signal with them. “The one I kiss is the man,” he said. “Arrest him.” 49So Judas went to Jesus at once. He said, “Greetings, Rabbi!” And he kissed him.
50Jesus replied, “Friend, do what you came to do.”
Then the men stepped forward. They grabbed Jesus and arrested him. 51At that moment, one of Jesus’ companions reached for his sword. He pulled it out and struck the slave of the high priest with it. He cut off the slave’s ear.
52“Put your sword back in its place,” Jesus said to him. “All who use the sword will die by the sword. 53Do you think I can’t ask my Father for help? He would send an army of more than 70,000 angels right away. 54But then how would the Scriptures come true? They say it must happen in this way.”
55At that time Jesus spoke to the crowd. “Am I leading a band of armed men against you?” he asked. “Do you have to come out with swords and clubs to capture me? Every day I sat in the temple courtyard teaching. And you didn’t arrest me. 56But all this has happened so that the words of the prophets would come true.” Then all the disciples left him and ran away.
Jesus Is Taken to the Sanhedrin
57Those who had arrested Jesus took him to Caiaphas, the high priest. The teachers of the law and the elders had come together there. 58Not too far away, Peter followed Jesus. He went right up to the courtyard of the high priest. He entered and sat down with the guards to see what would happen.
59The chief priests and the whole Sanhedrin were looking for something to use against Jesus. They wanted to put him to death. 60But they did not find any proof, even though many false witnesses came forward.
Finally, two other witnesses came forward. 61They said, “This fellow claimed, ‘I am able to destroy the temple of God. I can build it again in three days.’ ”
62Then the high priest stood up. He asked Jesus, “Aren’t you going to answer? What are these charges that these men are bringing against you?” 63But Jesus remained silent.
The high priest said to him, “I am commanding you in the name of the living God. May he judge you if you don’t tell the truth. Tell us if you are the Messiah, the Son of God.”
64“You have said so,” Jesus replied. “But here is what I say to all of you. From now on, you will see the Son of Man sitting at the right hand of the Mighty One. You will see the Son of Man coming on the clouds of heaven.”
65Then the high priest tore his clothes. He said, “He has spoken a very evil thing against God! Why do we need any more witnesses? You have heard him say this evil thing. 66What do you think?”
“He must die!” they answered.
67Then they spit in his face. They hit him with their fists. Others slapped him. 68They said, “Prophesy to us, Messiah! Who hit you?”
Peter Says He Does Not Know Jesus
69Peter was sitting out in the courtyard. A female servant came to him. “You also were with Jesus of Galilee,” she said.
70But in front of all of them, Peter said he was not. “I don’t know what you’re talking about,” he said.
71Then he went out to the gate leading into the courtyard. There another servant saw him. She said to the people, “This fellow was with Jesus of Nazareth.”
72Again he said he was not. With a curse he said, “I don’t know the man!”
73After a little while, those standing there went up to Peter. “You must be one of them,” they said. “The way you talk gives you away.”
74Then Peter began to curse and said to them, “I don’t know the man!”
Right away a rooster crowed. 75Then Peter remembered what Jesus had said. “The rooster will crow,” Jesus had told him. “Before it does, you will say three times that you don’t know me.” Peter went outside. He broke down and cried.
Uneltire împotriva lui Isus
(Mc. 14:1-2; Lc. 22:1-2; In. 11:45-53)
1După ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 2„Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi predat ca să fie răstignit.“
3Atunci conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au adunat în curtea marelui preot, numit Caiafa3 Mare preot între anii 18–36 d.Cr; vezi Flavius Josephus, Antichități, XVIII.2.2., 4și au plănuit să pună mâna pe Isus prin viclenie și să-L omoare. 5Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“
Ungerea lui Isus la Betania
(Mc. 14:3-9; In. 12:1-8)
6În timp ce Isus Se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, 7s-a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul Lui, în timp ce El stătea la masă. 8Dar ucenicii, văzând lucrul acesta, s-au indignat, zicând: „Pentru ce risipa aceasta? 9Căci parfumul s-ar fi putut vinde scump, iar banii să fi fost dați săracilor.“
10Știind aceasta, Isus le-a zis: „De ce o necăjiți pe femeie? Căci ea a făcut o faptă bună față de Mine! 11Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 12Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta ca să Mă pregătească pentru înmormântare. 13Adevărat vă spun că, oriunde va fi proclamată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“
Trădarea lui Iuda
(Mc. 14:10-11; Lc. 22:3-6)
14Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoților. 15El a zis: „Ce vreți să-mi dați ca să-L dau pe mâna voastră?“ Ei i-au oferit treizeci de arginți15 Vezi Zah. 11:12 și nota. Câteva mss conțin: stateri, un stater fiind echivalentul a 4 denari sau al unui șechel.. 16De atunci încolo el căuta un prilej potrivit ca să-L dea pe mâna lor.
Masa pascală
(Mc. 14:12-21; Lc. 22:7-14, 21-23; In. 13:21-30)
17În prima zi a Sărbătorii Azimelor17 Vezi Lev. 23:5-6. Masa pascală era luată în seara zilei de 14 Nisan, iar prima zi a Sărbătorii Azimelor începea în mod normal în data de 15 Nisan. Prin Sărbătoarea Azimelor, aici se face referire la ambele sărbători (vezi Eze. 45:21)., ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat:
– Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște?
18El a răspuns:
– Duceți-vă în cetate la un anumit om și spuneți-i: „Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape. Voi sărbători Paștele la tine, împreună cu ucenicii Mei.»“
19Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.
Descoperirea trădătorului
(Mc. 14:17-21; Lc. 22:21-23)
20Când s-a înserat, Isus ședea la masă împreună cu cei doisprezece.
21În timp ce mâncau, Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda21 Sensul principal al verbului grecesc este a preda..
22Ei s-au întristat foarte tare și fiecare dintre ei au început să-L întrebe:
– Nu cumva sunt eu, Doamne?
23Dar Isus, răspunzând, a zis:
– Cel ce-și pune mâna în vas împreună cu Mine, acela Mă va trăda!23 Vezi Ps. 41:9. 24Într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!
25Iuda, cel ce Îl trădase, a răspuns, zicând:
– Nu cumva sunt eu, Rabbi25, 49 Vezi nota de la 23:7.?
Isus i-a zis:
– Tu ai spus-o!
Cina Domnului
(Mc. 14:22-26; Lc. 22:17-20; 1 Cor. 11:23-25)
26În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați! Acesta este trupul Meu.“ 27Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit27 Gr.: eucharisteo, de unde derivă cuvântul Euharistie, desemnând Cina Domnului., l-a dat ucenicilor, zicând: „Beți toți din el, 28căci acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor. 29Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.“ 30După ce au cântat un imn30 Masa de Paște se încheia cu Psalmii 115-118., au ieșit îndreptându-se spre Muntele Măslinilor.
Isus prezice lepădarea lui Petru
(Mc. 14:27-31; Lc. 22:31-34; In. 13:36-38)
31Atunci Isus le-a zis:
– În noaptea aceasta toți vă veți poticni în Mine, pentru că este scris:
„Voi lovi păstorul,
iar oile turmei vor fi risipite!“31 Vezi Zah. 13:7.
32Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.
33Petru, răspunzând, I-a zis:
– Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni!
34Isus i-a zis:
– Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul34, 74-75 Probabil cu referire la a 3-a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei., te vei lepăda de Mine de trei ori.
35Petru I-a răspuns:
– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!
Și toți ucenicii au spus la fel.
Ghetsimani
(Mc. 14:32-42; Lc. 22:39-46; In. 18:1)
36Atunci Isus S-a dus cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a zis ucenicilor:
– Stați jos aici, până Mă voi duce acolo să Mă rog!
37I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se tulbure.
38Atunci le-a zis:
– Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!
39Și, mergând puțin mai înainte, S-a aruncat cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: „Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul39, 42 Vezi nota de la 20:22. acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“
40Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind.
El i-a zis lui Petru:
– Așadar, n-ați putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? 41Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți41 Lit.: ca să nu intrați. în ispită! Duhul într-adevăr este dornic, dar carnea este neputincioasă.
42S-a îndepărtat a doua oară și S-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă acest pahar nu poate fi îndepărtat de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“
43A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.
44I-a lăsat iarăși, S-a îndepărtat și S-a rugat pentru a treia oară, zicând aceleași cuvinte.
45Atunci a venit la ucenici și le-a zis:
– Încă mai dormiți și vă odihniți?45 Sau: Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor. 46Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!
Arestarea lui Isus
(Mc. 14:43-50; Lc. 22:47-53; In. 18:3-11)
47În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mare mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților și de bătrânii poporului. 48Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El!“
49El s-a apropiat imediat de Isus și a zis:
– Plecăciune49 Gr.: chaire, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură-te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!, Rabbi!
Și L-a sărutat.
50Isus i-a zis:
– Prietene, fă potrivit cu ceea ce ești aici să faci!
Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. 51Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și-a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.
52Însă Isus i-a zis: „Pune-ți sabia înapoi la locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! 53Sau crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu să Mă ajute și El Mi-ar pune alături chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni53 O legiune romană era un contingent militar format din 6000 de soldați. de îngeri? 54Dar cum s-ar mai împlini atunci Scripturile care spun că așa trebuie să se întâmple?“
55În ceasul acela, Isus a zis mulțimilor: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat55 Gr.: lestes, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhar, dar în contextul de față are sensul de rebel, instigator, revoluționar. Cei doi oameni care au fost răstigniți împreună cu Isus erau, de asemenea, revoluționari.? În fiecare zi Mă așezam în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! 56Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeților.“
Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
(Mc. 14:53-65; Lc. 22:54-55, 63-71; In. 18:12-13, 19-24)
57Atunci, cei ce au pus mâna pe Isus L-au adus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot. Apoi a intrat înăuntru și s-a așezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârșitul.
59Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, 60dar n-au găsit niciuna, deși veniseră mulți martori mincinoși. La urmă, au venit doi 61care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să-l reconstruiesc în trei zile.»“
62Marele preot s-a ridicat și L-a întrebat:
– Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
63Dar Isus tăcea.63 O posibilă aluzie la Is. 53:7.
Marele preot i-a zis:
– Te pun sub jurământ înaintea Dumnezeului cel Viu să ne spui dacă Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!
64Isus i-a răspuns:
– Tu ai spus-o! Dar vă spun mai mult decât atât că,
de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului
șezând la dreapta Puterii
și venind pe norii cerului!64 Vezi Ps. 110:1 și Dan. 7:13.
65Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, zicând:
– A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori?! Iată, acum ați auzit blasfemia! 66Ce părere aveți?
Ei au răspuns, zicând:
– Este vrednic de moarte!
67Atunci L-au scuipat în față și L-au lovit. Unii L-au pălmuit, 68zicând: „Profețește-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“67-68 Vezi Is. 50:6.
Lepădarea lui Petru
(Mc. 14:66-72; Lc. 22:54-62; In. 18:15-18, 25-27)
69Petru însă stătea afară, în curte.
O slujnică s-a apropiat de el, zicând:
– Și tu erai cu Isus galileeanul!
70Dar el a negat înaintea tuturor, zicând:
– Nu știu despre ce vorbești!
71În timp ce ieșea pe poartă, l-a văzut o altă slujnică, care le-a zis celor de acolo:
– Acesta era cu Isus nazarineanul.
72Dar el a negat din nou cu jurământ:
– Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
73După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru:
– Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci te dă de gol vorbirea!
74Atunci el a început să blesteme și să jure, zicând:
– Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
Și imediat a cântat cocoșul. 75Atunci Petru și-a amintit cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Și ieșind afară, a plâns cu amar.
