New International Reader's Version

Luke 7

A Roman Commander Has Faith

1Jesus finished saying all these things to the people who were listening. Then he entered Capernaum. There the servant of a Roman commander was sick and about to die. His master thought highly of him. The commander heard about Jesus. So he sent some elders of the Jews to him. He told them to ask Jesus to come and heal his servant. They came to Jesus and begged him, “This man deserves to have you do this. He loves our nation and has built our synagogue.” So Jesus went with them.

When Jesus came near the house, the Roman commander sent friends to him. He told them to say, “Lord, don’t trouble yourself. I am not good enough to have you come into my house. That is why I did not even think I was fit to come to you. But just say the word, and my servant will be healed. I myself am a man who is under authority. And I have soldiers who obey my orders. I tell this one, ‘Go,’ and he goes. I tell that one, ‘Come,’ and he comes. I say to my servant, ‘Do this,’ and he does it.”

When Jesus heard this, he was amazed at the commander. Jesus turned to the crowd that was following him. He said, “I tell you, even in Israel I have not found anyone whose faith is so strong.” 10 Then the men who had been sent to Jesus returned to the house. They found that the servant was healed.

Jesus Raises a Widow’s Son From the Dead

11 Some time later, Jesus went to a town called Nain. His disciples and a large crowd went along with him. 12 He approached the town gate. Just then, a dead person was being carried out. He was the only son of his mother. She was a widow. A large crowd from the town was with her. 13 When the Lord saw her, he felt sorry for her. So he said, “Don’t cry.”

14 Then he went up and touched the coffin. Those carrying it stood still. Jesus said, “Young man, I say to you, get up!” 15 The dead man sat up and began to talk. Then Jesus gave him back to his mother.

16 The people were all filled with wonder and praised God. “A great prophet has appeared among us,” they said. “God has come to help his people.” 17 This news about Jesus spread all through Judea and the whole country.

Jesus and John the Baptist

18 John’s disciples told him about all these things. So he chose two of them. 19 He sent them to the Lord. John told them to ask him, “Are you the one who is supposed to come? Or should we look for someone else?”

20 The men came to Jesus. They said, “John the Baptist sent us to ask you, ‘Are you the one who is supposed to come? Or should we look for someone else?’ ”

21 At that time Jesus healed many people. They had illnesses, sicknesses and evil spirits. He also gave sight to many who were blind. 22 So Jesus replied to the messengers, “Go back to John. Tell him what you have seen and heard. Blind people receive sight. Disabled people walk. Those who have skin diseases are made ‘clean.’ Deaf people hear. Those who are dead are raised to life. And the good news is announced to those who are poor. 23 Blessed is anyone who does not give up their faith because of me.”

24 So John’s messengers left. Then Jesus began to speak to the crowd about John. He said, “What did you go out into the desert to see? Tall grass waving in the wind? 25 If not, what did you go out to see? A man dressed in fine clothes? No. Those who wear fine clothes and have many expensive things are in palaces. 26 Then what did you go out to see? A prophet? Yes, I tell you, and more than a prophet. 27 He is the one written about in Scripture. It says,

“ ‘I will send my messenger ahead of you.
    He will prepare your way for you.’ (Malachi 3:1)

28 I tell you, no one more important than John has ever been born. But the least important person in God’s kingdom is more important than John is.”

29 All the people who heard Jesus’ words agreed that God’s way was right. Even the tax collectors agreed. These people had all been baptized by John. 30 But the Pharisees and the authorities on the law did not accept for themselves God’s purpose. So they had not been baptized by John.

31 Jesus went on to say, “What can I compare today’s people to? What are they like? 32 They are like children sitting in the market and calling out to each other. They say,

“ ‘We played the flute for you.
    But you didn’t dance.
We sang a funeral song.
    But you didn’t cry.’

33 That is how it has been with John the Baptist. When he came to you, he didn’t eat bread or drink wine. And you say, ‘He has a demon.’ 34 But when the Son of Man came, he ate and drank as you do. And you say, ‘This fellow is always eating and drinking far too much. He’s a friend of tax collectors and sinners.’ 35 All who follow wisdom prove that wisdom is right.”

A Sinful Woman Pours Perfume on Jesus

36 One of the Pharisees invited Jesus to have dinner with him. So he went to the Pharisee’s house. He took his place at the table. 37 There was a woman in that town who had lived a sinful life. She learned that Jesus was eating at the Pharisee’s house. So she came there with a special jar of perfume. 38 She stood behind Jesus and cried at his feet. And she began to wet his feet with her tears. Then she wiped them with her hair. She kissed them and poured perfume on them.

39 The Pharisee who had invited Jesus saw this. He said to himself, “If this man were a prophet, he would know who is touching him. He would know what kind of woman she is. She is a sinner!”

40 Jesus answered him, “Simon, I have something to tell you.”

“Tell me, teacher,” he said.

41 “Two people owed money to a certain lender. One owed him 500 silver coins. The other owed him 50 silver coins. 42 Neither of them had the money to pay him back. So he let them go without paying. Which of them will love him more?”

43 Simon replied, “I suppose the one who owed the most money.”

“You are right,” Jesus said.

44 Then he turned toward the woman. He said to Simon, “Do you see this woman? I came into your house. You did not give me any water to wash my feet. But she wet my feet with her tears and wiped them with her hair. 45 You did not give me a kiss. But this woman has not stopped kissing my feet since I came in. 46 You did not put any olive oil on my head. But she has poured this perfume on my feet. 47 So I tell you this. Her many sins have been forgiven. She has shown that she understands this by her great acts of love. But whoever has been forgiven only a little loves only a little.”

48 Then Jesus said to her, “Your sins are forgiven.”

49 The other guests began to talk about this among themselves. They said, “Who is this who even forgives sins?”

50 Jesus said to the woman, “Your faith has saved you. Go in peace.”

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 7

Credinţa centurionului

1După ce a terminat Isus de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum. Un sclav al unui centurion[a], pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte. Când centurionul a auzit despre Isus, i-a trimis la El pe nişte bătrâni[b] ai iudeilor, ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul. Ei au venit la Isus şi L-au rugat stăruitor, spunând: „Este vrednic să-i îndeplineşti această cerere, căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a construit sinagoga!“ Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci eu nu sunt vrednic să intri sub acoperişul Meu! De aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Ci spune un cuvânt pentru ca sclavul meu să poată fi vindecat! Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om pus sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când spun unuia: «Du-te!», el se duce, iar când spun altuia: «Vino!», el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: «Fă cutare lucru!», el îl face.“

Isus s-a mirat de centurion când a auzit aceste lucruri şi S-a întors spre mulţimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare!“ 10 Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoşit.

Învierea fiului văduvei din Nain

11 Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate, numită Nain, iar ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni au mers cu El. 12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, tocmai era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulţime destul de mare de oameni din cetate erau împreună cu ea. 13 Când Domnul a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!“

14 Apoi S-a dus şi a atins sicriul[c], iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ţie îţi vorbesc: ridică-te!“ 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.

16 Pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi!“ şi „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“ 17 Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea[d] şi în toate împrejurimile.

Isus şi Ioan Botezătorul

18 Ucenicii lui Ioan l-au anunţat pe acesta despre toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi 19 şi i-a trimis la Domnul ca să-L întrebe: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

20 Ei au venit deci la Isus şi I-au zis:

– Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

21 Chiar în clipa aceea Isus i-a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.

22 Isus le-a răspuns:

– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii[e] sunt curăţiţi[f], surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia.[g] 23 Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine!

24 După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? 25 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine deosebite şi trăiesc în lux sunt în palate! 26 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet! 27 Acesta este cel despre care a fost scris:

«Iată, îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu,
    care va pregăti calea înaintea Ta!»[h]

28 Vă spun că, între cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.“[i]

29 Tot poporul care L-a auzit, chiar şi colectorii de taxe, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezaţi cu botezul lui Ioan. 30 Însă fariseii şi experţii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei înşişi, nelăsându-se botezaţi de el.

31 „Aşadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generaţii şi cu cine seamănă ei? 32 Ei sunt ca nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii la alţii:

«V-am cântat din fluier, dar n-aţi dansat;
    v-am cântat de jale, dar n-aţi bocit!»

33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceţi: «Are demon!» 34 A venit Fiul Omului mâncând şi bând, iar voi ziceţi: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor[j] 35 Totuşi, înţelepciunea este îndreptăţită prin toţi copiii ei.“

Femeia păcătoasă şi pilda cu cei doi datornici

36 Unul dintre farisei L-a rugat pe Isus să mănânce cu el. Isus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat să mănânce. 37 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru plin cu parfum. 38 Stând în spate, la picioarele lui Isus, şi plângând, ea a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul ei; şi-I săruta picioarele şi I le ungea cu parfum.

39 Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă şi-a zis: „Dacă Acesta ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care-L atinge, ar şti că este o păcătoasă!“ 40 Isus i-a zis:

– Simon, am ceva să-ţi spun!

– Spune, Învăţătorule! a răspuns el.

41 – Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari[k], iar celălalt, cincizeci. 42 Fiindcă n-aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?

43 Simon I-a răspuns:

– Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult!

Isus i-a zis:

– Ai judecat drept.

44 Apoi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon:

– Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta şi tu nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei. 45 Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să-Mi sărute picioarele. 46 Tu nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum. 47 De aceea îţi spun că păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin.

48 Apoi i-a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate!“

49 Cei ce mâncau la masă împreună cu El au început să-şi zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă şi păcatele?!“ 50 Dar El i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace!“

Notas al pie

  1. Luca 7:2 Ofiţer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni
  2. Luca 7:3 Cei mai respectaţi bărbaţi ai comunităţii
  3. Luca 7:14 De fapt, un fel de targă
  4. Luca 7:17 Nu neapărat cu referire la regiunea cu acelaşi nume, ci la Iudeea ca patrie a iudeilor
  5. Luca 7:22 Vezi nota de la 5:12
  6. Luca 7:22 Vezi nota de la 5:12
  7. Luca 7:22 Vezi Isaia 29:18-21; 35:5-6; 61:1
  8. Luca 7:27 Vezi Mal. 3:1
  9. Luca 7:28 Isus face o comparaţie între reprezentanţii a două ere, a două legăminte. Ioan Botezătorul face parte din era veche, a vechiului legământ, care a fost una pregătitoare. Noua eră, în care este inaugurată Împărăţia lui Dumnezeu, este superioară celei vechi, la fel şi reprezentanţii ei; vezi Mt. 11:13
  10. Luca 7:34 Vezi nota de la 5:30
  11. Luca 7:41 Plata obişnuită pentru o zi de muncă era de un denar pe zi (soldaţii romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). Prin urmare, această datorie reprezenta salariul pe 20 de luni de muncă, luând în calcul şase zile lucrătoare pe săptămână