Lamentations 3 – NIRV & NTLR

New International Reader’s Version

Lamentations 3:1-66

1I am a man who has suffered greatly.

The Lord has used the Babylonians

to punish my people.

2He has driven me away. He has made me walk

in darkness instead of light.

3He has turned his powerful hand against me.

He has done it again and again, all day long.

4He has worn out my body.

He has broken my bones.

5He has surrounded me and attacked me.

He has made me suffer bitterly.

He has made things hard for me.

6He has made me live in darkness

like those who are dead and gone.

7He has built walls around me, so I can’t escape.

He has put heavy chains on me.

8I call out and cry for help.

But he won’t listen to me when I pray.

9He has put up a stone wall to block my way.

He has made my paths crooked.

10He has been like a bear waiting to attack me.

He has been like a lion hiding in the bushes.

11He has dragged me off the path.

He has torn me to pieces.

And he has left me helpless.

12He has gotten his bow ready to use.

He has shot his arrows at me.

13The arrows from his bag

have gone through my heart.

14My people laugh at me all the time.

They sing and make fun of me all day long.

15The Lord has made my life bitter.

He has made me suffer bitterly.

16He made me chew stones that broke my teeth.

He has walked all over me in the dust.

17I have lost all hope of ever having any peace.

I’ve forgotten what good times are like.

18So I say, “My glory has faded away.

My hope in the Lord is gone.”

19I remember how I suffered and wandered.

I remember how bitter my life was.

20I remember it very well.

My spirit is very sad deep down inside me.

21But here is something else I remember.

And it gives me hope.

22The Lord loves us very much.

So we haven’t been completely destroyed.

His loving concern never fails.

23His great love is new every morning.

Lord, how faithful you are!

24I say to myself, “The Lord is everything I will ever need.

So I will put my hope in him.”

25The Lord is good to those who put their hope in him.

He is good to those who look to him.

26It is good when people wait quietly

for the Lord to save them.

27It is good for a man to carry a heavy load of suffering

while he is young.

28Let him sit alone and not say anything.

The Lord has placed that load on him.

29Let him bury his face in the dust.

There might still be hope for him.

30Let him turn his cheek toward those who would slap him.

Let him be filled with shame.

31The Lord doesn’t turn his back

on people forever.

32He might bring suffering.

But he will also show loving concern.

How great his faithful love is!

33He doesn’t want to bring pain

or suffering to anyone.

34Every time people crush prisoners under their feet,

the Lord knows all about it.

35When people refuse to give someone what they should,

the Most High God knows it.

36When people don’t treat someone fairly,

the Lord knows it.

37Suppose people order something to happen.

It won’t happen unless the Lord has planned it.

38Troubles and good things alike come to people

because the Most High God has commanded them to come.

39A person who is still alive shouldn’t blame God

when God punishes them for their sins.

40Let’s take a good look at the way we’re living.

Let’s return to the Lord.

41Let’s lift up our hands to God in heaven.

Let’s pray to him with all our hearts.

42Let’s say, “We have sinned.

We’ve refused to obey you.

And you haven’t forgiven us.

43“You have covered yourself with the cloud of your anger.

You have chased us.

You have killed us without pity.

44You have covered yourself with the cloud of your anger.

Our prayers can’t get through to you.

45You have made us become like trash and garbage

among the nations.

46“All our enemies have opened their mouths wide

to swallow us up.

47We are terrified and trapped.

We are broken and destroyed.”

48Streams of tears flow from my eyes.

That’s because my people are destroyed.

49Tears will never stop flowing from my eyes.

My eyes can’t get any rest.

50I’ll weep until the Lord looks down from heaven.

I’ll cry until he notices my tears.

51What I see brings pain to my spirit.

All the women of my city are mourning.

52Those who were my enemies for no reason at all

hunted me down as if I were a bird.

53They tried to end my life

by throwing me into a deep pit.

They threw stones down at me.

54The water rose and covered my head.

I thought I was going to die.

55Lord, I called out to you.

I called out from the bottom of the pit.

56I prayed, “Please don’t close your ears

to my cry for help.”

And you heard my appeal.

57You came near when I called out to you.

You said, “Do not be afraid.”

58Lord, you stood up for me in court.

You saved my life and set me free.

59Lord, you have seen the wrong things

people have done to me.

Stand up for me again!

60You have seen how my enemies

have tried to get even with me.

You know all about their plans against me.

61Lord, you have heard them laugh at me.

You know all about their plans against me.

62You have heard my enemies

whispering among themselves.

They speak against me all day long.

63Just look at them sitting and standing there!

They sing and make fun of me.

64Lord, pay them back.

Punish them for what their hands have done.

65Cover their minds with a veil.

Put a curse on them!

66Lord, get angry with them and hunt them down.

Wipe them off the face of the earth.

Nouă Traducere În Limba Română

Plângeri 3:1-66

Mângâiere găsită în bunătățile Domnului

11 Acest capitol este în acrostih (în textul ebraic toate versetele unei strofe încep cu aceeași literă, fiecare strofă având drept caracteristică o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor); vezi și Ps. 119.Eu sunt bărbatul care a văzut suferința

sub nuiaua furiei Lui.

2El m‑a condus și m‑a făcut să merg

prin întuneric, nu prin lumină!

3Da, El Își întoarce mâna

împotriva mea toată ziua!

4El mi‑a îmbătrânit trupul și pielea

și mi‑a zdrobit oasele.

5M‑a asediat și m‑a înconjurat

cu otravă și cu nenorocire.

6M‑a făcut să locuiesc în întunecimi

asemenea celor morți demult.

7M‑a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,

și m‑a pus în lanțuri grele.

8Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor,

El îmi oprește rugăciunea.

9Drumurile mi le‑a blocat cu pietre cioplite

și mi‑a sucit cărările.

10A fost pentru mine un urs care stă la pândă,

un leu în ascunzișuri.

11M‑a abătut de la căile mele, m‑a sfâșiat

și m‑a lăsat pustiit.

12Și‑a încordat arcul

și m‑a pus să stau țintă pentru săgeata Lui.

13Mi‑a străpuns rărunchii

cu săgeți din tolba Lui.

14Am ajuns de râs pentru tot poporul meu.

Sunt batjocorit toată ziua în cântările lor.

15M‑a săturat cu ierburi amare

și m‑a îndestulat cu pelin.

16Mi‑a zdrobit dinții cu pietriș

și m‑a culcat în cenușă.

17Mi‑a luat pacea

și am uitat ce înseamnă binele.

18Am zis: „Mi‑a pierit tăria

și speranța pe care o aveam de la Domnul!“

19Amintește‑Ți de suferința și de rătăcirea mea,

de pelin și de fiere.

20Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele

și se întristează în mine.

21Dar iată ce‑mi vine în minte

și ce mă face să mai nădăjduiesc:

22„Îndurările22 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Domnului nu s‑au sfârșit,

mila22 Termenul ebraic este la plural, cel mai probabil unul care arată intensitatea. Prin urmare, se poate traduce și cu: mila Lui cea mare. Lui nu este la capăt.

23Ele se înnoiesc în fiecare dimineață;

mare este credincioșia Ta!“

24Sufletul meu a zis: „Domnul este moștenirea mea

și de aceea voi nădăjdui în El!“

25Domnul este bun cu cel ce nădăjduiește în El,

cu sufletul care‑L caută.

26Bine este să aștepți în tăcere

izbăvirea Domnului.

27Este bine ca omul să poarte un jug

în tinerețea lui.

28Să stea singur și să tacă,

fiindcă Domnul l‑a așezat pe gâtul lui;

29să‑și umple gura cu țărână –

s‑ar putea să mai existe speranță;

30să‑și dea obrazul celui ce‑l lovește

și să se sature de dispreț!

31Fiindcă Stăpânul nu respinge

pentru totdeauna.

32Ci, când mâhnește pe cineva, are milă iarăși de el,

după îndurările Lui cele mari.

33Căci El nu necăjește,

nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

34Când sunt călcați în picioare

toți prizonierii unei țări,

35când se încalcă dreptatea unui om

înaintea feței Celui Preaînalt,

36când un om este nedreptățit în cauza lui,

nu vede, oare, Stăpânul?

37Cine poate spune ceva și să se înfăptuiască,

dacă Stăpânul nu a poruncit?

38Oare nu din gura Celui Preaînalt vine

și nenorocirea, și bunăstarea?38 Sau: Va ieși oare din gura Celui Preaînalt / răul, la fel ca binele? (vezi și LXX).

39Atunci de ce murmură omul,

când este pedepsit pentru păcatele lui?

40Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm

și să ne întoarcem la Domnul.

41Să ne înălțăm inimile și mâinile

spre Dumnezeul din ceruri și să spunem:

42„Am păcătuit și ne‑am răzvrătit,

iar Tu nu ai iertat!“

43Te‑ai învăluit cu mânie și ne‑ai urmărit;

ai ucis fără milă.

44Te‑ai învăluit cu un nor,

ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine.

45Ne‑ai prefăcut în gunoi și în murdărie

în mijlocul popoarelor.

46Toți dușmanii noștri

și‑au deschis larg gura împotriva noastră.

47Am avut parte de groază și de groapă,

de prăpăd și de distrugere.

48Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei

căci fiica poporului meu a fost distrusă.

49Ochii îmi varsă lacrimi neîncetat,

fără oprire,

50până când Domnul din ceruri

Se va uita în jos și va vedea.

51Mi s‑a întristat sufletul când le‑am văzut

pe toate fiicele cetății mele.

52Cei ce‑mi erau dușmani fără motiv

m‑au vânat ca pe o pasăre.

53Au încercat să‑mi pună capăt vieții într‑o groapă

și au aruncat cu pietre în mine.

54Apele s‑au revărsat peste capul meu

și mi‑am zis: „Sunt pierdut!“

55Dar am chemat Numele Tău, Doamne,

din groapa celor mai de jos locuri.

56Tu mi‑ai auzit glasul: „Nu‑Ți astupa urechea

la strigătul meu după ajutor!“

57În ziua când Te‑am chemat, Te‑ai apropiat

și mi‑ai răspuns: „Nu te teme!“

58Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,

mi‑ai răscumpărat viața!

59Doamne, Tu ai văzut asuprirea mea!

Judecă‑mi cauza!

60Ai văzut toată dorința lor de răzbunare

și planurile lor împotriva mea.

61Doamne, Tu ai auzit insultele lor

și toate uneltirile lor împotriva mea.

62Ai auzit șoaptele celor ce s‑au ridicat împotriva mea

și murmurul lor împotriva mea toată ziua.

63Privește! Șezând sau în picioare,

ei mă batjocoresc în cântările lor!

64Răsplătește‑le, Doamne,

după faptele mâinilor lor!

65Pune un văl peste inimile lor

și fie blestemul Tău peste ei!

66Urmărește‑i în mânia Ta și nimicește‑i

de sub ceruri, Doamne!