Jesus and the Miracle of Many Fish
1After this, Jesus appeared to his disciples again. It was by the Sea of Galilee. Here is what happened. 2Simon Peter and Thomas, who was also called Didymus, were there together. Nathanael from Cana in Galilee and the sons of Zebedee were with them. So were two other disciples. 3“I’m going out to fish,” Simon Peter told them. They said, “We’ll go with you.” So they went out and got into the boat. That night they didn’t catch anything.
4Early in the morning, Jesus stood on the shore. But the disciples did not realize that it was Jesus.
5He called out to them, “Friends, don’t you have any fish?”
“No,” they answered.
6He said, “Throw your net on the right side of the boat. There you will find some fish.” When they did, they could not pull the net into the boat. There were too many fish in it.
7Then the disciple Jesus loved said to Simon Peter, “It is the Lord!” As soon as Peter heard that, he put his coat on. He had taken it off earlier. Then he jumped into the water. 8The other disciples followed in the boat. They were towing the net full of fish. The shore was only about 100 yards away. 9When they landed, they saw a fire of burning coals. There were fish on it. There was also some bread.
10Jesus said to them, “Bring some of the fish you have just caught.” 11So Simon Peter climbed back into the boat. He dragged the net to shore. It was full of large fish. There were 153 of them. But even with that many fish the net was not torn. 12Jesus said to them, “Come and have breakfast.” None of the disciples dared to ask him, “Who are you?” They knew it was the Lord. 13Jesus came, took the bread and gave it to them. He did the same thing with the fish. 14This was the third time Jesus appeared to his disciples after he was raised from the dead.
Jesus Gives Peter His Task
15When Jesus and the disciples had finished eating, Jesus spoke to Simon Peter. He asked, “Simon, son of John, do you love me more than these others do?”
“Yes, Lord,” he answered. “You know that I love you.”
Jesus said, “Feed my lambs.”
16Again Jesus asked, “Simon, son of John, do you love me?”
He answered, “Yes, Lord. You know that I love you.”
Jesus said, “Take care of my sheep.”
17Jesus spoke to him a third time. He asked, “Simon, son of John, do you love me?”
Peter felt bad because Jesus asked him the third time, “Do you love me?” He answered, “Lord, you know all things. You know that I love you.”
Jesus said, “Feed my sheep. 18What I’m about to tell you is true. When you were younger, you dressed yourself. You went wherever you wanted to go. But when you are old, you will stretch out your hands. Someone else will dress you. Someone else will lead you where you do not want to go.” 19Jesus said this to point out how Peter would die. His death would bring glory to God. Then Jesus said to him, “Follow me!”
20Peter turned around. He saw that the disciple Jesus loved was following them. He was the one who had leaned back against Jesus at the supper. He had said, “Lord, who is going to hand you over to your enemies?” 21When Peter saw that disciple, he asked, “Lord, what will happen to him?”
22Jesus answered, “Suppose I want him to remain alive until I return. What does that matter to you? You must follow me.” 23Because of what Jesus said, a false report spread among the believers. The story was told that the disciple Jesus loved wouldn’t die. But Jesus did not say he would not die. He only said, “Suppose I want him to remain alive until I return. What does that matter to you?”
24This is the disciple who is a witness about these things. He also wrote them down. We know that what he says is true.
25Jesus also did many other things. What if every one of them were written down? I suppose that even the whole world would not have room for the books that would be written.
Isus li Se arată câtorva ucenici la Marea Tiberiadei
1După aceea, Isus li S‑a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei1 Vezi nota de la 6:1.. El S‑a arătat astfel: 2Simon Petru, Toma – cel numit „Didymos“2 Vezi nota de la 11:16. –, Natanael din Cana Galileei, fiii2 Iacov și Ioan. lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii lui Isus, erau împreună.
3Simon Petru le‑a zis:
– Mă duc să pescuiesc.
Ei i‑au zis:
– Venim și noi cu tine.
Au ieșit și s‑au urcat într‑o barcă, dar în noaptea aceea n‑au prins nimic.
4Când se făcuse deja dimineață, Isus stătea pe țărm. Ucenicii însă nu știau că este Isus.
5El le‑a zis:
– Copilași, nu aveți ceva pește de mâncare?
Ei I‑au răspuns:
– Nu.
6El le‑a zis:
– Aruncați năvodul în partea dreaptă a bărcii și veți găsi!
L‑au aruncat și nu l‑au mai putut trage din cauza mulțimii peștilor.
7Atunci ucenicul pe care‑l iubea Isus7 Vezi 21:24. i‑a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că este Domnul, Simon Petru și‑a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, și s‑a aruncat în mare. 8Ceilalți ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu pești, căci nu era departe de țărm, cam la două sute de coți8 Aproximativ 100 m. doar. 9Când au coborât pe uscat, au văzut un foc de cărbuni, pește pus deasupra și pâine.
10Isus le‑a zis:
– Aduceți din peștii pe care i‑ați prins acum!
11Simon Petru s‑a urcat în barcă și a tras năvodul la țărm, plin cu o sută cincizeci și trei de pești mari. Deși erau atât de mulți, năvodul nu s‑a rupt.
12Isus le‑a zis:
– Veniți și luați micul dejun!
Niciunul dintre ucenici nu îndrăznea să‑L întrebe: „Cine ești?“, pentru că știau că este Domnul. 13Isus S‑a apropiat, a luat pâinea și le‑a dat‑o. La fel a făcut și cu peștele. 14Aceasta era deja a treia oară când Isus li Se arăta ucenicilor Săi după ce fusese înviat dintre cei morți.
Isus și Petru
15După ce au luat micul dejun, Isus l‑a întrebat pe Simon Petru:
– Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?
El I‑a răspuns:
– Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc!
Isus i‑a zis:
– Paște mieii Mei!
16L‑a întrebat din nou, a doua oară:
– Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești?
El I‑a răspuns:
– Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc!
Isus i‑a zis:
– Păstorește oile Mele!
17L‑a întrebat a treia oară:
– Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești?
Petru s‑a întristat pentru că‑i zisese a treia oară: „Mă iubești?“ și I‑a răspuns:
– Doamne, Tu le știi pe toate, Tu știi că Te iubesc!
Isus i‑a zis:
– Paște oile Mele! 18Adevărat, adevărat îți spun că, atunci când erai mai tânăr, tu însuți te încingeai și mergeai unde voiai. Însă, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altcineva te va încinge și te va duce unde nu vei voi.
19A spus acestea ca să arate cu ce fel de moarte Îl va proslăvi Petru pe Dumnezeu.
Apoi i‑a zis:
– Urmează‑Mă!
Isus și ucenicul iubit
20Petru s‑a întors și l‑a văzut venind după ei pe ucenicul pe care‑l iubea Isus20 Vezi 21:24., acela care, la cină, se rezemase pe pieptul20 Vezi nota de la 13:23. lui Isus și‑L întrebase: „Doamne, cine este cel ce Te va trăda?“
21Văzându‑l, Petru L‑a întrebat pe Isus:
– Doamne, dar cu acesta ce va fi?
22Isus i‑a răspuns:
– Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te privește pe tine?! Tu urmează‑Mă!
23Din cauza aceasta s‑a răspândit zvonul printre frați că acel ucenic nu va muri. Dar Isus nu‑i spusese că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te privește pe tine?!“
24Acesta este ucenicul care mărturisește cu privire la aceste lucruri și care a scris aceste lucruri. Și știm că mărturia lui este adevărată.
25Mai sunt multe alte lucruri pe care le‑a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar lumea însăși n‑ar fi avut loc pentru cărțile care s‑ar fi scris.
