1My strength is almost gone.
I won’t live much longer.
A grave is waiting for me.
2People who make fun of me are all around me.
I’m forced to watch as they attack me with their words.
3“God, please pay the price to have me set free.
Who else would put up money for me?
4You have closed the minds of those who are trying to comfort me.
They don’t understand that I haven’t done anything wrong.
So don’t let them win the argument.
5Suppose someone tells lies about their friends to get a reward.
Then their own children will suffer for it.
6“God has made an example of me.
People spit in my face.
7My eyes have grown weak because I’m so sad.
My body is so thin it hardly casts a shadow.
8People who claim to be honest
are shocked when they see me.
Those who think they haven’t sinned
are stirred up against me.
They think I’m ungodly.
9But godly people will keep doing what is right.
Those who have clean hands will grow stronger.
10“Come on, all of you! Try again!
I can’t find a wise person among you.
11My life is almost over. My plans are destroyed.
Yet the desires of my heart
12turn night into day.
Even though it’s dark,
‘Light is nearby.’
13Suppose the only home I can hope for is a grave.
And suppose I make my bed in the darkness of death.
14Suppose I say to the grave,
‘You are like a father to me.’
And suppose I say to its worms,
‘You are like a mother or sister to me.’
15Then what hope do I have?
Who can give me any hope?
16Will hope go down to the gates of death with me?
Will we go down together into the dust of the grave?”
1Duhul meu este zdrobit,
zilele mele se sting,
mormintele mă așteaptă.
2Nu sunt batjocurile lângă mine?
Ochii mei înnoptează alături de răzvrătirea lor.
3Te rog, pune‑Te chezaș pentru mine!
Cine altcineva ar putea garanta pentru mine?
4Pentru că le‑ai ascuns inima în fața chibzuinței,
de aceea nu‑i vei lăsa să triumfe.
5Cel ce‑și trădează prietenii pentru câștig,
copiilor aceluia li se vor închide ochii.
6El m‑a făcut de pomină printre oameni
și am devenit unul în fața căruia se scuipă.
7Ochii mi se‑ntunecă de durere
și toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta;
cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9Totuși, cel drept se ține de calea lui
și cel cu mâinile curate va fi și mai tare.
10Cât despre voi toți, întoarceți‑vă, veniți acum!
Nu voi găsi însă niciun înțelept între voi.
11Zilele mi‑au trecut, planurile mi s‑au risipit
și chiar și dorințele inimii mele.
12Oamenii aceștia fac din noapte zi
și în prezența întunericului zic: «Lumina este aproape!»
13Dacă aștept ca Locuința Morților să fie casa mea,
dacă îmi întind culcușul în întuneric,
14dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!»
și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15unde mai este atunci speranța mea?
Cine va vedea speranța mea?
16Se va coborî ea la porțile Locuinței Morților?
Vom coborî împreună în țărână?“
