1“I’m sick of living.
So I’ll talk openly about my problems.
I’ll speak out because my spirit is bitter.
2I say to God, ‘Don’t find me guilty.
Instead, tell me what charges
you are bringing against me.
3Does it make you happy when you crush me?
Does it please you to turn your back on what you have made?
While you do those things,
you smile on the plans of sinful people!
4You don’t have human eyes.
You don’t see as people see.
5Your days aren’t like the days of a mere human being.
Your years aren’t even like the years of a strong man.
6So you search for my mistakes.
You look for my sin.
7You already know I’m not guilty.
No one can save me from your power.
8“ ‘Your hands shaped me and made me.
So are you going to destroy me now?
9Remember, you molded me like clay.
So are you going to turn me back into dust?
10Didn’t you pour me out like milk?
Didn’t you form me like cheese?
11Didn’t you put skin and flesh on me?
Didn’t you sew me together with bones and muscles?
12You gave me life. You were kind to me.
You took good care of me. You watched over me.
13“ ‘But here’s what you hid in your heart.
Here’s what you had on your mind.
14If I sinned, you would be watching me.
You wouldn’t let me go without punishing me.
15If I were guilty, how terrible that would be for me!
Even if I haven’t sinned,
I can’t be proud of what I’ve done.
That’s because I’m so full of shame.
I’m drowning in my suffering.
16If I become proud, you hunt me down like a lion.
You show your mighty power against me.
17You bring new witnesses against me.
You become more and more angry with me.
You use your power against me again and again.
18“ ‘Why did you bring me out of my mother’s body?
I wish I had died before anyone saw me.
19I wish I’d never been born!
I wish I’d been carried straight from my mother’s body to the grave!
20Aren’t my few days almost over?
Leave me so I can have a moment of joy.
21Turn away before I go to the place I can’t return from.
It’s the land of gloom and total darkness.
22It’s the land of darkest night
and total darkness and disorder.
There even the light is like darkness.’ ”
1Sunt dezgustat de viața mea.
De aceea voi da frâu liber plângerii mele,
voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.
2Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna!
Fă‑mă să știu de ce te cerți cu mine!
3Îți place să asuprești,
să disprețuiești lucrarea mâinilor Tale,
în timp ce faci să strălucească sfaturile celor răi?
4Ai Tu ochi de carne?
Vezi Tu așa cum vede un om?
5Sunt zilele Tale ca zilele omului
sau anii Tăi ca anii lui,
6ca să‑mi cauți nelegiuirea
și să‑mi cercetezi păcatul,
7deși Tu știi că sunt nevinovat
și că nimeni nu poate scăpa din mâna Ta?
8Mâinile Tale m‑au modelat și m‑au făcut,
iar acum te întorci să mă distrugi?
9Adu‑Ți aminte, Te rog, că m‑ai făcut ca pe lut!
Vrei acum să mă faci din nou țărână?
10N‑ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele
și închegat ca brânza?
11M‑ai îmbrăcat cu piele și cu carne
și m‑ai împletit cu oase și cu tendoane.
12Mi‑ai dat viață și mi‑ai arătat îndurare12 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte].,
iar purtarea Ta de grijă mi‑a păzit duhul.
13Iată totuși ce ai ascuns în inima Ta
și ce știu că aveai de gând:
14ca, dacă păcătuiesc, să mă urmărești
și să nu‑mi ierți nelegiuirea.
15Dacă sunt rău, vai de mine!
Dacă sunt drept, nu‑mi pot înălța capul,
pentru că sunt plin de rușine și înecat în15 Sau: conștient de necazul meu. necaz.
16Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu
și iarăși Îți arăți marea Ta putere împotriva mea.
17Aduci mai mulți martori împotriva mea,
mânia Ta crește față de mine
și mă lovești cu o mulțime de necazuri.
18De ce m‑ai scos din pântec?
O, de‑aș fi murit înainte să mă vadă cineva!
19Aș fi ca și cum n‑aș fi fost,
purtat din pântec drept în mormânt.
20Oare nu‑mi sunt puține zilele?
Oprește‑te și lasă‑mă singur, să pot afla puțină mângâiere
21înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere,
în țara întunericului și a umbrei morții21 Sau: și a beznei (și în v. 22).,
22în țara nopții întunecate,
a umbrei morții și a dezordinii,
unde chiar și lumina este precum întunericul!»“
