1I wish my head were a spring of water!
I wish my eyes were a fountain of tears!
I would weep day and night
for my people who have been killed.
2I wish I had somewhere to go in the desert
where a traveler could stay!
Then I could leave my people.
I could get away from them.
All of them commit adultery by worshiping other gods.
They aren’t faithful to the Lord.
3“They get ready to use
their tongues like bows,”
announces the Lord.
“Their mouths shoot out lies like arrows.
They tell lies to gain power in the land.
They go from one sin to another.
They do not pay any attention to me.
4Be on guard against your friends.
Do not trust the members of your own family.
Every one of them cheats.
Every friend tells lies.
5One friend cheats another.
No one tells the truth.
They have taught their tongues how to lie.
They wear themselves out sinning.
6Jeremiah, you live among people who tell lies.
When they lie, they refuse to pay any attention to me,”
announces the Lord.
7So the Lord who rules over all says,
“I will put them through the fire to test them.
What else can I do?
My people are so sinful!
8Their tongues are like deadly arrows.
They tell lies.
With their mouths all of them speak kindly to their neighbors.
But in their hearts they set traps for them.
9Shouldn’t I punish them for this?”
announces the Lord.
“Shouldn’t I pay back the nation
that does these things?”
10I will cry and mourn over the mountains.
I will sing a song of sadness about the desert grasslands.
They are dry and empty. No one travels through them.
The mooing of cattle isn’t heard there.
The birds have flown away.
All the animals are gone.
11The Lord says, “I will knock down all of Jerusalem’s buildings.
I will make it a home for wild dogs.
The towns of Judah will be completely destroyed.
No one will be able to live in them.”
12Who is wise enough to understand these things? Who has been taught by the Lord? Who can explain them? Why has the land been destroyed so completely? Why has it become like a desert that no one can go across?
13The Lord answered me, “Because my people have turned away from my law. I gave it to them. But they have not kept it. They have not obeyed me. 14Instead, they have done what their stubborn hearts wanted them to do. They have worshiped the gods that are named Baal. They have done what their people have taught them to do through the years.” 15So now the Lord who rules over all speaks. He is the God of Israel. He says, “I will make these people eat bitter food. I will make them drink poisoned water. 16I will scatter them among the nations. They and their people before them didn’t know about these nations. With swords I will chase these people. I will hunt them down until I have destroyed them.”
17The Lord rules over all. He says,
“Here is something I want you to think about.
Send for the women who mourn for the dead.
Send for the most skilled among them.”
18Let them come quickly
and weep for us.
Let them cry until tears flow from our eyes.
Let them weep until water pours out of our eyes.
19People are heard weeping in Zion.
They are saying, “We are destroyed!
We are filled with shame!
We must leave our land.
Our houses have been torn down.”
20You women, hear the Lord’s message.
Listen to what he’s saying.
Teach your daughters how to mourn for the dead.
Teach one another a song of sadness.
21Death has climbed in through our windows.
It has entered our forts.
Death has removed the children from the streets.
It has taken the young men out of the market.
22Say, “The Lord announces,
“ ‘Dead bodies will be like human waste
lying in the open fields.
They will lie there like grain
that is cut down at harvest time.
No one will gather them up.’ ”
23The Lord says,
“Do not let wise people brag about how wise they are.
Do not let strong people boast about how strong they are.
Do not let rich people brag about how rich they are.
24But here is what the one who brags should boast about.
They should brag that they have the understanding to know me.
I want them to know that I am the Lord.
No matter what I do on earth, I am always kind, fair and right.
And I take delight in this,”
announces the Lord.
25“The days are coming when I will judge people,” announces the Lord. “I will punish all those who are circumcised only in their bodies. 26That includes the people of Egypt, Judah, Edom, Ammon and Moab. It also includes all those who live in the desert in places far away. None of the people in these nations is really circumcised. And not even the people of Israel are circumcised in their hearts.”
1O, de mi‑ar fi capul un izvor de ape
și ochii o fântână de lacrimi!
Aș plânge zi și noapte
zdrobirea fiicei poporului meu.
2O, dacă cineva mi‑ar da în pustie
un han de călători!
L‑aș părăsi pe poporul meu
și aș pleca de la el.
Căci toți comit adulter
și sunt o adunătură de necredincioși.
3„Ei își întind limba ca un arc.
Au ajuns puternici în țară
prin minciună și nu prin adevăr.
Căci ei merg din răutate în răutate
și nu Mă cunosc,
zice Domnul.
4Fiecare să se păzească de prietenul lui;
să nu vă încredeți în niciun frate,
căci orice frate este un înșelător
și orice prieten umblă cu bârfe.
5Fiecare își înșală prietenul
și nimeni nu spune adevărul.
Își deprind limba la vorbe mincinoase
și se obosesc să facă rău.
6Locuința ta6 Probabil cu referire la Ieremia. este în mijlocul înșelătoriei.
De înșelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască,
zice Domnul.“
7De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Iată, îi voi verifica și îi voi cerceta,
căci ce altceva aș putea face
din cauza fiicei poporului Meu?
8Limba lor este o săgeată ucigătoare;
ea rostește înșelătoria.
Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace,
dar în adâncul inimii, îi întind curse.
9Să nu‑i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri,
zice Domnul?
Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea neam?“
10Voi înălța o plângere și un bocet pentru munți,
precum și o cântare de jale pentru pășunile pustiite,
căci sunt arse și nimeni nu le cutreieră;
nu se mai aude în ele behăitul turmelor.
Păsările cerului și‑au luat zborul
și animalele câmpului au fugit.
11„Voi preface Ierusalimul într‑o movilă de pietre,
într‑o vizuină de șacali.
Voi preface cetățile lui Iuda
într‑o pustie lipsită de locuitori.“
12Cine este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Cui i‑a vorbit gura Domnului, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă țara, de ce este devastată ca o pustie și nu mai trece nimeni prin ea?
13Iată însă ce spune Domnul: „Se întâmplă astfel, pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le‑o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu și nu au respectat Legea Mea, 14ci au umblat după încăpățânarea inimii lor și după baali14 Vezi nota de la 2:23., așa cum i‑au învățat părinții lor.“
15De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite. 16Îi voi împrăștia printre niște neamuri pe care nu le‑au cunoscut nici ei, nici părinții lor, și îi voi urmări cu sabia până îi voi mistui.“
17Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Luați aminte acum! Chemați bocitoarele să vină!
Trimiteți după femeile înțelepte să vină!
18Să se grăbească
și să înalțe o cântare de jale pentru noi,
până când ni se vor umple ochii de lacrimi
și pleoapele – de șiroaie de apă.
19Strigătul de jale se aude în Sion:
«Cât suntem de nenorociți
și ce mare este rușinea noastră!
Trebuie să părăsim țara,
căci locuințele noastre sunt surpate.»“
20Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului!
Deschideți‑vă urechile la cuvântul gurii Lui!
Învățați‑le pe fiicele voastre cântări de jale
și învățați‑vă bocete unele pe altele,
21căci moartea s‑a urcat prin ferestrele noastre
și a intrat în palatele noastre.
A nimicit copiii de pe străzi
și tinerii din piețe.
22Spune: „Așa vorbește Domnul:
«Cadavrele oamenilor vor zăcea întinse
asemenea gunoiului pe câmpie,
precum snopul căzut înapoia secerătorului
și pe care nu‑l adună nimeni.»“
23Așa vorbește Domnul:
„Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui,
viteazul să nu se laude cu tăria lui,
iar cel bogat să nu se laude cu bogăția lui,
24ci, cel ce se laudă
să se laude că Mă înțelege, că Mă cunoaște
și că știe că Eu sunt Domnul
Care arăt îndurare24 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte].
și Care înfăptuiesc judecată și dreptate pe pământ,
fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea,
zice Domnul.
25Iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi pe toți cei care sunt circumciși doar în trup: 26pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab și pe toți cei ce își rad colțurile bărbii, care locuiesc în pustie26 Sau: pe toți cei de departe, locuitorii pustiei.; căci toate neamurile sunt necircumcise și toată Casa lui Israel are inima necircumcisă.“
