Worshiping Other Gods Brings Horrible Trouble
1A message from the Lord came to Jeremiah. It was about all the Jews living in Lower Egypt. They were living in Migdol, Tahpanhes and Memphis. It was also about all the Jews living in Upper Egypt. 2The Lord who rules over all is the God of Israel. He said, “You saw all the trouble I brought on Jerusalem. I also brought it on all the towns in Judah. Today they lie there deserted and destroyed. 3That’s because of the evil things their people did. They made me very angry. They burned incense to other gods. And they worshiped them. They and you and your people of long ago never knew those gods. 4Again and again I sent my servants the prophets. They said, ‘Don’t worship other gods! The Lord hates it!’ 5But the people didn’t listen. They didn’t pay any attention. They didn’t turn from their sinful ways. They didn’t stop burning incense to other gods. 6So my burning anger was poured out. It blazed out against the towns of Judah and the streets of Jerusalem. It made them the dry and empty places they are today.”
7The Lord God who rules over all is the God of Israel. He says, “Why do you want to bring all this trouble on yourselves? You are removing from Judah its men and women, its children and babies. Not one of you will be left. 8Why do you want to make me angry with the gods your hands have made? Why do you burn incense to the gods of Egypt, where you now live? You will destroy yourselves. All the nations on earth will use your name as a curse. They will say you are shameful. 9Have you forgotten the evil things done by your people of long ago? The kings and queens of Judah did those same things. So did you and your wives. They were done in the land of Judah and the streets of Jerusalem. 10To this day the people of Judah have not made themselves humble in my sight. They have not shown any respect for me. They have not obeyed my law. They have not followed the rules I gave you and your people of long ago.”
11The Lord who rules over all is the God of Israel. He says, “I have decided to bring horrible trouble on you. I will destroy the whole land of Judah. 12I will destroy the people of Judah who are left. They had decided to go to Egypt and make their homes there. But all of them will die in Egypt. They will die of war or hunger. All of them will die, from the least important of them to the most important. They will die of war or hunger. People will use their name as a curse. They will be shocked at them. They will say bad things about them. And they will say they are shameful. 13I will use war, hunger and plague to punish the Jews who live in Egypt. I punished Jerusalem in the same way. 14None of the people of Judah who have gone to live in Egypt will escape. Not one of them will live to return to Judah. They long to return and live there. But only a few will escape from Egypt and go back.”
15All the Jews who were living in Lower and Upper Egypt gathered to give Jeremiah their answer. A large crowd had come together. It included men who knew that their wives were burning incense to other gods. Their wives were there with them. All of them said to Jeremiah, 16“We won’t listen to the message you have spoken to us in the Lord’s name! 17We will certainly do everything we said we would. We’ll burn incense to the female god called the Queen of Heaven. We’ll pour out drink offerings to her. We’ll do just as we and our people of long ago have done. Our kings and our officials also did it. All of us did it in the towns of Judah and the streets of Jerusalem. At that time we had plenty of food. We were well off. We didn’t suffer any harm. 18But then we stopped burning incense to the Queen of Heaven. We stopped pouring out drink offerings to her. And ever since that time we haven’t had anything. Instead, we’ve been dying of war and hunger.”
19The women added, “We burned incense to the Queen of Heaven. We poured out drink offerings to her. And our husbands knew we were making cakes that looked like her. They knew we were pouring out drink offerings to her.”
20Then Jeremiah spoke to all the people who were answering him. He spoke to men and women alike. He said, 21“Didn’t the Lord know you were burning incense in the towns of Judah? Didn’t he care that you were also doing it in the streets of Jerusalem? You and your people of long ago were doing it. Your kings and officials were doing it too. So were the rest of the people in the land. 22The Lord couldn’t put up any longer with the evil things you were doing. He hated the things you did. So your land became a curse. It became a dry and empty desert. No one lived there. And that’s the way it still is today. 23You have burned incense to other gods. You have sinned against the Lord. You haven’t obeyed him or his law. You haven’t followed his rules. You haven’t lived up to the terms of the covenant he made with you. That’s why all this trouble has come on you. You have seen it with your own eyes.”
24Then Jeremiah spoke to all the people. That included the women. He said, “All you people of Judah in Egypt, listen to the Lord’s message. 25The Lord who rules over all is the God of Israel. He says, ‘You and your wives have done what you promised you would do. You said, “We will certainly keep the promises we made to the Queen of Heaven. We’ll burn incense to her. We’ll pour out drink offerings to her.” ’
“Go ahead then. Do what you said you would! Keep your promises! 26But listen to the Lord’s message. Listen, all you Jews living in Egypt. ‘I make a promise by my own great name,’ says the Lord. ‘Here is what I promise. “No one from Judah who lives anywhere in Egypt will ever again pray in my name. None of them will ever make this promise. They will never say, ‘You can be sure that the Lord and King is alive.’ ” 27I am watching over them to do them harm and not good. The Jews in Egypt will die of war and hunger until all of them are destroyed. 28Some will not be killed. They will return to Judah from Egypt. But they will be very few. Then all the people of Judah who came to live in Egypt will know the truth. They will know whether what I say or what they say will come true.
29“ ‘I will give you a sign that I will punish you in this place,’ announces the Lord. ‘Then you can be sure that my warnings of harm against you will come true.’ 30The Lord says, ‘I am going to hand over Pharaoh Hophra king of Egypt. I will hand him over to his enemies who want to kill him. In the same way, I handed over King Zedekiah to Nebuchadnezzar, the king of Babylon. He was the enemy who wanted to kill Zedekiah.’ ”
Condamnarea idolatriei
1Cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului – la Migdol, la Tahpanhes, la Nof1 Memfis. și în țara Patros1 Egiptul de Sus (sudul Egiptului).:
2„Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ați văzut toate nenorocirile pe care le‑am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda. Iată‑le că astăzi sunt niște dărâmături și fără niciun locuitor în ele, 3din cauza răutății lor cu care M‑au provocat la mânie, ducându‑se să ardă tămâie și să slujească altor dumnezei, pe care nu i‑au cunoscut nici ei, nici voi, nici părinții voștri. 4Deși i‑am trimis dis‑de‑dimineaţă pe toți robii Mei, profeții, să le spună: ‘Să nu săvârșiți aceste urâciuni pe care Eu le urăsc!’, 5ei nu M‑au ascultat și n‑au luat aminte. Nu s‑au întors de la răutatea lor și n‑au încetat să ardă tămâie altor dumnezei. 6De aceea, furia Mea s‑a revărsat și mânia Mea a izbucnit în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, care au devenit în ziua de azi o ruină și un loc pustiu.»
7Acum, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «De ce vă faceți singuri un rău așa de mare, nimicind astfel din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci, și rămânând fără nicio rămășiță? 8De ce Mă provocați la mânie prin lucrarea mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei, în țara Egiptului, unde v‑ați dus să locuiți? Vă veți distruge singuri și veți deveni o pricină de blestem și de dispreț printre toate neamurile pământului. 9Ați uitat relele părinților voștri, relele regilor și ale reginelor lui Iuda și relele pe care le‑ați săvârșit voi și soțiile voastre în țara lui Iuda și pe străzile Ierusalimului? 10Până în ziua de azi ei nu s‑au smerit, nu s‑au temut și nu au urmat Legea Mea și hotărârile pe care le‑am pus înaintea voastră și înaintea părinților voștri.»
11De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi îndrept fața împotriva voastră ca să vă fac rău și să nimicesc întreg Iuda. 12Voi îndepărta rămășița lui Iuda, care s‑a dus în țara Egiptului ca să locuiască acolo. Vor pieri cu toții în țara Egiptului: vor fi uciși de sabie sau de foamete. De la cel mai mic până la cel mai mare vor fi uciși de sabie sau de foamete. Vor deveni o pricină de scârbă și de groază, o pricină de blestem și de dispreț. 13Îi voi pedepsi pe cei ce locuiesc în țara Egiptului cu sabie, cu foamete și cu molimă, așa cum am pedepsit și Ierusalimul. 14Niciunul din rămășița lui Iuda, care s‑a dus să locuiască în țara Egiptului, nu va scăpa cu viață ca să se întoarcă iarăși în țara lui Iuda, deși va dori să se întoarcă și să trăiască. Nu se vor mai întoarce decât câțiva care vor scăpa.»“
15Atunci, toți bărbații care știau că soțiile lor ardeau tămâie altor dumnezei, împreună cu toate femeile care stăteau acolo – o mare adunare – și cu întreg poporul care locuia în țara Egiptului și în Patros15 Sau: în Egiptul de Jos și în Egiptul de Sus., i‑au răspuns lui Ieremia:
16– Nu vom asculta de mesajul pe care ni l‑ai rostit în Numele Domnului, 17ci, cu siguranță, vom face potrivit cu orice cuvânt care ne‑a ieșit din gură: vom arde tămâie împărătesei cerului17-19, 25 Vezi nota de la 7:18. și vom vărsa în cinstea ei jertfe de băutură, așa cum am mai făcut atât noi, cât și părinții, regii și conducătorii noștri în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam destulă mâncare, eram fericiți și nu vedeam nicio nenorocire. 18Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului și să vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, am dus lipsă de toate și am fost uciși de sabie și de foamete.
19Femeile au spus:
– Când ardem tămâie împărătesei cerului și vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, nu știu oare și bărbații noștri că facem turte după chipul ei și vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei?
20Atunci Ieremia a răspuns întregului popor – bărbaților și femeilor – care‑i dăduse acest răspuns:
21– Oare nu Și‑a adus aminte Domnul și nu S‑a gândit la tămâia pe care ați ars‑o în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, atât voi, cât și părinții, regii și conducătorii voștri împreună cu întreg poporul? 22Când Domnul nu a mai suferit lucrul acesta, din cauza răutății practicilor voastre și a urâciunilor pe care le‑ați săvârșit, țara voastră a devenit o pricină de groază și de blestem, un loc pustiit și fără locuitori, așa cum este astăzi. 23Tocmai pentru că ați ars tămâie și ați păcătuit împotriva Domnului, pentru că nu ați ascultat de glasul Domnului și nu ați păzit Legea, hotărârile și mărturiile Lui, de aceea a venit peste voi această nenorocire, așa cum este astăzi.
24Apoi Ieremia a zis întregului popor și tuturor femeilor:
– Ascultați Cuvântul Domnului, voi, toți cei din Iuda, care sunteți în țara Egiptului. 25Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Voi și soțiile voastre ați împlinit cu mâinile voastre promisiunea pe care ați făcut‑o, zicând că veți arde tămâie împărătesei cerului și veți vărsa jertfe de băutură în cinstea ei. Acum dar împliniți promisiunile pe care le‑ați făcut și îndepliniți‑vă jurămintele!“ 26De aceea, ascultați Cuvântul Domnului, toți cei din Iuda care locuiți în țara Egiptului: „Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, că nimeni dintre cei din Iuda care sunt în toată țara Egiptului nu va mai chema Numele Meu, zicând: «Viu este Stăpânul Domn!» 27Căci Eu veghez asupra lor să le fac rău și nu bine. Toți cei din Iuda, care sunt în țara Egiptului, vor fi nimiciți de sabie și de foamete până vor pieri cu toții. 28Cei care vor scăpa de sabie și se vor întoarce din țara Egiptului în țara lui Iuda vor fi doar câțiva. Atunci toată rămășița lui Iuda, care s‑a dus să locuiască în țara Egiptului, va cunoaște care cuvânt se va împlini: al Meu sau al lor.
29Semnul, după care veți cunoaște că Eu vă voi pedepsi în locul acesta, zice Domnul, și după care veți ști că planurile Mele de a vă distruge se vor împlini, este următorul: 30«Așa zice Domnul: îl voi da pe faraonul Hofra, regele Egiptului, în mâna dușmanilor lui și în mâna celor ce caută să‑i ia viața, tot așa cum l‑am dat și pe Zedechia, regele lui Iuda, în mâna dușmanului său Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care căuta să‑i ia viața.»“
