New International Reader's Version

James 1:1-27

1I, James, am writing this letter. I serve God and the Lord Jesus Christ.

I am sending this letter to you, the 12 tribes scattered among the nations.

Greetings.

Facing All Kinds of Trouble

2My brothers and sisters, you will face all kinds of trouble. When you do, think of it as pure joy. 3Your faith will be tested. You know that when this happens it will produce in you the strength to continue. 4And you must allow this strength to finish its work. Then you will be all you should be. You will have everything you need. 5If any of you needs wisdom, you should ask God for it. He will give it to you. God gives freely to everyone and doesn’t find fault. 6But when you ask, you must believe. You must not doubt. That’s because a person who doubts is like a wave of the sea. The wind blows and tosses them around. 7They shouldn’t expect to receive anything from the Lord. 8This kind of person can’t make up their mind. They can never decide what to do.

9Here’s what believers who are in low positions in life should be proud of. They should be proud that God has given them a high position in the kingdom. 10But rich people should take pride in their low positions. That’s because they will fade away like wild flowers. 11The sun rises. Its burning heat dries up the plants. Their blossoms fall. Their beauty is destroyed. In the same way, rich people will fade away. They fade away even as they go about their business.

12Blessed is the person who keeps on going when times are hard. After they have come through hard times, this person will receive a crown. The crown is life itself. The Lord has promised it to those who love him.

13When a person is tempted, they shouldn’t say, “God is tempting me.” God can’t be tempted by evil. And he doesn’t tempt anyone. 14But each person is tempted by their own evil desires. These desires lead them on and drag them away. 15When these desires are allowed to remain, they lead to sin. And when sin is allowed to remain and grow, it leads to death.

16My dear brothers and sisters, don’t let anyone fool you. 17Every good and perfect gift is from God. This kind of gift comes down from the Father who created the heavenly lights. These lights create shadows that move. But the Father does not change like these shadows. 18God chose to give us new birth through the message of truth. He wanted us to be the first harvest of his new creation.

Listen to the Word and Do What It Says

19My dear brothers and sisters, pay attention to what I say. Everyone should be quick to listen. But they should be slow to speak. They should be slow to get angry. 20Human anger doesn’t produce the holy life God wants. 21So get rid of everything that is sinful. Get rid of the evil that is all around us. Don’t be too proud to accept the word that is planted in you. It can save you.

22Don’t just listen to the word. You fool yourselves if you do that. You must do what it says. 23Suppose someone listens to the word but doesn’t do what it says. Then they are like a person who looks at their face in a mirror. 24After looking at themselves, they leave. And right away they forget what they look like. 25But suppose someone takes a good look at the perfect law that gives freedom. And they keep looking at it. Suppose they don’t forget what they’ve heard, but they do what the law says. Then this person will be blessed in what they do.

26Suppose people think their beliefs and how they live are both right. But they don’t control what they say. Then they are fooling themselves. Their beliefs and way of life are not worth anything at all. 27Here are the beliefs and way of life that God our Father accepts as pure and without fault. When widows are in trouble, take care of them. Do the same for children who have no parents. And don’t let the world make you impure.

Nouă Traducere În Limba Română

Iacov 1:1-27

1Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate1 Gr.: diaspora, termen folosit pentru a‑i descrie pe evreii răspândiți în lumea greco-romană (inclusiv pe cei care deveniseră creștini). printre neamuri: salutări1 Gr.: chairein, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea scrisă, cât și în cea verbală. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!!

Încercări și ispite

2Frații mei, să considerați ca având parte de cea mai mare bucurie atunci când treceți prin felurite ispite2 Sau: încercări, termenul grecesc putând fi tradus și astfel în acest context (vezi nota de la v. 12)., 3știind că testarea credinței voastre lucrează răbdare. 4Dar lăsați răbdarea să‑și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți4 Cuvântul din textul grecesc este din același radical cu termenul din expresia lăsați răbdarea să‑și ducă până la capăt lucrarea, și înseamnă finalizat, complet, finit, șlefuit, rafinat. El se referă la o lucrare care este încheiată, la un obiect care este finalizat până la ultimele detalii. și întregi, fără să vă lipsească nimic. 5Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s‑o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate și fără să mustre, și ea îi va fi dată. 6Dar s‑o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, fiindcă cel ce se îndoiește este ca valul mării, purtat de vânt și împins încoace și încolo. 7Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8fiindcă este un om șovăielnic, nestatornic în toate căile lui.

9Fratele care este într‑o situație smerită să se laude cu înălțarea lui. 10Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că el va trece ca floarea ierbii. 11Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă iarba; floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în căutările lui.

12Fericit este omul care îndură ispita12 Gr.: peirasmon, care înseamnă test, probă, încercare, dar care are și sensul de ispită.! Căci, după ce a fost dovedit bun12 Gr.: dokimos (tradus aici cu dovedit bun) înseamnă încercat, testat, aprobat., va primi coroana vieții, pe care Domnul a promis‑o celor ce‑L iubesc. 13Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit13 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mt. 4:1; Evr. 3:9). de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni. 14Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit14 Vezi imaginea tânărului din Proverbe 7, care se duce la tăiere ca un animal momit.. 15Atunci pofta, concepând15 Gr.: sullambano, care înseamnă a lua în pântec, a rămâne însărcinată. Pofta este personificată. Cel care nu se împotrivește ispitei, îi dă voie propriei lui pofte să conceapă și să nască păcatul, care, în acest fel, devine progenitura acesteia (în mod metaforic). Această progenitură naște, la rândul ei, moartea, care se ridică astfel împotriva păcătosului, ucigându‑l., dă naștere păcatului, iar păcatul, odată înfăptuit, produce15 Gr.: apokyo, care înseamnă a face să existe, a aduce în ființă. Unul din sensurile secundare ale acestui verb este a naște (vezi și v. 18, unde a fost tradus astfel). moartea.

16Nu vă înșelați, frații mei preaiubiți! 17Orice dăruire17 Cu referire la acțiunea de a dărui. bună și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din cauza mișcării17 Probabil cu referire la mișcarea zilnică a soarelui de la est spre vest, care generează umbră în continuă mișcare. Sau, posibil, cu referire la anumite schimbări ale astrelor (de ex., eclipse), care aduceau cu sine variații în ce privește lumina și întunericul.. 18El ne‑a născut prin Cuvântul adevărului, potrivit cu voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.

Împlinitori ai Cuvântului

19Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie; 20căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele.

22Fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu doar ascultători, înșelându‑vă singuri. 23Căci dacă cineva este ascultător al Cuvântului, dar nu și împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care‑și privește propria față23 Lit.: fața originii [începutului, nașterii] lui. într‑o oglindă: 24s‑a privit, a plecat și a uitat imediat cum era. 25Însă, cel ce‑și apleacă privirea în legea desăvârșită – legea libertății – și perseverează în ea, devenind nu un ascultător uituc, ci un împlinitor prin faptă, acela va fi fericit în lucrarea lui25 Aluzie la Ios. 1:8..

26Dacă cineva crede că este religios, dar nu‑și ține în frâu limba, înșelându‑și astfel inima, religia lui este fără folos. 27Religia curată și nepângărită înaintea lui Dumnezeu Tatăl27 Lit.: Dumnezeu și Tatăl. este aceasta: să‑i vizitezi27 Gr.: episkeptomai, termen care face parte din aceeași familie de cuvinte din care provine și cuvântul intrat în limba română: episcop (care înseamnă a vizita, a cerceta, a priveghea, a supraveghea, a veni în ajutor). pe orfani și pe văduve în necazul lor și să te păstrezi pe tine însuți neîntinat de lume.