The Lord Appoints Isaiah to Speak for Him
1In the year that King Uzziah died, I saw the Lord. He was seated on his throne. His long robe filled the temple. He was highly honored. 2Above him were seraphs. Each of them had six wings. With two wings they covered their faces. With two wings they covered their feet. And with two wings they were flying. 3They were calling out to one another. They were saying,
“Holy, holy, holy is the Lord who rules over all.
The whole earth is full of his glory.”
4The sound of their voices caused the stone doorframe to shake. The temple was filled with smoke.
5“How terrible it is for me!” I cried out. “I’m about to be destroyed! My mouth speaks sinful words. And I live among people who speak sinful words. Now I have seen the King with my own eyes. He is the Lord who rules over all.”
6A seraph flew over to me. He was holding a hot coal. He had used tongs to take it from the altar. 7He touched my mouth with the coal. He said, “This has touched your lips. Your guilt has been taken away. Your sin has been paid for.”
8Then I heard the voice of the Lord. He said, “Who will I send? Who will go for us?”
I said, “Here I am. Send me!”
9So he said, “Go and speak to these people. Tell them,
“ ‘You will hear but never understand.
You will see but never know what you are seeing.’
10Make the hearts of these people stubborn.
Plug up their ears.
Close their eyes.
Otherwise they might see with their eyes.
They might hear with their ears.
They might understand with their hearts.
And they might turn to me and be healed.”
11Then I said, “Lord, how long will it be like that?”
He answered,
“It will last until the cities of Israel are destroyed.
It will last until no one is living in them.
It will last until the houses are deserted.
The fields will be completely destroyed.
12It will last until the Lord has sent everyone far away.
The land will be totally deserted.
13Suppose only a tenth of the people remain there.
Even then the land will be completely destroyed again.
But when oak trees and terebinth trees
are cut down, stumps are left.
And my holy people will be like stumps
that begin to grow again.”
Viziunea lui Isaia și chemarea lui
1În anul morții regelui Uzia, L‑am văzut pe Stăpânul șezând pe un tron înalt și înălțat, marginea mantiei Lui umplând Templul1 Ebr.: hekal, termen ebraic diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait) [peste tot în carte].. 2Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3Strigau unul către altul și ziceau:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor!
Întreg pământul este plin de slava Lui!“
4Ușorii4 Sau: Temelia. și pragurile s‑au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s‑a umplut de fum.
5Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei L‑au văzut pe Împăratul, Domnul Oștirilor!“
6Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care‑l luase cu cleștele de pe altar. 7Mi‑a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți‑a atins buzele. Acum nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit.“
8Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:
– Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?
Eu am zis:
– Iată‑mă! Trimite‑mă!
9El a zis:
– Du‑te și spune‑i acestui popor:
„Să auziți cu auzul,9 Sau: Să auziți auzind, un idiom ebraic cu sensul de a auzi mereu. dar să nu înțelegeți
și să priviți cu privirea,9 Sau: Să priviți privind, un idiom ebraic cu sensul de a privi mereu. dar să nu pricepeți!“
10Împietrește10 Lit.: Îngrașă inima acestui popor!
Fă ca urechile lor să audă greu și încețoșează‑le ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să fie vindecați!
11Atunci am întrebat:
– Până când, Stăpâne?
El mi‑a răspuns:
– Până când cetățile vor fi prefăcute în ruină
și vor fi lipsite de locuitori,
până când casele vor rămâne goale,
iar ogoarele devastate și pustii;
12până când Domnul îi va trimite pe toți departe,
iar țara va rămâne în întregime părăsită.
13Chiar dacă o zecime va rămâne în ea,
aceasta va fi pustiită din nou.
Dar așa cum unui terebint sau unui stejar
îi rămâne buturuga atunci când este tăiat,
tot așa sămânța sfântă va fi ca o buturugă în țară.
