1I would like to heal Israel.
But when I try to, Ephraim’s sins
are brought out into the open.
The crimes of Samaria
are made known to everyone.
The people tell lies.
They break into houses and steal.
They rob others in the streets.
2But they do not realize
that I remember all the evil things they do.
Their sins pile up and cover them.
I am always aware of their sins.
3“Their evil conduct even makes the king glad.
Their lies make the princes happy.
4But all the people are unfaithful to the king.
Their anger against him burns
like the coals in an oven.
The baker does not even need to stir up the fire
until the dough is ready.”
5On special days to honor our king,
the princes get drunk with wine.
And the king enjoys the party.
He joins hands with those
who pretend to be faithful to him.
6Their hearts are as hot as an oven.
They make evil plans to get rid of him.
Their anger burns like a slow fire all night.
In the morning it blazes out like a flaming fire.
7All of them are as hot as an oven.
They destroy their rulers.
All their kings fall from power.
But none of them calls on the Lord for help.
8The people of Ephraim mix with the nations.
They are like a thin loaf of bread
that is baked on only one side.
9People from other lands make them weaker and weaker.
But they don’t realize it.
Their hair is becoming gray.
But they don’t even notice it.
10The pride of Israel proves that they are guilty.
But in spite of everything,
they don’t return to the Lord their God.
They don’t go to him for help.
11The Lord says,
“The people of Ephraim are like a dove.
They are easily tricked.
They do not have any sense at all.
First they call out to Egypt for help.
Then they turn to Assyria.
12When they send for help,
I will throw my net over them.
I will capture them like the birds in the sky.
When I hear them gathering like birds,
I will catch them.
13How terrible it will be for them!
They have wandered away from me.
So they will be destroyed.
That’s because they have refused to obey me.
I long to save them.
But they tell lies about me.
14They do not cry out to me from their hearts.
Instead, they just lie on their beds and sob.
They cut themselves when they pray to their gods
for grain and fresh wine.
But they turn away from me.
15I brought them up and made them strong.
But they make evil plans against me.
16I am the Most High God. But they do not turn to me.
They are like a bow that does not shoot straight.
Their leaders will be killed by swords.
They will die because they have spoken too proudly.
The people of Egypt
will make fun of them.”
1Chiar când vindec Israelul,
se descoperă nelegiuirea lui Efraim
și relele Samariei1 Un alt nume pentru Israel (Regatul de Nord) [peste tot în carte]..
Căci ei practică înșelătoria:
hoțul vine înăuntru,
iar ceata de tâlhari jefuiește afară.
2Nu‑și spun în inima lor
că Eu Îmi aduc aminte de tot răul lor.
Acum, faptele lor îi înconjoară;
ele sunt înaintea feței Mele.
3Ei îl înveselesc pe rege cu răutatea lor
și pe prinți – cu minciunile lor.
4Toți sunt adulteri,
sunt asemenea unui cuptor încins de brutar,
care a încetat să mai întețească focul,
de când a frământat aluatul și până la dospire.
5De ziua regelui nostru,
căpeteniile s‑au aprins din cauza vinului,
iar el dă mâna cu batjocoritorii.
6Le dogorește inima ca un cuptor,
atunci când uneltesc.
Toată noaptea mânia lor mocnește,
iar dimineața arde ca flacăra focului.
7Cu toții sunt fierbinți ca un cuptor
și își devorează judecătorii.
Toți regii lor se prăbușesc
și niciunul dintre ei nu Mă cheamă.
8Efraim, chiar el, se amestecă cu popoarele;
Efraim este o turtă care n‑a fost întoarsă.
9Străinii i‑au mistuit puterea,
dar el nu știe.
Începe să aibă păr cărunt,
dar el nu știe.
10Mândria lui Israel mărturisește împotriva lui,
dar el tot nu se întoarce la Domnul Dumnezeul lui,
și tot nu‑L caută, în pofida tuturor acestor lucruri.
11Efraim este ca un porumbel,
ușor de amăgit și fără minte:
mai întâi cheamă Egiptul în ajutor,
apoi se duce în Asiria.
12Când se vor duce, Îmi voi întinde lațul peste ei,
îi voi doborî ca pe păsările cerului.
Îi voi pedepsi
potrivit cu vestea adusă comunității lor.
13Vai de ei, căci s‑au depărtat de Mine!
La distrugere cu ei,
căci s‑au răzvrătit împotriva Mea!
Aș vrea să‑i răscumpăr,
dar ei spun minciuni împotriva Mea.
14Nu strigă către Mine din inima lor,
ci14 Sau: atunci când. gem în paturile lor.
Se însoțesc pentru strângerea grânelor și a mustului,
dar Mie Îmi întorc spatele.
15Eu i‑am instruit, le‑am întărit brațele,
dar ei gândesc rău împotriva Mea.
16Ei se întorc, dar nu la Cel Preaînalt16 Sensul acestui vers este nesigur. Sau Ei se întorc, dar nu în sus.;
sunt ca un arc înșelător16 În sensul de neîntins, slăbit, defectuos..
Căpeteniile lor vor cădea ucise de sabie
din cauza vorbirii lor îndrăznețe;
aceasta îi va face de râs
în țara Egiptului.
